de Anca Lăpușneanu
Pomenirea celor adormiţi este considerată ca fiind o datorie de suflet a fiecărui creştin. De aceea, în Postul Mare, mai mult ca oricând, această datorie este respectată cu sfinţenie. Aducerea aminte, pomenirea lor în rugăciune constituie un prilej de comuniune, de legătură spirituală cu cei răposaţi. Mai multe despre această conexiune am aflat de la Preacuviosul Părinte Protosinghel Vincenţiu Oboroceanu (medalion), stareţul Mănăstirii Antim - Paraclis Patriarhal. Sfinția sa ne-a mărturisit că sărindarul cel mai răspândit este cel individual, adică pomenirea celor vii şi celor morţi la 40 de Liturghii consecutive pentru a cere lui Dumnezeu iertare şi dezlegare de păcate. La mănăstiri, unde se săvârşeşte zilnic Sfânta Liturghie, se poate da un pomelnic sărindar în orice perioadă.
„Provine din grecescul «sarantaria», care se traduce «patruzeci»”
- Părinte, mulți am auzit la biserică vorbindu-se despre Sărindar. Ne puteți spune ce semnificație are?
- Biserica ortodoxă are numeroase tradiții legate de pomenirea morților, dar și a celor vii, iar sărindarul este una dintre acestea. Semnificația acestuia constă în legătura neîntreruptă cu cel care a fost lângă noi, pe care l-am iubit și care va rămâne în inima noastră, într-o comuniune spre viața de veci. Iubirea față de persoana dragă trebuie tradusă prin fapte. Spune Mântuitorul: „Credinţa fără de fapte moartă este”. Tradiția „Pomenirii Morților”, adică Sărindarul, trebuie dusă mai departe. Cuvântul „sărindar” provine din grecescul „sarantaria”, care se traduce „patruzeci”. Sărindarele se pot da în principiu oricând, dar mai ales în perioadele liturgice mai importante, ca de exemplu la începutul Postului Mare sau oricând Sfânta Liturghie se săvârşeşte mai des sau zilnic. Tot din acest motiv, unii credincioşi preferă să dea sărindarele la bisericile mănăstireşti, unde Sfânta Liturghie se săvârşeşte des.
- De ce 40 de zile?
- Numărul 40 apare de mai multe ori în Sfânta Evanghelie. 40 de zile a postit Mântuitorul când s-a retras în Muntele Carantania și a fost ispitit de diavol. Moise a postit tot 40 de zile înainte de a lua „tablele legii” pe care i le-a dat Bunul Dumnezeu scrise cu degetul Lui. Şi acestea sunt doar câteva exemple. Pentru noi, creștinii, aceste 40 de zile sunt pentru rugăciune profundă pentru sufletul celui adormit, care trece prin acele vămi știute ale văzduhului și fiecare are, în denumirea ei, unul dintre păcatele pe care omenirea le-a făcut, în general, în decursul istoriei. Și după 40 de zile, când sufletul e condus de către Înger să vadă Raiul ori Iadul, el e purtat la o „Judecată particulară” și după aceea e rânduit într-un loc pe care Dumnezeu, Cel Slăvit în Sfânta Treime, îl hotărește.
„Trebuie ca și mâncarea să aibă binecuvântarea prin rugăciune”
- Care este tradiția Sărindarului?
