Main menu

header

de Elena Şerban

- Cu hramul Pogorârea Sfântului Duh

Despre Moldova se ştie că este casă pentru unele dintre cele mai frumoase biserici şi mănăstiri din ţară. Am auzit cu toţii de Suceviţa, Moldoviţa, Voroneţ sau Agapia. Dar în afara acestor comori cunoscute chiar şi de turiştii de peste hotare, Moldova se mai mândreşte cu alte comori. Pe una dintre acestea, Dragomirna, vă invităm să o descoperiţi în rândurile de mai jos.

Veche de patru secole

Situată la 12 km de Suceava, într-un peisaj deosebit de frumos, dar şi de straniu în aceeaşi măsură, Dragomirna surprinde prin eleganţa ciudată. Este un monument medieval, deosebit prin formele geometrice de mare rafinament, prin silueta unică a proporţiilor şi volumului. Dragomirna nu e doar loc de rugăciune, ci un complex compus din biserica mică, biserica mare, zidurile de apărare, vechea clădire a egumeniei, cele cinci turnuri, chiliile şi paraclisul. Dragostea faţă de Dumnezeu parcă reiese prin orice bucată de piatră, orice sculptură, orice gravură, dublată de frumuseţea locului, dar şi de bunătatea localnicilor.
Construcţia începe din timpul domnitorului Ieremia Movilă, în 1602, iar ctitori au fost: Luca Stroici, Anastasie Crimca şi Miron Barnovschi. Iniţial, construcţia a fost „urzită” cu o mică biserică din cimitir. Biserica mică are ca pisanie data de 27 iulie 1602, cu un întreit hram: Dreptul Enoh, Sfântul Prooroc Ilie şi Sfântul Ioan Teologul. Este o ciudăţenie de neexplicat: trei ctitori şi un hram cu trei sfinţi pentru o bisericuţă ale cărei dimensiuni sunt de aproape cinci metri în lăţime şi înălţime şi zece metri lungime.
Ridicată pe o colină în mijlocul unei mari poieni, mănăstirea este printre puţinele din Moldova unde se renunţă la pictura exterioară, dar aduce ca noutate sculptura de piatră. Lăcaşul de cult e străjuit de ziduri foarte înalte, din piatră, cu creneluri de apărare. Zidurile sunt susţinute din loc în loc de stâlpi masivi din piatră. În cele patru colţuri se înalţă turnuri înguste. Ulterior s-a ridicat biserica mare, ce se deosebeşte de alte asemenea ctitorii prin faptul că Pisania lipseşte.

Apărată de ziduri groase

De ce este atât de deosebită biserica aceasta de celelalte din frumoasa Bucovină? Ea este construită din piatră cioplită, situată pe un soclu înalt de doi metri. Intrarea în incinta-cetate se face pe sub turnul porţii aflat în centrul laturii de sud. Biserica este înconjurată de ziduri foarte înalte de piatră, cu creneluri de apărare, construite în 1627 de domnitorul Miron Barnovschi. De când Anastasie Crimca şi Luca Stroici „urziseră” Dragomirna, vremurile se schimbaseră: nu mai erau cu „pace”, ci începuseră să fie „cumplite”, cum scrie cronicarul Miron Costin, ţara era „călcată” aproape în fiecare an de oşti străine fie turceşti, fie tătăreşti, fie polone, fie de toate trei la un loc. Aşa se explică de ce toate bisericile şi mănăstirile au fost apărate cu ziduri.
În stânga turnului porţii, peste două niveluri de beciuri, se află fosta trapeză, boltită în stil gotic, azi folosită ca muzeu şi cunoscută ca „Sala gotică”. De remarcat că ornamentaţia arhitecturală este concentrată în partea superioară a bisericii. Turla este împodobită în întregime cu sculpturi de mare varietate, cu motive florale şi geometrice. Elementul nou pe care îl găsim la Dragomirna este frânghia împletită, o torsadă discontinuă, ce decorează interiorul şi exteriorul bisericii. Impresionant este şi faptul că, deşi construcţia este de o impunătoare măreţie, intrarea în biserică se face pe o uşă strâmtă şi destul de joasă, care aminteşte de bisericuţele din Maramureş. În pardoseala pridvorului sunt câteva lespezi de morminte, printre care şi a domniţei Maria Balş, fiica lui Constantin Mavrocordat.
Pictura se păstrează doar în altar şi în naos. Calităţile ei se evidenţiază prin culorile vii, contrastante: roşu sângeriu, albastru, verde, puse în valoare prin folosirea abundentă a aurului. Atrag atenţia scenele biblice „Iisus în Grădina Ghetsemani”, „Prinderea lui Iisus”, „Răstignirea şi Coborârea de pe Cruce”. Atenţia este însă atrasă de arhitectura şi de sculptura decorativă. Turnul clopotniţei, din piatră şi cu gang de intrare, se află la aproximativ 30 m de biserică. De la turn la biserică se circulă pe o alee din bolovani, mărginită de tufe de buxus. Pelerinii, turiştii pleacă de aici cu dorinţa de a mai zăbovi puţin, să se rupă de zgomotul frenetic al oraşului. Se pare că biserica mare, cum a rămas ea cunoscută până astăzi, a fost terminată în anul 1609.

Icoana făcătoare de minuni
Aici se găseşte şi o icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni. Vestea i s-a dus în ţară, şi bolnavii vin să se roage pentru însănătoşire grabnică, iar pe timp de secetă este scoasă în procesiune. Din păcate, multe dintre minunile pe care le-a săvârşit această icoană nu s-au consemnat în scris.

Anastasie Crimca, păstorul Şcolii lui Hristos

Ca şi în alte mănăstiri din ţară, Dragomirna a fost un puternic focar de cultură. Însăşi mitropolitul ctitor şi ucenici de-ai săi au dat un mare avânt lucrării de copiere a textelor religioase şi de împodobire a acestora. Caracterele Şcolii de la Dragomirna, întemeiate de marele mitropolit al Moldovei, Anastasie Crimca, s-au impus pe tot parcursul secolului al XVII-lea, conferind artei moldoveneşti un specific inconfundabil. Multe dintre obiectele Şcolii dragomirene, de o valoare inestimabilă, se găsesc şi astăzi în muzeul mănăstirii.