Main menu

header

675 26 1de Luana Mare şi Florica Pintea

Ziua Sfântului Mare Mucenic Gheorghe va fi sărbătorită într-un mod cu totul special anul acesta, la Bucureşti, prin aducerea moaştelor Sfântului la biserica ce-l are ca patron spiritual, cea de la Kilometrul 0 al Capitalei. Preotul Emil Nedelea Cărămizaru, paroh al Bisericii Sfântul Gheorghe Nou, a acceptat să ne vorbească, într-un interviu, despre acest moment istoric.

„A fost împlinită astfel o dorinţă de sute de ani”

- De când există dorinţa de a avea în această biserică moaştele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe?

- Trebuie să ştim un lucru important, că acestă biserică este singura ctitorie rămasă în Capitala României a Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu. A fost târnosită la anul 1707, la 29 iunie, în ziua de prăznuire a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Încă de atunci a existat o dorinţă constantă ca la această biserică reprezentativă, brâncovenească, din Cetatea Bucureștilor, care poartă hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, să existe şi sfinte moaşte ale protectorului său spiritual. După unele mărturii, se pare că la târnosirea din anul 1707 o părticică din moaştele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe a fost pusă în piciorul Sfintei Mese, după rânduială, pentru că în altar la Sfânta Masă se pun moaştele mucenicilor lui Hristos.

- Revenind la vremurile noastre, cum au ajuns aceste moaşte la Bucureşti?

- O astfel de acţiune nu se înfăptuieşte uşor, ci cu răbdare şi cu rugăciune constantă și statornică, împreună cu credincioșii parohiei noastre și cu toți închinătorii în acest de Dumnezeu ocrotit lăcaș. După cum se știe, timp de zece ani, acest așezământ istoric și reprezentativ, de patrimoniu național, a fost supus unor ample lucrări (pe toate palierele): de restaurare, repictare, reabilitare, punere în valoare și înfrumusețare. Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, am făcut demersurile necesare la străvechea Mitropolie a Durostorului, care provine chiar din epoca romană (pe atunci Durostorum) şi unde există și părticele din moaştele Sfântului Gheorghe, dar și ale Sfântului Mucenic Emilian de la Durostor. Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Ambrozie al Durostorului a avut bunăvoinţa ca, în numele Mitropoliei pe care o păstorește, spre a învedera comuniunea ortodoxă și întărirea relațiilor dintre cele două Patriarhii, să răspundă pozitiv la solicitarea și binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, dăruind, astfel, Bisericii voievodale Sfântul Gheorghe Nou părticele din moaștele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință, și ale Sfântului Mucenic Emilian de la Durostor.

„Vor fi scoase în procesiune în dimineaţa zilei de 22 aprilie”

675 26 2- Când au fost primite în ţară?

- Actul de donaţie şi, totodată, cel care atestă autenticitatea sfintelor moaşte este datat 15 martie 2018. Acesta este un document istoric, ce va rămâne ca un act de mare importanţă în arhiva bisericii.

- Când vor fi puse spre închinare?

- Moaştele vor fi scoase cu o zi înainte de praznicul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, la 22 aprilie, duminică. Dimineaţa, la ora 8:30, se va face o procesiune cu racla cu sfintele moaşte în jurul bisericii, apoi vor fi puse în pridvorul bisericii, spre a fi cinstite de toți credincioşii, şi vor rămâne acolo duminică, dar și luni, în ziua de prăznuire a Sfântului Gheorghe, până seara, la ora 23:00. După aceea, cinstitul odor va fi depus în biserică, la icoana Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, în naosul bisericii, unde va rămâne pentru totdeauna.

„Mitropolia de Durostor a oferit şi părticele din Sfântul Emilian”

- Ce alte moaşte mai adăpostește Biserica Sfântul Gheorghe Nou?

- Biserica a fost construită pe locul altora mai vechi, una avându-şi obârşia, conform datelor istorice oferite de vrednicul de pomenire profesorul și redutabilul arheolog Panait I. Panait şi de maestrul său, cercetătorul şi arheologul Dinu Rosetti, încă din vremea domnitorului Mircea cel Bătrân, având temelia din bolovani de râu, considerată cea mai veche biserică ridicată în vechiul București. La 1600, anul binecuvântat al primei Uniri a Principatelor Române, făcută de domnitorul martir Mihai Viteazul, în Biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe a fost adusă mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae, pe care voievodul o purtase în dreptul inimii, în celebra luptă de la Călugăreni. Părticică din moaștele Sfântului Mucenic Emilian (prăznuit la data de 18 iulie), care a fost martirizat pentru Hristos la anul 362, în Cetatea Durostorum, vor fi depuse în sfânta biserică odată cu cele ale Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. În pronaosul bisericii, în partea dreaptă, avem frumoasa raclă ce poartă moaștele Sfântului Martir Constantin Brâncovenu. Toate acestea au fost duse la bună împlinire cu purtarea de grijă a Părintelui Patriarh, care a dorit ca această superbă ctitorie să fie reaşezată la locul său binemeritat în peisajul bisericilor brâncoveneşti din ţara noastră, strălucind astfel, aici, în inima Capitalei, ca o candelă preafrumoasă, pentru a ne aduce aminte cine suntem şi pe cine slujim.

„Înaltpreasfințitul Părinte Ambrozie, Mitropolitul Durostorului, a ținut cont când ne-a oferit sfintele moaşte și de faptul că această biserică este ctitoria unuia dintre cei mai mari mucenici ai lui Hristos pe care i-a dat vreodată întreaga creștinătate - Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu“

„A fost tras pe roată, îngropat în var şi împuns cu suliţa“

675 26 3- Care au fost faptele de credinţă ale Sfântului Mare Mucenic Gheorghe?

- Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a fost conducător în armata împăratului Diocleţian (secolul al IV-lea). Acest mare Sfânt s-a născut în Capadocia, din părinţi creştini. A ajuns conducător militar ca urmare a vitejiei şi a priceperii sale. Atunci când împăratul Diocleţian a pornit lupta cu creştinii, în 303, Sfântul şi-a mărturisit credinţa în Hristos, fapt pentru care a fost întemniţat. Atunci, la ordinul împăratului, au fost interzise adunările creştinilor, au fost arse cărţi sfinte, au fost dărâmate lăcaşuri de cult, iar cei care refuzau să aducă jertfă zeilor erau ucişi. Sfântul Gheorghe a fost supus la numeroase chinuri. A fost lovit cu suliţa, tras pe roată, îngropat în var, dar nicio tortură nu l-a făcut să-şi schimbe credinţa în Hristos. Cu toate aceste chinuri la care a fost supus, Sfântul Gheorghe a rămas nevătămat. Sfântul a fost condamnat la moarte prin decapitare, osândă ce a avut loc în ziua de 23 aprilie a anului 304.