Main menu

header

cotnari wide

635 23 1de Luana Mare şi Alexandru Brădescu

Părintele Ghelasie (medalion) de la Mănăstirea Frăsinei, cunoscător cu duhul şi dezlegător cu rugăciunea, a lăsat o moştenire nepreţuită celor care vor să aibă grijă duhovniceşte de suflet, dar şi de trup, pentru că în ambele sălăşluieşte lucrarea lui Dumnezeu. Plecat din această viaţă la numai 59 de ani, în 2003, după ce s-a nevoit timp de 30 de ani la „Athosul românesc”, mai precis la Mănăstirea Frăsinei, părintele s-a remarcat şi prin grija pentru alimentaţie, hrănire, dar şi rugăciune şi mobiloterapie, adică exerciţiu fizic prin care, spunea el, se face o igienizare a corpului. „Sunt copii şi tineri foarte debili fizic, precum şi bătrâni sclerozaţi, intelectuali anemici, tocmai din lipsa de mobilitate-mişcare”. Părintele Ghelasie i-a sfătuit pe toţi cei care-l căutau şi-i cereau învăţături despre tămăduirea suferinţelor lor sau pentru a dobândi trăirea mistică duhovnicească. El a insistat, de-a lungul vieţii, pe medicina isihastă, un concept de orientare direct creştină. Potrivit doctrinei isihaste, creștinul sau monahul trebuie să trăiască în pace și în liniște, în armonie cu Dumnezeu, cu natura şi cu întregul mediu, împăcând trupul cu sufletul, menținându-se astfel într-o stare contemplativă. Învăţăturile părintelui isihast Ghelasie privind sfaturile despre îngrijirea trupului au fost adunate într-o carte, „Medicina isihastă”, în care sunt explicate şi principiile mobiloterapiei.

Blocajele energetice pot fi sparte prin exerciţii fizice

Din cauza sedentarismului, avem părţi ale corpului aproape fără mişcare, unde se depun majoritatea reziduurilor alimentare. Sunt blocaje energetice pe diferite zone organice şi funcţionale, ce produc scurgeri şi explozii energetice permanente, care secătuiesc şi ultimele rezerve. Mişcarea este tot aşa de necesară şi de terapeutică precum hrana alimentară. Nu sunt necesare exerciţii complicate, ci puţine şi eficiente, pentru recuperarea mobilităţii în sine. Avem în corpul nostru trei circuite energetice de bază: cu energii nervoase (ce urcă spre cap şi se răspândesc prin nervii întregului corp), cu energii umorale (ce trec în sânge şi umorile generale) şi cu energii de acumulare materială (ce se fac depuneri de masă fizică), care ies din suflet prin inimă. Atunci când apare o boală, au loc o blocare şi o sistare chiar pe diferite trasee, care, dacă nu se restabilesc, pot duce la moarte. De aceea, este necesar a se face zilnic mişcare şi exerciţii fizice. Chiar şi cei foarte bolnavi ar trebui să efectueze câteva mişcări, culcaţi sau stând pe pernă. Sunt trei zone principale pe care trebuie să se lucreze: cap-gât; trunchi-viscere; membre-piele. Mobilitatea poate fi înţeleasă în trei moduri: stoarcere-presare-spălare; dilatare-întindere; creştere-acumulare. Dimineaţa se fac „presările”, seara se fac „întinderile”, noaptea se fac „acumulările-creşterile”. Pentru cap-gât sunt recomandate următoarele exerciţii: se apleacă bărbia, cu încordarea zonei tiroidiene a gâtului din faţă, până ajunge la piept. Se apleacă însă cu presare. Se revine apoi şi iar se face aplecarea. Începeţi uşor şi progresiv; măriţi numărul de la 10 la 20 de mişcări, apoi la mai mult, până ajungeţi chiar la câteva sute. Desfundă circulaţia spre creier şi în tot capul. Apoi se face ridicarea bărbiei cu capul pe spate şi întinderea gâtului, tot din zona tiroidei. Tot atâtea cicluri progresive.

