de Anda Postolache

- Întâiul-chemat apostol al lui Hristos este celebrat la 30 noiembrie

Noi, românii, ştim cu certitudine că suntem ocrotiţi de Apostolul Andrei, care a călcat pe meleagurile strămoşilor noştri, ale Vechii Dobroge, propovăduind şi aici creştinismul. Documente scrise de istorici şi de Biserică ne arată că Sfântul Andrei, sărbătorit la 30 noiembrie, a creştinat poporul daco-roman şi că, practic, ne-am format o dată cu ivirea creştinismului pe aceste meleaguri. Dar mai sunt şi alte popoare care şi l-au luat drept ocrotitor pe Sfântul Andrei: grecii, ruşii şi scoţienii, pe bună dreptate, dacă ne gândim că el a făcut călătorii misionare de creştinare a păgânilor de pe teritoriile respective (cu excepţia Scoţiei).

Profeţie despre marea credinţă a ruşilor
Sfântul Andrei, după ce l-a însoţit o vreme pe fratele său, Apostolul Petru, în pelerinajele de creştinare şi de răspândire a credinţei lui Hristos, a ajuns singur şi prin părţile Rusiei. A venit de mai multe ori, în peregrinările sale, către popoarele din jurul Mării Negre. În nordul mării a păşit prin cetăţile Sevastopol şi Herson (Crimeea, Ucraina de azi), apoi a mers până la Râul Nipru, în munţii Kievului. Se spune că acolo a poposit o noapte, iar dimineaţa a zis către ucenicii săi: „Vedeţi aceşti munţi? Credeţi-mă că peste aceştia o să strălucească darul lui Dumnezeu şi o să se facă cetate mare aici şi multe biserici o să se ridice lui Dumnezeu şi o să se lumineze cu Sfântul Botez tot pământul acesta”. Şi, suindu-se pe munţii aceia, i-a binecuvântat şi a înfipt o cruce. Proorocirea Sfântului Apostol Andrei avea să se împlinească peste o mie de ani (în jurul anului 1050), când la Kiev s-a întemeiat prima mănăstire a ruşilor, Lavra Pecerska, considerată „maica mănăstirilor ruseşti”.

Martirizat în Grecia
După călătoria pe meleagurile ce azi sunt ruseşti şi ucrainene, Sfântul Andrei a mers în Grecia, unde a întărit comunităţile creştine formate cu puţin timp înainte de Sfântul Apostol Pavel şi de alţi apostoli. Sfântul Andrei a ajuns până în Peloponez, în oraşul Patras. Aici a continuat să înveţe oamenii despre poruncile lui Dumnezeu şi despre adevărata credinţă, nu despre cea în zeităţile greceşti. În Patras, Sfântul a şi murit pentru credinţa sa, fiind mai întâi bătut, apoi răstignit pe o cruce în formă de X. După moartea sa, sfântul său trup a fost păstrat cu mare evlavie în biserica ridicată pe locul martirajului său. Peste timp, grecii i-au mai ridicat o biserică în Patras, cinstindu-l pe Apostolul Andrei, la care se roagă ca la un adevărat părinte spiritual.

Crucea în X, pe steagul scoţienilor
Începând cu secolul al VI-lea, Sfântul Andrei a început să fie foarte venerat şi în Apus. În Scoţia, Sfântul Rule a adus fragmente din moaştele Întâiului-chemat apostol al lui Hristos în Fifeshire, oraş ce s-a numit apoi Saint Andrews. Tradiţia consemnează şi minuni ale moaştelor în acel oraş, fapt care a dus la luarea Sfântului drept ocrotitor general al scoţienilor. Din mare evlavie pentru el, scoţienii şi-au pus şi crucea în formă de X pe steag. Cum fragmente din sfintele sale moaşte au fost duse şi în alte ţări occidentale, iar oamenii l-au îndrăgit foarte mult, Sfântul Andrei a devenit patronul spiritual şi al oraşelor Napoli, Ravenna, Brescia, Amalfi, Mantua, Bordeaux şi Brugge.

Cinstit în România
În România îi sunt dedicate Sfântului Andrei multe biserici şi mănăstiri: lângă localitatea dobrogeană Ion Corvin este o frumoasă mănăstire care s-a format în preajma peşterii unde se crede că a locuit Apostolul cu ucenicii săi când a venit la noi. În oraşele Brăila şi Galaţi sunt ridicate în cinstea Sfântului catedrale impunătoare şi probabil că nu există episcopie în ţara noastră care să nu aibă pe raza ei sfinte lăcaşe de cult închinate Apostolului neamului nostru.

Călătoriile moaştelor

Moaştele Sfântului au avut un circuit foarte interesant pentru câteva secole, deoarece mai multe popoare se „băteau” pe ele. Aşa se face că în jurul anului 350, împăratul Constantinos - fiul lui Constantin cel Mare - le duce la Constantinopol şi le aşază în Biserica Aposolilor. În 1208, sfintele moaşte au fost duse la Amalfi, lângă Napoli, în domul San Andrea. În 1462, din cauza pericolului turcesc, Papa Pius al II-lea a mutat sfintele rămăşiţe ale Apostolui Andrei în Catedrala Sfântul Petru din Roma. În anul 1964, la insistenţele grecilor din Patras le-au fost restituite acestora o parte dintre moaştele Sfântului Andrei (capul). Celealte părţi ale moaştelor Sfântului Andrei se află în diferite locuri din lume: Catedrala Sfânta Maria din Edinbourgh (Scoţia), Catedrala Sfântul Andrei din Varşovia (Polonia), relicvariul din localitatea italiană Sant’Apollinare.