de Gheorghe Zmaranda

Pe 30 noiembrie peste 700.000 de români, aflați sub patronajul spiritual al Sfântului Andrei, își sărbătoresc ziua de nume. Este o zi plină de însemnătate pentru creștini și un moment de refecție asupra vieții și martiriului acestui sfânt. Diacon Florin Ciprian Petre (medalion), doctor în teologie al Universității din Strasbourg și secretar patriarhal la Biroul de Presă al Patriarhiei Române, ne-a vorbit despre semnificația acestei sărbători pentru Biserica Ortodoxă Română și pentru credincioșii ortodocși.

„El este cel care a evanghelizat și a botezat pe strămoșii noștri geto-daci”

- Pe 30 noiembrie, în Biserica Ortodoxă Română este prăznuit Sfântul Andrei. De ce este aceasta o sărbătoare atât de specială pentru români?

- Sfântul Apostol Andrei este cel care a marcat definitiv și irevocabil „destinele” spirituale ale poporului nostru, deoarece el este cel care a evanghelizat și a botezat pe strămoșii noștri geto-daci, fapt pentru care, fără a greși, îl numim Părintele spiritual al românilor şi Ocrotitorul României. Sfântul Apostol Andrei a fost dintotdeauna cinstit pe data de 30 noiembrie, ziua martiriului său, așa cum este atestat de cele mai vechi texte. În anul 1997, Biserica Ortodoxă Română l-a declarat pe Sfântul Andrei cel Întâi chemat la apostolat ca Ocrotitor al României, iar în anul 2001 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca pomenirea Sfântului Andrei să devină sărbătoare națională bisericească și a întreprins demersurile necesare ca Statul Român să recunoască această zi drept sărbătoare națională, fapt ce se va concretiza din punct de vedere legislativ abia în anul 2012 prin Legea nr. 147 din 23 iulie promulgată de Parlamentul României, după ce acest act legislativ a fost votat în Camera Deputaților de 236 de deputați din cei 248 prezenți. Astfel, Parlamentul României a confirmat importanța națională, spirituală, misionară și educativ-culturală a pomenirii Sfântului Apostol Andrei, ca zi de sărbătoare a întregii Ortodoxii românești și a întregului popor român, consacrată în calendarul civil ca sărbătoare legală în care nu se lucrează, așa cum serbează și alte popoare pe sfântul lor național, deși unele au primit creștinismul mult mai târziu decât poporul român.

- Cine este Sfântul Andrei?

- Sfântul Apostol Andrei era originar dintr-o mică localitate așezată pe malul Lacului Ghenizaret (Tiberiadei sau Galileei) în nord-estul Țării Sfinte, numită Betsaida, care înseamnă casa pescarilor sau a vânătorilor, denumirea indicând practic faptul că locuitorii acestei așezări trăiau de pe urma acestei îndeletniciri. Era frate cu Simon, viitorul Apostol Petru, iar pe tatăl lor îl chema Iona, așa cum ne arată Sfântul Evanghelist Ioan. Fără a avea acces la o cronologie exactă a vieții sale, conform tradiției creștine, se pare că, la un moment dat, împreună cu fratele său mai mare, Petru, se mută în Capernaum. Ulterior, îl va cunoaște pe Sfântul Ioan Botezătorul, al cărui ucenic devine după ce ascultă cu atenție mesajul despre pocăință pe care acesta îl propovăduia în ținuturile de dincolo de Iordan.

„Numele provine din limba greacă - andreia - care înseamnă «bărbăție, curaj»”

- Care sunt primele referințe pe care le avem legate de el?

- Dacă ar fi să vorbim despre primele informații pe care le avem despre Sfântul Apostol Andrei, trebuie să amintim ceea ce în exegeza biblică se numește prima chemare pe care o aflăm din Evanghelia Sfântului Ioan (1, 39). Aceasta ni-l prezintă pe Sfântul Andrei ca fiind primul care a răspuns chemării la apostolat din partea Domnului Hristos și care apoi își anunță fratele mai mare, pe Simon Petru, despre minunata „descoperire”, zicând: „L-am găsit pe Mesia (care se tâlcuiește Hristos)”. În ceea ce privește numele Sfântului, el provine din limba greacă - andreia - care înseamnă „bărbăție, curaj”, nume care va caracteriza întregul său apostolat, concretizat mai întâi prin urmarea lui Hristos pe tot parcursul activității Sale pământești, iar mai apoi printr-o bogată misiune de evanghelizare care se va sfârși cu martiriul său prin răstignire, arătând astfel și în momentul morții sale fidelitatea față de Învățătorul său, Domnul Iisus Hristos.