- În timpul anului, tradiția pomenirii celor adormiți este ca în fiecare săptămână, în ziua de sâmbătă, credincioșii să facă o colivă (care este o fiertură din semințe de grâu, combinată cu diverse mirodenii) pentru a fi adusă la biserică. Preotul săvârșește dimineața Sfânta Liturghie, iar apoi se face slujba Parastasului, în care sunt incluse rugăciuni pentru cei adormiți dar și de dezlegare pentru sufletele lor. Pe lângă aceste prinoase, pot fi aduse și alte produse, de exemplu: colaci, fructe, cozonaci, vin și așa mai departe. Coliva este, însă, elementul esențial. Această tradiție a început în secolul al IV-lea, pe vremea Împăratului Iulian Apostatul (361-363) care era împotriva credinței creștine. Coliva ne amintește de o minune a Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron, care apare în visul Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului, în urma ordinului dat de guvernatorul orașului, de a stropi toate alimentele din piețe cu sângele care a fost jertfit idolilor, tocmai pentru a le transforma în mâncare necurată. Și atunci, episcopul a trebuit să ia o decizie, iar aceasta a venit ca o revelație în visul în care Sfântul Teodor Tiron îi sugera să ia grâu, cereală care se regăsea în casa fiecărui creștin la vremea respectivă, și să facă o fiertură cu miere și să se hrănească, pentru că nu mai avea de unde să-și facă rost de alimentele necesare traiului. Această întâmplare chiar a fost una reală din care reiese toată importanța pe care o are rugăciunea înainte de a mânca, pentru ca alimentele să aibă o acțiune directă nu numai trupește, ci și sufletește. Există o lucrare dintre suflet și trup și atunci trebuie ca și mâncarea să aibă binecuvântarea prin rugăciunea care se face înainte.
- Și care este această rugăciune?
- Rugăciunea „Tatăl nostru”, care binecuvântează mâncarea și nu numai. Mântuitorul Hristos o numește „Rugăciunea Domnească” pe care noi trebuie să o rostim pentru fiecare început, de fapt, de lucru, de eveniment, ca să fie binecuvântat, și sfârșitul să fie la fel.
„Credincioșii pot aduce produsele necesare ca să fie făcută coliva la mănăstire zilnic”
- Dacă nu reuşim să ajungem în fiecare sâmbătă la slujbă, putem aduce doar produse pentru colivă pentru 40 de parastase?
- Da, în perioada celor două posturi care sunt de 40 de zile, cel al Naşterii Domnului şi Postul Mare al Învierii, slujbele de pomenire a celor adormiți se fac în fiecare zi, de aceea și credincioșii, la începutul acestor două posturi, aduc produsele necesare ca să fie făcută coliva la mănăstire zilnic.
- Și lumânări, tămâie, cărbune?
- Astea sunt la alegerea credincioșilor. La Sfântul Altar avem pregătite cele necesare pentru săvârșirea slujbelor.
„Memoria efectivă a minții este conectată cu memoria afectivă a inimii”
- Chiar ajută rugăciunile noastre, care suntem simpli păcătoși?
- Da, bineînțeles! Conexiunea se formează din această viață și continuă, chiar dacă o persoană dragă trece în neființă. După acest moment suferim, îi ducem dorul, dar trebuie să înțelegem că există rânduiala lui Dumnezeu, ca fiecare dintre noi, la un moment dat, trebuie să ne pregătim pentru momentul obiectiv al morții, al trecerii; de fapt, al pașei, pentru că „pașa” înseamnă „pască” care semnifică pasajul dintre viața aceasta pământească și cea veșnică. Așadar există o legătură care nu poate fi eliminată, pentru că memoria efectivă a minții este conectată cu memoria afectivă a inimii iar acestea nu pot să dispară. Se impresionează inima și mintea și întreaga ființă vie de tot ceea ce a fost în viață, trăind împreună cu cel drag/cei dragi și asta este legătura. Și atunci, ce fapte trebuie să facem? Să dăm de mâncare oamenilor, de exemplu. Nu poți să îl îndrumi sufletește, duhovnicește pe un credincios, trebuie și trupește și atunci îi dai hrană. Sfinții Părinți spuneau că, dacă vrei ca sfatul tău să fie bine primit, dă-i omului și o pâine.
„Se pot da şi Sărindare de obşte pentru cei vii“
- Sunt și Sărindare pentru cei vii?
- Da, se numește Sărindarul de obște, în care sunt pomeniți și cei vii, și cei adormiți. S-a permanentizat, să dureze tot 40 de zile, dar se poate da pomelnic și pe trei luni, pe jumătate de an sau pe un an. Cei vii mai pot fi pomeniţi şi la Sfânta Liturghie, la Litie, la Acatist sau la Psaltire.