de Carmen Ciripoiu
Se spune că atunci când o problemă pare fără ieșire, când greutățile vieții sunt prea mari ca să poată fi duse, Sfântul Iuda Tadeu reușește să le ridice. Puţin cunoscut și deseori confundat din cauza numelui cu Iuda Iscarioteanul, Sfântul Apostol şi martir Iuda Tadeu, supranumit Sfântul cauzelor pierdute şi fără speranţă, înfăptuitorul multor miracole, este sărbătorit în fiecare an la 21 august în calendarul ortodox.
Catolic sau ortodox?
Nimeni n-a putut răspunde la această întrebare. Și asta pentru că Sfântul Iuda Tadeu este unul dintre cei 12 Apostoli ai lui Iisus și a trăit înainte de marea schismă din anul 1054. Despre Sfântul Tadeu se spune că a fost penultimul trimis de Iisus împreună cu Sfântul Simon în misiune. Și tot el este acela care, la Cina cea de Taină, L-a întrebat pe Iisus de ce se va arăta numai lor şi nu şi lumii. Despre Sfântul care rezolvă cauzele pierdute, fiul Salomeei și fratele lui Iacov, cel cunoscut ca fiind „ruda Domnului”, se știe că a predicat Evanghelia în Iudeea, Samaria, Galileea, Siria, Arabia, Mesopotamia, pe Muntele Ararat și în Armenia, împreună cu Sfântul Simon Canaanitul, convertind multe persoane la credința în Hristos și totodată înființând în taină comunități creștine. În jurul anului 66, Regele Ananun a ordonat moartea Sfântului Tadeu în Edesa, dar și a fiicei sale, Sandokht, care trecuse la credința ortodoxă datorită sfaturilor primite de la Tadeu. Astfel, Sfântul a fost răstignit și străpuns cu săgeți, iar mai târziu, în anul 377, cinstitele sale moaște au fost aduse la Constantinopol, împreună cu cele ale Sfântului Apostol Andrei, de Sfântul Mucenic Artemie.
Mănăstirea unde se slujește o singură dată pe an
Cunoscută și sub denumirea de „Kara Kilise”, Mănăstirea Sfântul Tadeu, zidită pe culmea unui munte smerit, este un vechi lăcaș de cult armean din Azerbaidjan, considerat unul dintre puținele locuri care îl au drept ocrotitor pe Sfântul Apostol Tadeu. Potrivit legendelor locului, prima biserica închinată Sfântului evanghelizator a fost zidită pe acest loc în anul 68, deasupra ruinelor unui templu păgân. După cutremurul devastator din anul 1319, din construcția originală nu a rămas mai nimic, iar biserica a fost rezidită și amplu extinsă abia în anul 1329. Cu toate acestea, părți componente din vechiul lăcaş, ce datează încă din secolul al X-lea, s-au păstrat în jurul altarului bisericii celei mari. Impresionant este faptul că în această mănăstire se slujește o singură dată pe an, în ziua de 1 iulie, când biserica îl prăznuiește cu deosebită evlavie pe Sfântul Iuda Tadeu. Când durerea devine de nestăvilit, când necazurile dau năvală, când suferința devine de nesuportat, speranța noastră rămâne credința. În Dumnezeu și într-unul dintre cei mai mari propovăduitori ai Lui din câți s-au născut vreodată: Sfântul Tadeu. Căci așa cum spune însuși Sfântul: „Lucrurile dificile se rezolvă imediat; pentru cele imposibile (pentru puterile omeneşti), am nevoie de ceva mai mult timp”.
Rugăciune făcătoare de minuni
Despre rugăciunea către Sfântul Tadeu se cunosc foarte puține lucruri. Nimeni nu știe când a fost rostită pentru prima dată, dar toți care au citit-o cu credință spun că minunile nu au încetat să apară. „O, Sfinte Iuda Tadeu, rudă a Domnului nostru Iisus Hristos, apostol și martir glorios, strălucit în virtuți și puternic în minuni, credincios și grabnic ajutător al celor ce te cinstesc și se încred în tine, privește cu ochi milostivi la cel ce astăzi aleargă la tine și cere mijlocirea ta. Tu ai dobândit de la Dumnezeu darul de a ajuta îndeosebi pe acei care au pierdut aproape orice speranță și se află în pragul disperării. Privește deci la mine și vezi în ce strâmtorare mă aflu. Viața mea este o viață de suferință. Zilele mele sunt pline de durere și necaz, sufletul meu este o mare amărăciune. Cărările mele sunt pline de suspine și lacrimi și fără griji mistuitoare care îmi macină toată puterea de viață. Neliniștea, disperarea și lipsa de încredere în ajutorul de Sus îmi copleșesc de multe ori sufletul, astfel încât mi se pare că providența dumnezeiască m-ar fi părăsit. Atunci sufletul meu se umple de întuneric, credința se clatină, inima mea slăbește și disperarea se furișează în suflet, vrând să se facă stăpână peste mine. O, Sfinte Iuda Tadeu, tu nu mă poți lăsa în starea aceasta grozavă. La tine alerg, pe tine te rog, ajută-mi! Ascultă, te rog, rugămintea mea! Nu mă voi depărta de tine până când nu mă vei asculta. Grăbește-te și vino-mi, te rog, în ajutor și nu mă lăsa ca încrederea mea în tine să fie rușinată. Fie ca prin mijlocirea ta să se preamărească și întru mine nesfârșita milostivire a lui Dumnezeu. Ascultă-mi rugăciunea mai ales în necazul meu cel mare pe care îl am acum și dă-mi grabnicul tău ajutor în (se mărturisește necazul). Nu lăsa ca sufletul meu să rămână zdrobit de această lovitură a durerii și să cadă în disperare. Ascultă-mă, o Sfinte Iuda Tadeu, împlinește-mi rugămintea și eu îți voi fi recunoscător în toate zilele mele. Te voi cinsti ca pe cel mai de seamă ajutător al meu. Voi mulțumi lui Dumnezeu pentru mijlocirea ta și voi răspândi pe cât îmi va sta în putere cinstirea ta între oameni. Amin!”.