de Carmen Ciripoiu şi Sorin Dumitrescu
De când Dumnezeu a făcut lumea și pământul, numerele au jucat un rol extrem de important în viața oamenilor și au fost legate de voința divină. Cel mai des întâlnit în Cartea de căpătâi a creștinilor rămâne numărul trei, acesta având multiple semnificații. Un ajutor prețios în sublinierea puterii și a cuvântului lui Dumnezeu ni-l oferă mai jos părintele Ilie Mirel.
„Cred într-Unul, Dumnezeu!”
În creștinism, numărul unu reprezintă începutul lumii și definește Ființa Supremă. El semnifică unicitatea Divinității, pentru că „Unul este Dumnezeu”, așa cum frumos se spune în simbolul credinței, Crezul: „Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii”. De asemenea, numărul unu este reprezentarea vârstei la care Mântuitorul a fost vizitat de cei trei magi (1 zi). Specialiștii susțin că acesta apare în Biblie de 1.292 de ori.
Doi se referă la uniunea cu Hristos
În cea de a doua zi a Creaţiei, Dumnezeu a făcut lumina şi întunericul, noțiuni care nu pot exista una fără cealaltă. Puțin mai târziu, în cea de-a șasea zi a Creației, Domnul a zămislit doi oameni, un bărbat și o femeie, Adam şi Eva, pe care i-a povățuit să trăiască în armonie și uniune cu El. Dar și o pereche din fiecare specie de animale, plante şi păsări. Așa a început lumea. Pe de altă parte, potrivit teologului și misticului saxon din secolul al XII-lea, Hugh de Saint Victor, întrucât 2 este primul număr deviat din unu, respectiv unitate, a devenit și un simbol al păcatului. La rândul său, Platon a argumentat faptul că numărul 2 sugerează, de fapt, o relaționare.
Iisus a Înviat după trei zile
Unul dintre numerele cu cele mai puternice influențe în creștinism rămâne 3. De altfel, oamenii de știință spun că întregul Univers se află sub marca unei infinități de trei: timp, spațiu și materie. „Dărâmaţi acest Templu şi Eu îl voi ridica în trei zile”, le-a spus Iisus evreilor. Trei au fost îngerii care l-au vizitat pe Avraam și același număr de zile a petrecut Iisus în mormânt, apoi a Înviat, dăruind omenirii o victorie asupra păcatului și biruință asupra morții. De asemenea, tot trei sunt virtuțile teologice, adică dragostea, credința și speranța. Iar Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh reprezintă Treimea către care îşi îndreaptă toţi credincioşii speranţele şi rugăciunile. Nu în ultimul rând, numărul trei are adesea semnificaţia de mântuire, de izbăvire din necaz.
Cele patru Evanghelii: a lui Matei, Marcu, Luca şi Ioan
Valențe puternice are și numărul patru. Există patru puncte cardinale și tot atâtea anotimpuri, faze ale lunii, elemente primordiale, respectiv apă, pământ, foc și aer dar și momente ale zilei, adică dimineața, după-amiaza, seara și noaptea. Sfinții părinți susțin că în Vechiul Testament patru heruvimi au păzit Copacul Vieții, aceștia fiind considerați și soli ai puterii Domnului pe pământ. De asemenea, există patru Evanghelii, a lui Matei, Marcu, Luca și Ioan, apostolii care au dus în lume învățăturile Mântuitorului.
În a șaptea zi Dumnezeu s-a odihnit, mulțumit de creația Sa
În ceea ce privește numărul 7, acesta reprezintă perfecțiunea și finalitatea. Pentru că după 6 zile în care Dumnezeu a făcut lumea, în următoarea s-a odihnit, mulțumit de creația Sa. De asemenea, există 7 păcate capitale ale omenirii, dar și tot atâtea virtuți. În profețiile sale, Moise a mărturisit că vor fi 7 ani de foame, apoi tot atâția de belșug. În Vechiul Testament stă scris: „După 7 zile a dat drumul Noe a doua oară porumbelului din corabie, iar acesta s-a întors având în cioc o ramură de măslin verde. (…) Iacov patriarhul s-a închinat de 7 ori cu fața la pământ în fața fratelui său Isav. (…) Lui Moise i-a poruncit Dumnezeu să spună israeliților să numere 7 săptămâni de zile iar, a 50-a zi, să le fie sărbătoare sfântă, înainte de a mânca Paștele”. În Noul Testament, Mântuitorul îi învață pe credincioși să ierte de „70 de ori câte 7”. De altfel, stelele din dreapta Domnului sunt în același număr și tot atâtea duhuri stau înaintea Lui.
La 12 ani Iisus a început să pună întrebări despre credință
Numărul 12 semnifică în creștinism organizarea şi buna împărţire a lucrurilor, diviziunea ideală şi chiar perfecţiunea. În Noul Testament, cifra 12 reprezintă vârsta la care Fiul lui Dumnezeu a mers la Templu și a început să întrebe despre credință. Mai târziu, Iisus i-a chemat la El pe cei 12 apostoli, cărora le-a dat cele mai prețioase sfaturi și învățăminte pe care să le ducă în lume. Important de amintit este faptul că Mântuitorul s-a oprit de 12 ori sub povara crucii pe Drumul Golgotei, înainte de a fi răstignit. Pentru că așa a fost voia Domnului. De aceea, acest număr este deosebit din perspectivă teologică, simbolizând reînnoirea. La acest aspect se adaugă și faptul că Fecioara Maria a părăsit templul din Ierusalim tot la vârsta de 12 ani, pentru ca ulterior să devină cea prin care Dumnezeu s-a făcut om.
40 arată schimbarea şi libertatea
Din cele mai vechi timpuri, numărul 40 este strâns legat de creștinism. Specialiștii spun că este pomenit de aproape 100 de ori în Biblie și reprezintă schimbarea și libertatea, dar și puterea astrală. În Sfânta Carte, puteți constata că Moise a petrecut 40 de ani în pustii și Iisus a postit același timp, șase săptămâni au trecut de la Paște până când Mântuitorul s-a Înălțat. În plus, sufletul se ridică la cer în 40 de zile după ce s-a desprins de trup. Parastasul de șase săptămâni are tocmai acest dar, de a-i ajuta pe cei plecați din planul fizic să treacă mai ușor în cealaltă lume.