de Andreea Radu
Minunile Maicii Domnului, revărsate prin icoanele sale, sunt răspunsul plin de iubire dumnezeiască la durerea sufletului ei de mamă. Tot mai mulţi credincioşi caută să se închine icoanelor făcătoare de minuni, iar una dintre ele este cea a Maicii Domnului de la cunoscuta Mănăstire Hadâmbu, aflată la aproximativ 30 de kilometri de municipiul Iaşi, în localitatea Mogoşeşti. Se spune că aici se petrec adevărate miracole ce atrag mase de pelerini.
32 de ani a stat ascunsă într-o ladă
Icoana făcătoare de minuni o înfăţişează pe Maica Domnului purtându-L pe Iisus pe mâna dreaptă, nu pe cea stângă, ca în restul picturilor. Ea se aseamănă cu icoana „Axion Estin”, aflată pe Sfântul Munte Athos. „Minunea” de lângă Iaşi a fost pictată de preotul Octavian Zmău, din Roman, în anul 1938, şi mulţi ani mai târziu a fost donată Mănăstirii Hadâmbu. Ea a stat ascunsă într-o ladă timp de 32 de ani, iar în anul 1990, odată cu redeschiderea mănăstirii, a fost aşezată la loc de cinste, spre închinare şi cinstire. În acelaşi an, de Bobotează, icoana a izvorât pentru prima dată mir, astfel de evenimente miraculose repetându-se la mari sărbători. Toți creștinii sunt impresionați de urmele vizibile pe care le-au lăsat lacrimile de mir pe uleiul pictat. În anul 2003, mănăstirea a ars, fiind totul scrum, mai puţin Sfânta Icoană, ce aducea încă de atunci alinare multor credincioşi care se închinau şi se rugau cu evlavie. Ulterior, această icoană a fost împodobită cu foiţă de aur, ferecată în argint, iar coroniţele Maicii Domnului şi ale Pruncului Iisus, decorate cu pietre preţioase.
Zidită într-o curte fortificată
Aflată în localitatea Mogoşeşti, la o distanţă de 30 de kilometri faţă de municipiul Iaşi, Mănăstirea Hadâmbu a fost zidită într-o curte fortificată cu ziduri de piatră, fiind înălţată la jumătatea secolului al XVII-lea. În anul 1659, voievodul Gheorghe Ghica i-a dăruit fostului chelar Iani Hadâmbu un loc pentru a construi un lăcaş de cult. Mănăstirea a primit numele „Hadâmbu” după numele ctitorului ei. Aici au vieţuit mai multe generaţii de călugări greci până în timpul lui Alexandru Ioan Cuza, când a fost dată legea secularizării averilor mănăstirești (1863). În urma acestei legi, monahii greci au fost obligați să părăsească mănăstirea. În 1937, sfântul lăcaş a fost repopulat cu monahi, iar în 1960, călugării au fost alungaţi de autorităţile comuniste şi au fugit prin satele sărace din împrejurimi. În anul 1990, Mănăstirea Hadâmbu a fost redeschisă vieţii monahale, şi de atunci minunile au început să fie cunoscute creştinilor ortodocşi. Biserica veche a mănăstirii poartă hramul „Naşterea Maicii Domnului”, iar după redeschiderea mănăstirii s-au construit mai multe clădiri, printre care o biserică nouă cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, un arhondaric de dimensiuni mari, o stăreție, un agheasmatar, un magazin bisericesc, un muzeu, o fermă zootehnică, un bazin de apă, trei fântâni și un zid de incintă. Pe lângă icoana Maicii Domnului, se spune că mai există încă trei făcătoare de minuni în acelaşi lăcaş: cea a Sfântului Ioan Botezătorul, aflată în încăperea de la parterul ruinat al turnului circular de apărare, şi alte două tot ale Maicii Domnului.
„M-a ridicat din patul spitalului, m-a vindecat”
Despre minunile ce au loc aici, mii de oameni au spus de-a lungul anilor că au fost vindecaţi de boli, feriţi de primejdii sau de suferinţe grele. Însemnările scrise în cărţile de onoare ale mănăstirii stau mărturie. Pe una dintre cărţile scăpate din incendiul din 2003 se află şi următoarele relatări: „Am ajuns la această mănăstire și m-am așezat în genunchi la prima icoană. Am plâns cu lacrimi amare, căci știam că nu am altă scăpare afară de Maica Domnului. Am stat la dezlegările de noapte, iar a doua zi, la Sfânta Liturghie, am venit din nou la icoană și mă rugam să facă ce o vrea cu mine, dar mai bine să mor decât să sufăr atâta durere. Deodată, am simțit ceva că mă apasă pe spate, am dat cu mâna, crezând că este cineva, dar nu era nimeni. Era Maica Domnului. M-a ridicat din patul spitalului, m-a vindecat. De atunci, vin la 40 de zile de la Suceava să-i mulțumesc Maicii Domnului”, a lăsat mărturie Doinița G., din Suceava. O altă mărturie este a unui preot din Sibiu, care a venit grav bolnav după ce s-a rănit la piept. Deşi medicii i-au spus iniţial că nu e nicio problemă, rana s-a cronicizat, iar o jumătate de an mai târziu a fost diagnosticat cu cancer, având metastaze în organism. Auzise de la o credincioasă de icoana făcătoare de minuni de la Hadâmbu, care plânge cu mir şi vindecă toată durerea şi întristarea, şi a plecat acolo pentru a se ruga. După o jumătate de oră de plâns și de rugăciune, a simțit o adiere de vânt răcoritor pe fața sa, ca o mireasmă de mir ceresc, și a înțeles că Maica Domnului îl ascultase. S-a ridicat în picioare, a mulțumit Fecioarei îndurărilor și a plecat acasă. După aceste zile a refăcut analizele, şi în loc de formațiunile canceroase nu mai erau decât niște cicatrice.
„Cu mila Fecioarei Maria s-a născut minunea noastră”
Pe lângă vindecările miraculoase ce au loc la Hadâmbu, mulţi pelerini se roagă şi pentru alte nevoi şi dorinţe. O creştină şi-a dorit dă devină mamă. „Mă numesc Tărâță Dorina Georgiana, și împreună cu soțul meu, în urmă cu un an, am venit la mănăstire aduși de un prieten. Aici ne-am rugat Măicuței Domnului să ne dăruiască un copil. Noi aveam jumătate de an de când tot încercam să avem un copil și nu reușisem. Medicii ne-au făcut tot felul de analize și ne-au spus că suntem sănătoși și totuși nu rămâneam însărcinată. Ne-am dorit atât de mult un prunc, încât am venit aici și ne-am rugat. Tot aici am adus și lumânările de cununie de la nunta noastră și am pus pomelnic, cu dorința de a avea un copil. Ne-am rugat la icoană amândoi cu lacrimi, și, culmea, când am aflat că sunt însărcinată era data când venisem la mănăstire. Așa, cu mila Maicii Domnului s-a născut minunea noastră, Daria Elena, și suntem cei mai fericiți oameni de pe pământ”, a scris ea în luna mai a anului 2009 în caietul de mărturii al mănăstirii.