de Anda Postolache
- Cu hramul Adormirea Maicii Domnului
Aşezat pe unul dintre importantele drumuri ce legau Ţara Românească de Transilvania, Câmpulug Muscelul a fost de-a lungul secolelor un important centru comercial, dar şi spiritual. Cetatea de pe malurile Râului Târgului a avut şansa şi cinstea de a fi fost prima cetate de scaun a Ţării Româneşti, după ce şi-a cucerit independenţa prin victoria de la Posada, sub Basarab I. Oraşul este întins pe o distanţă de cinci kilometri de-a lungul şoselei naţionale Piteşti-Braşov, fiind străujuit de dealurile pitoreşti Gruiu şi Măţău.Un domnitor învăluit în mister
Oraşul, cunoscut şi pentru faptul că aici a fost scrisă cea mai veche epistolă în limba română („Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung”), deţine una dintre cele mai frumoase mănăstiri cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Aceasta a fost fondată de misteriosul voievod Negru Vodă. Există povestiri istorice străvechi din care reiese că Negru Vodă ar fi când unul când altul dintre următorii: Thocomerius, Basarab I, Radu I, Neagoe Basarab. Potrivit legendei, Negru Vodă a trecut Munţii Făgăraş în 1290 şi s-a stabilit la Curtea de Argeş sau Câmpulung, unde a întemeiat un voievodat.
Lăcaş sfânt fortificat
Din istoricul mănăstirii aflăm că lăcaşul sfânt a fost ctitorit în anul 1215, apoi că a fost rezidit de Basarab I şi de fiul său, Nicolae Alexandru, ca mai apoi să fie reclădit de Matei Basarab (1635-1636) şi rezidit ulterior (după anul 1827) de Grigorie Dimitrie Ghica. Se mai păstrează şi azi Palatul Domnesc construit de Matei Basarab, fastuosul turn al clopotniţei, înalt de 35 m, zidul din pietre de 9 m, ce era înconjurat de un şanţ cu apă cu rolul de apărare. Clopotniţa avea şi ea funcţia de poartă de fortificaţie cu caracter militar, iar zidul era prevăzut cu metereze. Gangul boltit păstrează şi astăzi masivele porţi din stejar ce se zăvorăsc cu o grindă de proporţii, pe care este încrustat anul 1749. Aici se află şi piatra funerară de pe mormântul lui Nicolae Alexandru Voievod (1364), o preţioasă colecţie de icoane şi alte lucrări de artă medievală.
Tipografie şi şcoală domnească
La Mănăstirea Negru Vodă, Matei Basarab a înfiinţat în 1643 o tipografie şi o moară de hârtie. Tipografia fusese dăruită de Mitropolitul Petru Movilă, de sub teascurile ei ieşind lucrarea „Învăţăturile peste toate zilele, pe scurt”, prima carte în limba română cu conţinut moral-filosofic. Cărţile tipărite la Câmpulung Muscel au circulat pe tot cuprinsul pământului românesc, unele dintre ele ajungând chiar în Peninsula Balcanică. La Mănăstirea Negru Vodă a existat şi o valoroasă şcoală de copişti, cu puternice tradiţii, manuscrisele remarcându-se printr-o scriere caligrafică deosebită, împodobite cu frontispicii şi miniaturi colorate. Dintre copişti s-au remarcat Vasile Grămăticul, Nicola Logofătul, Panu Grămăticul. În 1669, boierul Radu Năsturel a înfiinţat la mănăstire o şcoală domnească, prima cu predare în limba română, unde au putut să învăţe carte nu doar odraslele boiereşti, ci şi copiii oamenilor săraci.
Seminarul Orfanilor de Război
După secularizarea averilor mănăstireşti a lui Al. Ioan Cuza, de la 1863, mănăstirea s-a transformat în biserică de mir, în clădirile anexe funcţionând diferite şcoli. La 1922 s-a înfiinţat aici Seminarul Orfanilor de Război, ce a permis mai târziu frecventarea cursurilor de aici şi a altor copii, nu doar a celor fără familie, printre aceştia numărându-se şi cel care avea să devină Patriarhul Iustin Moisescu, al patrulea al Bisericii Ortodoxe Române (1977-1986). La 1928, Patriarhul Miron a transformat din nou acest lăcaş în mănăstire, aşezându-l în fruntea obştii pe egumenul Miron Popescu şi împroprietărind mănăstirea cu 250 ha de pădure în muntele Berevoiescu Mic.
La incendiul din 1932, izbucnit la Seminarul Orfanilor, au fost distruse acoperişul bisericii, clopotniţa şi chiliile, dăunând şi obiectele şi picturile interioare. Între 1955-1957 pictura a fost refăcută în frescă de o echipă de pictori călugări conduşi de arhimandritul Sofian Boghiu, de la Mănăstirea Antim, şi ieromonahul Felix Dubneac, de la Mănăstirea Plumbuita. În 1934 seminarul a fost desfiinţat, dar rămâne în istoria sfântului lăcaş şi dania făcută de Regele Carol al II-lea care a donat un clopot de 1.000 kg.
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu îi sunt închinate patru praznice: la 8 septembrie (Naşterea Maicii Domnului), la 21 noiembrie (Intrarea în Biserică), la 25 martie (Buna Vestire), iar la 15 august (Adormirea). Sărbătoarea Adormirii aduce în atenţie minunea mutării la Ceruri a Sfintei Fecioare. În cinstea sa, Biserica a rânduit un post de două săptămâni, amintind şi de viaţa sa plină de sfinţenie şi de asceză, dar şi de felul în care trebuie să ne spălăm de păcate, rugând-o în acelaşi timp pe Împărăteasa Cerească să ne fie mijlocitoare la Fiul Său.