Main menu

header

cotnari wide

de Mariana Borloveanu

Spiritualitatea ortodoxă, dar şi cea romano-catolică, în fiecare an la 21 mai, îi prăznuieşte pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, aceasta fiind una dintre cele mai importante sărbători a creştinătăţii. Toate bisericile şi mănăstirile care au acest hram cinstesc aşa cum se cuvine evenimentul, dar un mare prilej de bucurie îl au constănţenii, pentru care Constantin şi Elena au devenit patronii spirituali ai oraşului.

Constantin cel Mare şi-a înfăptuit visul
Pentru creştinii care au fost persecutaţi vreme de peste două secole, domnia Împăratului Constantin cel Mare a însemnat o adevărată binecuvântare din partea lui Dumnezeu. În timpul domniei lui Constantin şi a mamei sale, Elena, creştinismul a devenit dintr-o religie persecutată una ocrotită. Constantin cel Mare a apărat semnele creştinătăţii încă de la începutul domniei sale, reuşind să iasă învingător în lupta cu împăratul păgân Maxenţiu, care pornise război împotriva credincioşilor. Înaintea luptei cu acesta, Sfântul a văzut pe cer o cruce mare şi luminoasă, pe care era scris: „In hoc signo vinces” („Prin acest semn vei învinge”). În urma visului, Constantin cel Mare a inscripţionat toate steagurile cu semnul crucii, iar după ce armata sa a învins a mărturisit tuturor că numai ajutorul lui Dumnezeu a dus la această victorie şi a dat Edictul de la Milan, prin care creştinismul devenea o religie permisă.

Sfânta Elena, călăuzită de puterea Crucii
Creştinii îi cinstesc pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, pentru că ei au fost primii care au apărat creştinismul şi Sfânta Cruce. Sfânta Elena poate fi considerată o mamă ideală, care şi-a educat fiii în credinţa şi dragostea lui Hristos, călăuzită de puterea Crucii. Legenda spune că aceasta ar fi găsit la Ierusalim lemnul pe care a fost crucificat Mântuitorul Iisus Hristos. Cu toate acestea, nu există dovezi certe cum că ar fi fost într-adevăr aşa. Asupra autenticităţii acestei Cruci au existat mai multe teorii de-a lungul anilor. Există mărturii conform cărora Sfânta Cruce ar fi fost găsită de soţia împăratului Claudius Caesar (la aproximativ zece ani de la Înălţarea Domnului), iar Sfântul Chiril al Ierusalimului afirma faptul că fragmente din ea au ajuns în întreaga lume, ajutându-i şi protejându-i pe toţi cei care o ating. Sfânta Elena era recunoscută ca o femeie extrem de credincioasă, care de multe ori venea în ajutorul celor sărmani şi care şi-a împărţit o mare parte din avere la biserici şi mănăstiri.

Constanţa se află sub protecţia Sfinţilor Împăraţi
Această mare sărbătoare are o semnificaţie deosebită pentru cei care locuiesc în Constanţa, oraşul de la malul mării aflându-se sub protecţia directă a Sfinţilor. În fiecare an, ziua de 21 mai este marcată de o impresionantă procesiune cu sfinte moaşte, după care are loc o slujbă arhierească. Înalt Prea Sfinţia Sa Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, şi-a exprimat personal susţinerea unui argument temeinic: „Sfântul Împărat Constantin cel Mare, al cărui nume este legat de perioada de aur a Bisericii, a dat şi libertate creştinismului în Imperiul Roman prin Edictul de la Mediolanum, în 313. Grija lui s-a îndreptat şi spre părţile acestea, aflate sub dominaţia Imperiului Roman, anume Scythia Minor. Oraşul Tomis de atunci, veche cetate cu amprentă grecească, a primit numele fiului său, Constanţiu. Aşadar, Constanţa se află sub protecţia spirituală a primului Apostol, a primilor mucenici care şi-au jertfit viaţa pe pământ românesc şi a primului împărat care a dat libertate creştinismului - Sfântul Constantin cel Mare. Este o datorie sfântă să păstrăm flacăra credinţei şi să o ducem mai departe pentru a perpetua ceea ce am primit drept moştenire spirituală”.

Originea numelor derivate

Constantin - este un nume de origine latină, care vine de la „constans, constantis” şi înseamnă „constant, ferm”. Înrudite în mod direct cu acest nume sunt cele precum Constanţiu şi Constanţa, uneori chiar Constantina. În limba veche se întâlnea frecvent forma Co(n)standin. Din aceeaşi familie mai fac parte nume precum: Costache, Costea, Costin(a), Codin(a), Dinu, Dina, Tinu, Tina. Există şi câteva diminutive, unele dintre ele fiind însă întâlnite mai rar: Costi(că), Costel(uş), Costaş, Ticu, Titi(şor), Titel(uş), Dinicu, Dinică, Tinuţ, Tinel sau formele de feminin Tanţa, Tănţica, Tanţi.
Elena - înseamnă foc sacru, răsărit de soare. Aşa cum bine ştim, în lumea păgână, acest nume a fost purtat de Elena din Troia. În lumea creştină, cea mai cunoscută femeie cu numele Elena a fost mama împăratului Constantin cel Mare. Numele Elena, alături de cel de Maria, se pare că este cel mai răspândit nume femeiesc din lumea creştină. La noi sunt cunoscute derivate ale acestui nume precum Elina, Ileana, Ilina, Leana, Leanca, Ilinca, Elenca. Acestora li se alătură diminutive precum: Ilenuţa, Ilenuş(a), Ilinuţa, Lenuţa, Lenuş(a), Lena, Leni, Lina, Nuţa, Nuţi, Nuţica.

Tradiţii şi obiceiuri

O dată cu Praznicul Sfinţilor Constantin şi Elena, în tradiţia populară, păsările pădurii îşi învaţă puii să zboare. Patronul acestora este Costandinu Puilor sau Constantin Graur, iar sărbătoarea are ca scop apărarea recoltelor. Se spune că celor care muncesc în această zi de sărbătoare sau care vor mai semăna porumb şi ovăz li se vor usca bucatele pe câmp. Nici viticultorii nu au voie să muncească în această zi, pentru că doar aşa vor proteja strugurii de grauri. La stână se alege baciul şi se aprinde Focul Viu, pentru sporul laptelui şi îndepărtarea relelor.
Tradiţia spune că cel care împarte cruciuliţe în ziua Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena va fi sănătos şi ferit de rele.