„A fost răstingnit cu capul în jos, aşa cum singur dorise să pătimească”

- Care a fost itinerariul misionar al Sfântului Andrei?

- După Pogorârea Duhului Sfânt şi întemeierea Bisericii creştine la Ierusalim, Sfinţii Apostoli au început a împlini porunca lăsată lor ca testament de Domnul Hristos, și anume de a predica cuvântul Evangheliei pretutindeni. După unii istorici și exegeți se pare că destinația de propovăduire a Apostolilor s-ar fi tras la sorți la Sinodul Apostolic de la Ierusalim (aproximativ anul 50 d.Hr.). Despre faptul că Sfântului Apostol Andrei i-a căzut la sorți răspândirea cuvântului Evangheliei în Scythia Minor (Sciția Mică), Dobrogea de azi, aflăm de la istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea, care în a III-a carte din lucrarea sa „Istoria bisericească” afirmă următoarele: „Când sfinții apostoli și ucenici ai Mântuitorului nostru s-au răspândit peste întregul pământ locuit, lui Toma, după spusele tradiției, i-a căzut la sorți (spre evanghelizare) țara parților, lui Andrei, Scythia, lui Ioan, Asia, unde și-a petrecut viața până a murit la Efes. Petru pare să fi predicat evreilor răspândiți în Pont, Galatia, Cappadocia și Asia, pentru ca la urmă, ajuns la Roma, să fie răstignit cu capul în jos, așa cum singur dorise să pătimească. Ce să mai spun despre Pavel care, după ce vestise Evanghelia lui Hristos din Ierusalim până în părțile Illyriei, a suferit martiriul la Roma sub Nero? Acestea sunt arătate întocmai de Origen în cartea a III-a a Comentariilor asupra Genezei”. Dacă ar fi să creionăm cât mai succint un itinerariu misionar al Sfântului Apostol Andrei plecând de la datele istorice existente, cele din scrierile apocrife, dar și cele din tradiția Bisericii, observăm că acestuia i-a fost hotărât prin lucrare divină învățarea și botezarea neamurilor din jurul Mării Negre. Din lucrarea „Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae” (secolul al X-lea), precum și dintr-o versiune ulterioară a acesteia, dar și din diversele ipoteze și presupuneri istorice ulterioare se poate afirma că Apostolul Andrei și-a desfășurat misiunea de evanghelizare în Bitinia, părțile Pontului Euxin şi ale Propontidei (Marea Marmara cu cetățile Calcedon și Bizanț), Macedonia, Tracia și regiunile care se întind până la Dunăre, Tesalia, Elada (Grecia centrală), Ahaia (Peloponezul) și cetățile Amissos, Trapezunt, Heraclea Pontului și Amartris. De la istoricul Nichifor Calist (secolul al XIV-lea) aflăm că, „după ce Apostolul Andrei a predicat în cetățile Pontului stâng locuit de greci, romani și geto-daci, trecând prin Tracia, a venit la Bizanț, de aici, coborând prin Macedonia și Tesalia, a ajuns în orașul Patras din Ahaia (Grecia), aproape de golful Sepanto, unde avea să moară de moarte martirică”. Aici, în Patras, este răstignit pe o cruce în formă de X, ca urmare a condamnării pro- nunțate de proconsulul Egeatos, a cărui soră, Maximila, se convertise la creștinism. Crucea aceasta până azi se numește Crucea Sfântului Andrei.

„Este prezent prin sfintele sale moaște”

- Unde sunt păstrate moaștele sale?

