Main menu

header

cotnari wide

642 22 1de Carmen Ciripoiu şi Florica Pintea

Se spune că atunci când un pelerin ajunge la Mănăstirea Cămârzani îngerul păzitor îi numără pașii. Pentru că în acest loc minunat din Bucovina, mult prea încărcat de sfințenie și de duh sfânt, sfinții coboară din icoane și oamenii primesc aripi îngerești. Așa, ca într-o poveste tainică, ce poate fi trăită doar de cel care-și deschide ochii inimii.

Închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe

642 22 2Ca un credincios să intre pe poarta sfintei Mănăstiri Cămârzani trebuie să fie pregătit. Pentru că va fi foarte aproape de aflarea adevărului fie că va face doar un scurt popas în lăcașul sfânt, fie că va zăbovi mai mult. Aici va primi pilde și cuvinte înălțătoare, dragoste, duioșie, toate izvorâte dintr-un duh creștin autentic, care se întâlnește parcă tot mai greu în zarva marilor orașe. Vechea biserică a fost ctitorită de evlavioşii boieri Morţun, care au stăpânit, la jumătatea secolului al XIX-lea, satul Cămârzani şi au ridicat pe pământul moşiei o biserică închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Că ctitorul principal, boierul Emanoil Morţun, a fost un mare iubitor al mucenicilor se vede şi din faptul că, în catapeteasma bisericii, de o parte şi de alta a icoanelor împărăteşti, a poruncit să fie pictaţi sfinţi mucenici, între toți strălucind însă ca un „soare al mucenicilor” Sfântul Gheorghe. Ceea ce a impresionat în mod deosebit în viaţa acestui boier, fost avocat la Fălticeni şi prefect al judeţului Suceava, dar și a întregii sale familii au fost evlavia şi credinţa sa puternică în Dumnezeu. Bunica boierului, spre sfârşitul vieţii, s-a retras la Mănăstirea Agapia, unde s-a călugărit, sub numele de schimonahia Sofia, iar mama sa, cu numele Zoiţa, din conştiinţa misiunii sale de mamă creştină, a dat naştere la nu mai puţin de 18 copii.

Ctitoria lui Gherasim Putneanul

642 22 3Din nefericire, odată cu moartea boierului Emanoil Morţun, în noiembrie 1898, Biserica Sfântul Gheorghe a devenit biserică parohială. În 1938, conacul a fost desfiinţat, biserica rămânând singuratică în câmpul dintre sate. În pofida vremurilor tulburi ale istoriei acestor locuri, biserica nu va sta mult timp părăsită. Purtarea de grijă a lui Dumnezeu a rânduit ca, prin strădaniile părintelui paroh Gheorghe Baltag, biserica să fie transformată, în 1948, în schit de călugări, aparţinând, din punct de vedere administrativ, pe rând, de cele trei mari mănăstiri apropiate: Neamţ, Slatina şi Râşca. Deși mănăstirea de metanie a PS Gherasim Putneanul, vrednicul de pomenire arhiereu vicar al Sucevei şi Rădăuţilor, a fost Neamțul, iar lavra Putnei a păstorit-o timp de 15 ani, acesta a ales, primind îndemn de la Dumnezeu, să prefacă acest sfânt loc în mănăstire. Și tot aici a hotărât să-și doarmă somnul de veci. Începând cu anul 2000, acesta a supravegheat îndeaproape ridicarea în stil moldovenesc a bisericii mare a așezământului monahal pe care l-a închinat Maicii Domnului. Dar bătrânul ierarh cu chip luminos a fost, totodată, și sufletul primei obști de maici ce s-a închegat la Cămârzani. Chiar dacă a fost firavă la început, aceasta a sporit, și astăzi numără 90 de suflete care se nevoiesc cu dragoste în viața călugărească.

Catapeteasma a fost realizată de măicuțe

Piatra de temelie a noii biserici a fost pusă de PS Gherasim Putneanul chiar de sărbătoarea Sfântului Gheorghe, iar după patru ani, în 2004, a avut loc sfinţirea. În anii ce au urmat, cu harul lui Dumnezeu, cu binecuvântarea Maicii Domnului şi cu ajutorul Sfântului Gheorghe au fost ridicate, pe rând, cele două corpuri de chilii, trapezele, lumânărarul, agheasmatarul şi clopotniţa, iar acum este în curs de finalizare un cămin de bătrâni. Impresionant este faptul că, după ce participă la slujbele zilnice, maicile îşi desfăşoară activitatea în atelierele de pictură, sculptură şi croitorie. De altfel, acestea au realizat catapeteasma care înfrumuseţează interiorul bisericii mari și lucrează la pictarea acestei biserici în tehnica „al secco”. De asemenea, turla, altarul și absida dreaptă au fost zugrăvite în frescă tot de mâinile neobosite ale măicuțelor. La început nu au știut nimic din ceea ce fac astăzi, apoi au învățat una de la alta. Acum, toate măicuțele formează un trup mistic și toate sunt parte a acestui trup. Așa a rânduit Dumnezeu…

În biserica mare se află icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, în jurul căreia s-a zidit mănăstirea

Aici funcţionează tipografia Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor

Și tot prin truda maicilor, la sfânta mănăstire se tipăresc cărți și broșuri cu conținut religios și istoric, care apoi sunt distribuite gratuit credincioșilor, întrucât la mănăstire funcţionează tipografia Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. Tot la inițiativa PS Gherasim Putneanul a fost înființat în mănăstire și un muzeu care deține, pe lângă obiecte istorice şi de cult, şi piese cu caracter etnografic. Viața de obște, rugăciunea și ascultarea, fundamentele vieții monahale, sunt împlinite cu dragoste la Cămârzani. Învățătura Bisericii spune că datoria călu- gărului este să se roage pentru lume și să-L arate pe Dumnezeu lumii. Condiția este, însă, ca monahul să trăiască mai întâi cu și în Dumnezeu. Pentru că doar așa se vor împlini cuvintele Sfântului Ioan Scărarul: „Îngerii sunt lumina monahilor, iar aceștia sunt lumina tuturor oamenilor”.

La Cămârzani a slujit o perioadă şi părintele Ilie Cleopa