Main menu

header

de Anda Postolache

- Istoria unei icoane a Maicii Domnului

Aproape de Fălticeni se află satul Rădăşeni, care are o istorie impresionantă, marcată de trecerea domnitorului Ştefan Tomşa Vodă (care a învăţat carte la şcoala din acest sat), dar şi două biserici frumoase. În una dintre ele se află o icoană făcătoare de minuni. Adusă de la Muntele Athos, aceasta are o poveste plină de tâlc, vorbind despre mila Preasfintei Fecioare.

Bastonul cu bani, pierdut în mare şi găsit
Mănăstirea Râşca îl avea ca stareţ, la sfârşitul veacului al XIX-lea, pe ieroschimonahul Veniamin Piticariu, originar din apropierea Rădăşenilor. Acesta dorea foarte mult să lase în urma sa, drept moştenire, o icoană sfântă adusă de la Muntele Athos, spre a fi pomenit atunci când va pleca la Domnul. Pentru aceasta a strâns ban peste ban, împreună cu obştea mănăstirii, şi a pus apoi galbenii în interiorul unui baston, ascunzându-i de ochii hoţilor care mişunau pe drumurile mari. În anul 1891 a luat corabia spre Constantinopol, dar furtuna era să scufunde vasul. Stareţul a scăpat viu şi nevătămat, însă a pierdut bastonul în apă. S-a dus cu tristeţe la Muntele Athos, dar s-a întors fără icoana visată, întrucât nu avusese bani să plătească pictorul.
Minunea s-a întâmplat când a ajuns înapoi la Constantinopol (Istanbul). Acolo, în port, într-o dugheană şi-a văzut bastonul, la un loc cu alte obiecte aduse de valuri. Patronul dughenei i l-a dat pe degeaba, întrucât îl considera prea greu, deci de niciun folos. Bucuros, arhimandritul Piticariu s-a dus iarăşi la Athos, la Schitul Lacu şi a comandat icoana unui pictor călugăr, după modelul celebrei „Portăriţa”, făcătoare de minuni.

Noul loc al obiectului de cult
Icoana cea nouă a ajuns în ţară în 1892 şi a fost aşezată în biserica Mănăstirii Râşca. În 1921, în vremea unei mari secete, arhimandritul Veniamin a adus icoana de la Râşca în procesiune la Rădăşeni, făcând pe drum rugăciuni şi slujbe pentru ploaie. La încheierea rugăciunilor, icoana n-a mai putut fi dusă mai departe, aşa de tare s-a îngreunat. Semn clar că Maica Domnului dorea ca obiectul de cult să rămână în Rădăşeni.
Părintele arhimandrit Timotei Aioanei, originar din acest sat, a scris în istoricul icoanei: „Această tradiţie este conformată de mulţi bătrâni din sat, martori ai acestei minuni, ca şi de arhimandritul Cleopa Ilie, vestitul părinte misionar, legat sufleteşte de acest loc încă din vremea stăreţiei sale la Sihăstria, liturghisitor în Biserica «Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel» din Rădăşeni”. Părintele Cleopa venea des şi slujea în acest loc.
Arhimandritul Veniamin Piticariu a lăsat cu bucurie icoana în biserica satului Rădăşeni, iar dorinţa sa testamentară a fost ca trupul său neînsufleţit să fie îngropat lângă biserica în care se află minunata icoană a Maicii Domnului. Aceasta s-a întâmplat un an mai târziu.

Fragmente de moaşte
Icoana conţine şi un mic relicvar în care sunt fragmente din moaştele Sfinţilor Gheorghe, Haralambie şi Ioan cel Nou de la Suceava. Cei care se roagă cu multă credinţă primesc întotdeauna răspuns bun la cererile lor, nu puţine fiind cazurile de minuni. Sub protecţia Maicii Sfinte, rădăşenii au devenit şi mai evlavioşi decât erau. Au ctitorit două biserici, au contribuit substanţial la construirea paraclisului „Sfinţii Ioachim şi Ana” de la Mănăstirea Sihăstria şi au dat bani şi la mănăstirile Icoana, Pocrov, Agapia Veche şi Vorona.

„Icoana mare a Maicii Domnului făcătoare de minuni a fost zugrăvită la Sfântul Munte Athos de un pictor renumit. Sfânta icoană e prea frumoasă, îmbrăcată peste tot cu argint bun şi aurită peste tot, la Liov în Galiţia, cu preţ de 1.200 de lei în aur” („Istoria Mănăstirii Râşca”, de arhiereul Narcis Creţulescu)

 

Podoabe de mare preţ

Printre odoarele de mare preţ ale Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Rădăşeni se află nu doar icoana Maicii Domnului cu Pruncul pictată la Muntele Athos, ci şi o Evanghelie tipărită la Mănăstirea Neamţ în anul 1821, ferecată în argint aurit, precum şi un epitaf semnat de pictorul Irineu Protcenco de la Sihăstria.