de Carmen Ciripoiu şi Sorin Dumitrescu
În urmă cu cinci secole, drumul spre Mănăstirea Coșula se făcea prin codrii Botoșanilor, astăzi, pașii către sfântul lăcaș străbat tăcutele ulițe ale satului Coșula. Mănăstirea a fost construită în secolul al XVII-lea de călugări greci, fiind în acea perioadă considerată a treia ca mărime din Europa. Este unică în lume datorită unei nuanțe speciale folosită în pictura mănăstirii, așa-numitul „galben de Coșula” și închinată Sfântului Nicolae.
În beci a fost aruncat pentru trei zile însuși domnitorul Alexandru Ioan Cuza
Construită în anul 1535 de logofătul Mateiaș Coșolvei, unul dintre marii dregători ai lui Petru Rareș în ambele perioade de domnie ale acestuia, șef al cancelariei domnești, mănăstirea Coșula a fost ridicată cu o viteză surprinzătoare. În acest sens, cea mai grăitoare dovadă este chiar pisania aflată deasupra ușii de la intrare: „Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, a binevoit Mateiaş, marele vistiernic de a zidi hramul Sfântului Nicolae, în mănăstirea lui la Meletin; s-a început aprilie 23 şi s-a săvârşit în acelaşi an în anul 7043 (1535) septembrie 8 zile”. Potrivit istoricilor, ctitoria lui Mateiaș Coșolvei poate fi inclusă în topul marilor realizări ale acelei perioade, întrucât sfântul lăcaș se remarcă printr-un stil architectonic de sinteză bizantino-atonito-gotic, cu inovații moldovenești. Legenda spune că în beciul mănăstirii ar fi fost aruncat pentru trei zile chiar domnitorul Alexandru Ioan Cuza, pentru că ar fi lăsat caii să pască liberi prin curte. Stareţul de la acea vreme nu şi-a dat seama că proprietarul animalelor este însuşi domnitorul şi a dat ordin ca acesta să fie închis în beci. Se spune că atunci când a fost eliberat, călugării l-au găsit în haine de domnitor.
S-a păstrat până în acest moment brâul original care s-a pus la data construcției
Ridicată pe fostul drum comercial dintre Suceava și Iași, cel mai important drum al Moldovei acelor vremuri, s-a dorit ca pelerinii care se opreau în acest loc să ajungă la un urcuș spiritual gradat. Sfântul lăcaș a fost ridicat din piatră, iar cărămida a fost utilizată atât pentru conturarea ferestrelor, cât și a ocnițelor. La exterior și la interior biserica a fost acoperită cu picturi de mare valoare, ale căror urme se mai văd și astăzi. De altfel, istoria a scos la iveală faptul că Mănăstirea Coșula este singura din Botoșani care a beneficiat de pictură exterioară. Din păcate, însă, se păstrează doar o singură scenă biblică a Înfricoșatei Judecăți de Apoi, dar și brâul original care s-a pus la data construcției. La ultima restaurare, în perioada anilor 2014-2016, a fost descoperită pictura veche, foarte bine conservată, dar și acea culoare unică în lume, „galbenul de Coșula”, la fel de importantă ca și „albastrul de Voroneț”, „roșu de Moldovița” sau „verdele de Sucevița”. Acest galben unic apare la Mănăstirea Coșula pe aproape toată fresca, nu doar pe veșmintele sfinților, ci și la aureolele lor, veșmintele călăreților și ale cailor.
Există o scenă unică unde Sfântul Gheorghe apare tras pe roată
Sfințirea bisericii a avut loc pe 23 aprilie, chiar de ziua marelui mucenic Gheorghe, dar sfântul lăcaș este închinat Sfântului Nicolae. Pictorul a ales să facă o scenă unică, prezentând momentul în care Sfântul Gheorghe a fost martirizat prin tragere pe roată. De asemenea, apar și grelele încercări la care a fost supus: când a fost pus în var nestins, dar și atunci când a fost ars. Și tot aici sunt pictate miracolele săvârșite de Sfântul Nicolae, dar și o altă reprezentare rar întâlnită. E vorba despre mâna lui Dumnezeu, care îi ține pe toți credincioșii în grija Sa. Tot în stil unic a fost pictat pe turlă Pantocratorul, cu figura centrală a Mântuitorului. Stăreția datează din anul 1848, dar la fel de importantă ca vechime este și casa ecumenească, ce a fost ridicată la un secol după construcția bisericii, restaurată ulterior și transformată în muzeu. În casa ecumenească s-a aflat cea mai mare bibliotecă din Moldova vremurilor trecute, dar și ateliere de caligrafie, tipărituri și ateliere de picturi de icoane. Casa ecumenească a trecut prin momente cumplite, fiind transformată în casă de copii, maternitate, dar și spital de pelagră.
Incredibila descoperire a lui Nicolae Iorga
În sfântul lăcaș se mai găsește un epitrahir din acele vremuri, foarte bine conservat, plus alte obiecte de cult din argint, dar și fotocopii ale unor documente originale, precum și o Evaghelie foarte veche, cu ferecătură de argint scrisă în limba greacă. La loc de cinste se află un tablou cu ctitorul Mateiaș Coșolvei, împreună cu soția sa și patru dintre cei 12 copii ai săi. Cea mai mare descoperire a făcut-o Nicolae Iorga, Mănăstirea Coșula fiind locul în care acesta s-a recules. „A patra zi de Crăciun (prin urmare la 28 decembrie 1924), domnul Iorga a vizitat Mănăstirea Coșulei, unde acum câțiva ani a avut norocul să descopere manuscrisul traducerii în românește a lui Herodot”, se arată în articolul lui Tiberiu Crudu, „O vizită la Mănăstirea Coșulii”, publicat în „Revista Moldovei din decembrie 1924 - ianuarie 1925”. Și tot Tiberiu Crudu spune că Nicolae Iorga a mai găsit în biblioteca mănăstirii „5 volume mari de manuscrise pe care le-a luat pentru Academie”, dar și o serie de alte 17 cărți „ce au o valoare incontestabilă”: „În vestmântăria bisericii s-au găsit odoare vechi - din care unile din epoca lui Petru Rareș - mijlocul veacului al 16-lea”. De asemenea, Nicolae Iorga a sesizat că sub pictura în ulei, s-a păstrat cea autentică: „Coșcovind pereții (în sensul că existau de pe atunci zone unde pictura în ulei se desprinsese) din lăuntrul bisericii s-a dat, de suptul pictura de azi, de pictura veche cu fond de aur viu și sfinții a fresco”.