- După martiriul suferit, moaştele Sfântului Apostol Andrei au fost păstrate cu profundă evlavie de creştinii din Patras. Câteva secole mai tîrziu, o parte din acestea au fost duse la Constantinopol, în anul 357, la porunca Împăratului Constantin. Cardinalul Petru de Capua va transfera moaştele în Italia, în catedrala din Amalfi, în timpul Cruciadei a IV-a, în 1208. În timpul pontificatului Papei Pius al II-lea, mai precis în anul 1462, din cauza iminentului pericol turcesc, capul Sfântului a fost dus la Roma, fiind așezat în Bazilica Sfântul Petru din Vatican. În septembrie 1964, Cinstitul Cap al Apostolului Andrei s-a întors în Patras, iar în ianuarie 1980 s-au adăugat şi rămăşiţele crucii pe care a fost răstignit. Sfântul Apostol Andrei este prezent prin sfintele sale moaște, care sunt cinstite de creștini, în diferite părți ale lumii. În Răsărit, părticele din moaștele Sfântului se găsesc în biserica Schitului rusesc „Sf. Andrei”, la Catedrala rusă din Celiabinsk (din 1884), la biserica din Gabrovo (Bulgaria), Biserica „Sf. Andrei” din Mesa Geitonia (Limassol - Cipru), la Tbilisi (Georgia), iar de anul acesta, și în Catedrala ortodoxă din Astana (Kazahstan). În Apus, alte relicvarii cu moaștele Sfântului se găsesc la Trier (Germania), la Mănăstirea Santa Chiara din Napoli, în biserica din Casino di Cicco Saint Apollinare (între Roma și Napoli), la biserica „Sf. Andrei” din Varșovia și cea din Szaflary (lângă Cracovia), la biserica din Saint Lupicin (în Munții Jura, Franța), în Biserica San Pedro de la Rua (Estella, Țara Bascilor), la Mehrba (Malta), iar din 2006, și în Catedrala catolică din Hong Kong. O părticică se găsește și la biserica românească din Viena. Pentru prima dată în țara noastră, Capul Sfântului Apostol Andrei, cel întâi chemat și Ocrotitorul României, a fost adus în data de 13 octombrie 1996, prin grija Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci mitropolit al Moldovei și Bucovinei. De asemenea, în anul 2018, în perioada 23-26 noiembrie, cu ocazia sfinţirii Catedralei Naţionale, a fost adusă cinstita mână a Sfântului Apostol Andrei de la Mitropolia din Patras, Grecia.

Toate popoarele din jurul Mării Nergre îl revendică pe Sfântul Apostol Andrei ca protector. Grecii îl consideră și îl cinstesc drept ocrotitorul marinarilor, iar marina rusă a pus pe pavilion crucea în formă de X, așa cum se întâmplă și în cazul marinei regale belgiene și scoțiene. De asemenea, georgienii îl cinstesc ca fiind primul lor Apostol. Pe lângă toate aceste popoare se adaugă multe alte orașe și regiuni din diferite locuri ale lumii care îl invocă pe Sfântul Apostol Andrei drept ocrotitorul lor

Sfântul Apostol Andrei se bucură de cinstire în toată lumea creștină. Dacă în Răsărit cultul s-a generalizat destul de repede, în Apus acesta a început a lua amploare în secolul al VI-lea

„Juristul Ion Dinu ar fi avut un vis cu privire la existenţa peşterii“

- Ce informații istorice avem astăzi despre peștera Sfântului Andrei?

- Prin anii 1940-1943, doi buni prieteni pasionaţi de arheologie biblică - preotul Constantin Lemnaru, de la parohia Adamclisi, şi avocatul Ion Dinu -, au întreprins mai multe cercetări în siturile arheologice din această parte a ţării, Dobrogea, în căutarea de mărturii concrete ale încreştinării dacilor de către Sfântul Apostol Andrei. Se spune că juristul Ion Dinu ar fi avut, într-una dintre nopţi, un vis cu privire la existenţa peşterii, fapt ce l-ar fi determinat să nu înceteze căutările până ce nu va găsi lăcaşul. În primăvara anului 1943, în pădurea de lângă satul Ion Corvin (la câțiva kilometri de granița cu Bulgaria) cei doi au descoperit grota ce avea să fie atestată ca fiind peştera Sfântului Apostol Andrei. Imediat, cei doi prieteni entuziaști, au început amenajarea peşterii cu gândul la posibilitatea începerii săvârșirii de slujbe religioase. La 30 iulie 1944 episcopul Chesarie Păunescu a sfinţit peştera Sfântului Andrei dându-i și numele pe care îl are și astăzi. Din păcate, declanşarea celui de-Al Doilea Război Mondial, urmată de instalarea la putere a regimului comunist şi de desfiinţarea Episcopiei de Constanţa, au făcut ca peştera Sfântului Andrei să ajungă o simplă grotă, profanarea acesteia finalizându-se cu amenajarea, în interiorul ei, a unui staul de oi. În data de 12 decembrie 1990 prin râvna monahului Nicodim Dincă este înființat schitul monahal „Peștera Sfântului Andrei”, așa cum reiese din documentele păstrate la Arhiepiscopia Tomisului, iar în ședința Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din iulie 1994, la cererea Arhiepiscopului Lucian al Tomisului, acesta a fost ridicat la rangul de mănăstire.