Main menu

header

cotnari wide

688 26 1de Luana Mare şi Sorin Dumitrescu

Data de 19 iulie îi este dedicată surorii mai mari a Sfântului Vasile cel Mare, Sfânta Macrina. Aceasta s-a născut în anul 327 din părinţi deveniţi sfinţi la rândul lor, ca şi bunica din partea tatălui, Macrina cea Bătrână. A primit o educaţie religioasă şi a dus o viaţă castă devenind egumena unei mănăstirii pe care a înfiinţat-o împreună cu fratele său, Sfântul Vasile cel Mare.

Născută în familie de sfinţi

Sfânta Macrina a săvârşit minuni încă din timpul vieţii şi a fost îndrumătoare fraţilor săi mai mici, printre care şi a lui Vasile, cel care avea să devină mai târziu arhiepiscop al Cezareei Cappadociei. Împreună cu acesta a pus, în veacul al IV-lea, bazele primelor aşezăminte sociale pentru copii săraci, văduve şi bătrâni, de aceea, Sfânta Macrina cea Tânără mai este cunoscută şi ca protectoarea mamelor, a copiilor, dar şi a femeilor care îşi doresc prunci. Ca atare, multe centre pentru ocrotirea copiilor orfani poartă numele acestei sfinte din Cappadocia. Macrina s-a născut într-o familie de buni creştini înstăriţi din Cezareea Cappadociei, astăzi în Asia Mică, Turcia. În casa părintească, Sfânta Macrina, prin modelele părinţilor şi ale fraţilor, a avut o adevărată „şcoală de fapte bune”. În vremuri tulburi, familia sa şi-a pus averea în slujba celor necăjiţi. Din această familie au mai fost canonizaţi mama sa Emilia, bunica Macrina, o adevărată creştină, tatăl său Vasile - un om luminat, avocat şi retor, plus doi fraţi - Sfinţii Grigorie de Nisa şi Petru al Sevastiei.

După moartea logodnicului a refuzat orice altă propunere de căsătorie

Macrina era cea mai mare dintre cei zece fraţi şi surori ai familiei. Despre copilăria Sfintei Macrina ne-a rămas mărturie epistola scrisă de fratele său mai mic, Sfântul Grigorie de la Nisa. „Maica noastră se sârguia s-o înveţe cuvintele Sfintei Scripturi cele de Dumnezeu insuflate şi cele ce sunt potrivite pentru vârsta copiilor, dar mai ales înţelepciunea lui Solomon, şi altele câte ajută la obiceiurile cele bune ale vieţii. Încă şi cuvintele Psaltirii erau învăţătura Macrinei, pe care le zicea la timp potrivit, adică atunci când se scula din somn, când începea vreun lucru, când îl isprăvea, când mânca pâine şi când se scula de la masă şi când se culca. Şi totdeauna psalmii lui David îi avea în gură ca pe o bună însoţire.” Când a ajuns la vârsta tinereţii, tatăl său i-a ales un tânăr nobil căruia i-a promis-o de soţie atunci când fata va împlini vârsta potrivită. Înainte de a se întemeia noua familie prin Taina Cununiei, tânărul logodnic a trecut la cele veşnice, iar Macrina nu a mai dorit să se căsătorească niciodată, spunând că: „Nu este drept ca fecioara logodită o dată cu un bărbat să caute după aceea iar logodna; chiar şi după legea firii, trebuie să fie o singură logodnă, aşa cum este o singură naştere şi o singură moarte”. Fratele scrie că: „Ea a socotit hotărârea tatălui său ca şi nuntă; şi a judecat potrivit în mintea ei să rămână de aici înainte supusă nunţii aceleia şi a doua oară să nu se mai mărite. De aceea, când părinţii îi ziceau despre nuntă, fiindcă mulţi o cereau pentru frumuseţea sa, ea le răspundea că era lucru necuviincios şi afară de lege, ca să nu primească nunta care s-a hotărât mai întâi de tatăl său şi să mai caute altă nuntă, de vreme ce oamenilor le este hotărâtă o nuntă, o naştere şi o moarte”.

L-a dus pe calea adevăratei pustnicii pe fratele său, Sfântul Vasile cel Mare

688 26 2După moartea logodnicului său, Macrina a ales să rămână cu mama sa în casă şi să-i fie ajutor, iar mai apoi, după ce şi-a adus o contribuţie importantă la creşterea fraţilor şi surorilor mai mici, atât ea, cât şi mama sa, Emilia, au ales călugăria. Despre influenţa pe care a avut-o inclusiv asupra celui care avea să devină Vasile cel Mare, ne-a lăsat scris fratele său, Sfântul Grigorie. „Minunata Macrina l-a luat pe Vasile cu dânsa şi, în scurt timp, l-a adus la scopul adevăratei filosofii şi pustnicii. Şi cu toate că era înălţat din cugetul filosofiei celei dinafară şi strălucit cu mărimea mai mult decât stăpânitorii, deşi defăimase vredniciile şi dregătoriile, cu toate acestea cuvioasa l-a făcut pe el să se despartă de strălucirea lumească, să defaime laudele înţelepciunii şi ale învăţăturii celei din afară - pentru care toţi se minunau de dânsul - şi să vină în viaţa aceasta lucrătoare cu desăvârşita neagoniseală, şi prin neagonisire să-şi pregătească lui neîmpiedicat drumul petrecerii celei îmbunătăţite.”

S-a călugărit împreună cu mama sa

Macrina şi fratele său, Vasile cel Mare, au întemeiat două mănăstiri în Pont, una pentru femei, şi alta pentru bărbaţi, cea de călugări fiind povăţuită de Sfântul Vasile, iar cealaltă de egumena Macrina. După moartea mamei sale, Macrina şi-a împărţit toată averea săracilor, trăind în nevoinţe şi în rugăciune. A ajuns pe patul de moarte după exact nouă luni de la trecerea la cele veșnice a fratelui, Sfântul Vasile cel Mare. Macrina s-a rugat atunci Bunului Dumnezeu să-i curme suferința și să o ia la El. Cercetând pe sora sa în boala sa cea de pe urmă, Sfântul Grigorie al Nisei a găsit-o cu totul slăbită de friguri şi culcată pe o scândură. Pentru că sărăcia în mănăstirea fecioarelor era foarte mare, încât de-abia s-a găsit un văl vechi cu care să fie acoperit trupul său pe când era dus spre îngropare, Sfântul Grigorie a îmbrăcat-o cu mantia sa de episcop. Încă din timpul vieţii, Sfânta Macrina a făcut multe minuni, dând tămăduire bolnavilor şi îndrăciţilor. Există legende conform cărora mulţi copii au venit pe lume în urma rugilor fierbinţi în faţa icoanei acestei sfinte şi mulţi orfani din casele de copii şi-au găsit un rost şi familii bune care să-i adopte. Sfânta a murit în anul 380, la 19 iulie, fiind îngropată în Biserica „Celor 40 de Mucenici”, alături de mama sa.

Moaştele Sfintei Cuvioase Macrina se găsesc la Mănăstirea Dionisiu, de pe Muntele Athos

Al treilea frate, Sfântul Navcratie, a murit la 27 de ani

Trei dintre fraţii mai mici ai Sfintei Macrina au fost episcopi şi sfinţi, tot­odată: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie al Nisei şi Sfântul Petru al Sevastei. Un alt frate, Navcratie, a fost călugăr, pustnic, şi a murit la vârsta de 27 de ani într-un accident la pes­cuit. Şi el e pomenit ca sfânt la 8 iunie.