Main menu

header

929 22 1de Simona Lazăr

Vecernia de Paști, numită și „a doua Înviere”, se slujește întotdeauna în miezul zilei care urmează nopții în care credincioșii s-au adunat în jurul bisericii, au răspuns chemării „Veniți de luați lumină” și au cântat „Hristos a Înviat din morți/ cu moartea pre moarte călcând”. Dacă prima Înviere este pentru cei care cred în El, cea de a doua Înviere pregătește calea pentru ridicarea din mormânt și a tuturor celor necredincioși, căci Iisus s-a jertfit pentru mântuirea întreagului neam omenesc. Despre semnificația Învierii a Doua am purtat un dialog cu părintele Ioan Bârgăoanu (medalion), protopop la Onești, județul Bacău.

„Este o reîmprospătare duhovnicească”

929 22 2- Părinte protopop Ioan Bârgăoanu, vorbim adeseori, în aceste zile premergătoare Sărbătorilor Pascale despre Învierea lui Hristos, cel mai important moment din întreaga istorie a creștinismului. Există însă un termen pe care îl rostim sau îl auzim, de asemenea, iar acesta este... „Învierea a doua” sau „Învierea mică”. Ce reprezintă aceasta, în calendarul Paștilor?

- Învierea întâi sau a doua... dacă este ultima sau este una, se zice, „second-hand”? Un lucru e clar: Învierea a doua nu e Înviere „second hand”. Nu este una „folosită” sau pentru cei care au întârziat la Învierea cea Mare. Ea are importanța ei și dați-mi voie să vă explic. Practic, noi toată învățătura bisericii o fundamentăm în cultul bisericii pe cele 7 zile ale săptămânii, iar prima zi a săptămânii, duminica, este ziua Învierii. În mod real, Învierea este cea mai importantă sărbătoare cultică a bisericii, care are loc într-un timp pe care-l definește biserica după învățătura Sinodului I ecumenic, ținând de echinocțiul de primăvară, având ca reper prima duminică cu Lună Plină, după echinocțiu, iar aceasta este 16 aprilie - în anul acesta. De aceea coincide, la noi, stilul vechi cu stilul nou, Învierea este aceeași în tot creştinismul ortodox. Cât despre „Învierea a doua” vă pot spune doar că noi ne fundamentăm după gândirea patristică a filosofiei creștine. În biserică, după ectenia mare, spunem „iară și iară Domnului cu pace să ne rugăm”. „Învierea a doua” este tocmai acest „Iară și iară”. „Învierea a doua” face o referire, o reîmprospătare a zilei, pentru că noaptea a avut loc Învierea, la ora 12 - aceasta este liturghia de noapte - pentru ca a doua zi, după aceeași gândire a bisericii, să fie „Învierea a doua” sau slujba vecerniei, pe care o săvârșim în biserică după rânduiala, tipicul penticostarului, în care se repetă de mai multe ori „Hristos a înviat!”, se cântă mai multe cântări - cum sunt cele 3 cântări pascale, prin care se aduce slavă lui Dumnezeu intonând „Popoare să ne luminăm!”.

„Se citesc cele 12 evanghelii, în 12 limbi”

929 22 3- Ce se întâmplă la „Învierea a doua”? Prin ce este ea deosebită?

- „Învierea a doua” este o reîmprospătare duhovnicească a harului Învierii. Așa cum însuși Mântuitorul o face, când intră prin ușile încuiate și-i încredințează pe apostoli că a înviat și le spune „Pace vouă, luați Duh Sfânt, duhul sfânt al Învierii”. Și dacă noaptea se citește Evanghelia Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan - care spune „La început era Cuvântul...” -, de data aceasta se citește capitolul din Evanghelia Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan, în care Iisus se arată ucenicilor săi (lipsind aici, cum se știe, Sfântul Apostol Toma). El intră prin ușile încuiate, cu acest trup al Învierii. Și atunci, la „Învierea a doua”, se mai întâmplă un lucru de mare importanță, se citesc cele 12 evanghelii, în 12 limbi. Apostolii lui Hristos sunt 12, iar ei au primit de la Hristos darul de „a vorbi” în mai multe limbi, pentru a putea duce cuvântul lui Dumnezeu în toate colțurile lumii.

- Este o vecernie specială?

- Da, e specială. Ea face referire la apus și noi, totuși, slujba o facem la ora 12:00, când soarele este sus pe cer. De ce? Pentru că și apusul e o Înviere, devine o a doua Înviere. Adică, practic, este o prelungire a slujbei Învierii, de la sufletul omenesc salvat în Rai la sufletul naturii, la stihiile naturii, adică toate beneficiază de această Înviere, chiar și la vecernie, când toți ar trebui să doarmă.

„O trecere pe un pod mai mic“

- Somnul, o moarte mică...

- Da, o trecere pe un pod mai mic, asta este explicația. Cuvântul „Paște”, cuvântul „Înviere”, asta înseamnă: trecere. Pasah sau pesah sau Paște înseamnă trecere în ebraică și cuvântul înseamnă trecere de la moarte la viață, trecere de la Învierea mai mare la Învierea mai mică. Se face practic trecerea de la marea Înviere la înțelegerea noastră - Dumnezeu vine aproape de noi. Cuvântul care a creat toată lumea a venit la niște apostoli fricoși și vine azi la niște creștini fricoși din secolul XXI, care e plin cu atâtea războaie, necazuri, cu bătăi fratricide. Vine la noi și anul acesta. Învierea mai mică e pentru noi, oamenii. E mai casnică, nu încărcată de entuziasmul marii Învieri, când noi ne ducem și luăm lumină. Și parcă Dumnezeu e mai aproape de noi, nu e cel intangibil. „Învierea a doua” este practic slujba prin care Hristos devine mai uman, mai al nostru. Parcă nu mai este cel care a slobozit iadul, ci cel care vine să stea cu noi la masă, să ne arate că el a înviat pentru noi, să existe o comuniune și o comunicare cu copiii lui. Noi suntem toți copiii lui.

- Să ne mângâie pe creștet?

- Da, să ne mângâie pe creștet, să ne vindece, să ne aducă o bucurie, să ne îmbrățișeze, pentru că ăsta e mesajul lui, când le zice apostolilor „Pace vouă!”. Este îmbrățișarea păcii și un sărut al Învierii. De fapt, aceasta este cea mai mare bucurie. Când vrei să te duci undeva și trebuie să-i duci ceva, ce faci? Îi duci o îmbrățișare. Spunea cineva: „Ce poți să aduci cuiva de la Sfântul Mormânt?” Te duci și-i spui „Hristos a Înviat!”, dacă ai sărutat piatra, și cu acest sărut să-l săruți pe frunte și să-i spui: „Am simțit că Hristos a înviat acolo”. Asta este ideea: Iubirea este Dumnezeu, prietenia este Dumnezeu, Învierea este Dumnezeu. Cale, lumină și viață. Este tot El.