Scăpaţi de răceli trăgându-vă de urechi

635 23 2Trageţi-vă de urechi în jos, în sus, lateral; frecaţi-le până se încălzesc şi se înroşesc. Acest exerciţiu revigorează tot capul. Intelectualii şi cei care stau mult în picioare şi au ameţeli pot să facă mai des aceasta. În răceli provocate după ce aţi stat în curent sau în vânt puternic, este benefic să vă trageţi de urechi. Boala se va ameliora simţitor. Exerciţiile pentru ochi sunt, de asemenea, foarte importante. Închideţi-i, deschideţi-i mult, priviţi în sus, în jos, lateral, cruciş, dar, atenţie, uşor şi progresiv ca număr de exerciţii. Aplecaţi-vă cu fruntea la podea şi staţi aşa un timp; sau cu capul atârnând în jos ori într-o poziţie cât mai aplecată. Acest exerciţiu ajută la o irigare mărită a creierului. Atenţie, mişcările să fie făcute încet şi să nu exageraţi, mai ales cei predispuşi la tensiune. „Ciocăniţi-vă” capul cu nodurile pumnului, uşor, dar numai partea superioară, până la tâmple; acest exerciţiu stimulează creierul. Se mai pot face şi rotiri ale gâtului. Pentru trunchi-viscere: încordaţi zona diafragmei şi umerii, ca o „stoarcere”, apoi reveniţi, iar încordaţi. Se fac, progresiv, de la 10-20 de mişcări la 100 şi chiar mai multe în timp, după putinţă. Respiraţia să fie de voie. Dilataţi diafragma şi desfaceţi umerii cu pieptul în afară. Rotiţi pieptul cu umerii şi zona diafragmatică în dreapta şi în stânga. Exerciţiul se face fie cu presare, fie cu dilatare în zona plămânilor, apoi în zona abdominală. Toate exerciţiile se fac de la 10-20 până la 100 de mişcări.

Cei cu ameţeli să preseze degetul mic

635 23 3Inspiraţi adânc (cât se poate de mult) şi apoi expiraţi aerul încet, cu încordarea pieptului şi a zonei abdominale, a membrelor, a întregului corp, cu o „stoarcere totală”, pentru o curăţare a toxinelor; se mai poate face cu dilatarea acestor zone. Bateţi-vă cu pumnul în piept pe tot sternul (mai ales în zona epigastrică - capul sternului), uşor şi progresiv. La fel, bateţi zona costală din dreptul stomacului, splinei, ca şi din dreptul ficatului. Bateţi şi zona intestinală. Aceste bătăi acţionează în mod benefic asupra organelor interne şi a măduvei osoase. De asemenea, stimulează imunitatea. Întindeţi apoi, încet şi foarte lent, mâinile şi picioarele, coloana vertebrală, cu aplecarea uşor în faţă; imaginaţi-vă că se dilată-lărgesc toate organele din corp (şi creierul), inspirând adânc şi staţi un timp în această dilatare generală. Mâinile şi picioarele, precum şi pielea (organele externe) sunt tot aşa de importante ca şi capul şi trunchiul cu organele interne. Pentru zona membre-piele se fac următoarele exerciţii: strângeţi pumnii şi tălpile picioarelor cât mai mult, prin rotirea lor, cu încordarea mâinilor până la umeri şi a picioarelor până sus, presându-le. Dacă nu puteţi mobiliza ambele zone deodată, faceţi mişcările separat. Întindeţi mâinile şi picioarele, cu desfacerea umerilor şi a pieptului. Ca număr, cât puteţi de multe exerciţii, dar uşor şi progresiv. Sprijiniţi mâinile şi picioarele (deodată sau separat) de ceva şi împingeţi tare. Pentru cei care pot, sunt recomandate şi flotări. Degetele de la mâini şi de la picioare presaţi-le, întindeţi-le, mişcaţi-le în toate sensurile, rotiţi-le, că sunt la fel de importante. În acestea sunt terminaţiile nervoase ale circuitelor organice. Cei cu ameţeli să preseze degetul mic.

Puteţi să faceţi permanent mobiloterapia, chiar când mergeţi, staţi ori lucraţi. Este indicat ca exerciţiile pentru zona diafragmei să se execute pe stomacul gol

Masajele nu sunt benefice!

Frecţionaţi-vă pielea cu unghiile (atenţie, nu cu degetele direct, că se produc electrizări negative, ceea ce scoate şi distruge energia din organe). Masajele sunt în majoritate nerecomandate, deoarece se fac cu frecarea pielii. Doar cele cu presare, ciupire, batere, zgâriere sunt eficace. Cei cu răni şi cu piele foarte sensibilă trebuie să execute doar baterea cu nodurile pumnului, în mod foarte uşor şi progresiv. Masajul bioenergetic este nociv, deoarece se face cu energii scoase din organe ce pot fi deja dereglate. Pielea reprezintă „creierul personalităţii-individualităţii”, este „haina”.