de Anda Postolache
Românii creştin-ortodocşi care se află în Germania, Austria, Luxemburg, Suedia, Norvegia şi Danemarca nu sunt lipsiţi de slujbe bisericeşti în limba natală şi nici de legătura cu Dumnezeu, pentru că au parohii româneşti şi acolo: 46 de parohii şi o mănăstire în Germania, şapte în Suedia, cinci în Austria şi câte una în Luxemburg şi Danemarca.
Prima capelă, la Leipzig
Canonic, credincioşii români din diaspora amintită aparţin de Mitropolia Ortodoxă Română pentru Germania şi Europa Centrală şi de Nord, avându-l Mitropolit pe Înalt Prea Sfinţitul Serafim Joantă, membru al Sinodului Bisericii Ortodoxe Române. Cea dintâi prezenţă religioasă românească în Germania datează din anii 1858-1880, când primii negustori care veneau pentru mărfuri la Leipzig şi-au construit o capelă în oraşul amintit. La Baden-Baden, în Germania, Prinţul Mihail Sturdza, fostul domnitor al Moldovei, a zidit între anii 1864 şi 1866 o biserică românească în care se adunau la slujbe românii din împrejurimi sau chiar din partea de răsărit a Franţei. Intelectualii români şi studenţii din Strasbourg, Heidelberg, Freiburg sau Karlsruhe frecventau şi ei capela.
La Berlin, pe vreme de război
În perioada interbelică a prins contur mai pronunţat şi o comunitate românească la Berlin, care s-a organizat şi şi-a început activitatea în septembrie 1940. La scurt timp, capela românească a devenit neîncăpătoare. Susţinuţi şi de Guvernul român, emigranţii au cumpărat în august 1943 Biserica Evanghelică de pe Strada Jerusalem, din centrul Berlinului. Interesant este că în preajma casei parohiale de aici s-a organizat şi un muzeu de artă românească, iar la 24 ianuarie 1944 a avut loc prima slujbă în noul lăcaş, preot paroh fiind Emilian Vasilovschi. Existenţa bisericii româneşti din capitala Germaniei a fost de scurtă durată, căci la 2 martie 1945, în urma unui bombardament asupra Berlinului, din biserică n-au mai rămas decât zidurile, iar clădirea care adăpostea casa parohială şi muzeul au fost complet distrusă.
Românii din Berlin s-au rugat după aceea în diverse spaţii închiriate, ultimul dintre acestea aparţinând Bisericii Greco-Catolice din Ucraina. În Berlin trăiesc în jur de 5.000 de români.
Episcopul Visarion Puiu, exilat
Între românii care au plecat în exil imediat după război s-au găsit mulţi preoţi, iar printre ei, chiar şi un ierarh român, Visarion Puiu. Acesta a fost Mitropolit al Bucovinei (1935-1940), iar între anii 1942 şi 1944, Mitropolit al Transnistriei, cu sediul la Odesa, şi a fost surprins la intrarea României în război contra Germaniei în Europa Centrală. Datorită frontului care înainta spre Apus, Visarion Puiu s-a refugiat pentru o perioadă la Viena. De aici a încercat, prin câteva acţiuni pe care le-a comunicat Patriarhiei, să organizeze într-o eparhie viaţa religioasă a românilor din această parte a Europei. Din cauza unor intrigi, a fost însă îndepărtat, el fiind oricum „persona non grata” pentru comuniştii din ţară. În 1949, la cererea preoţilor din străinătate, a organizat Episcopia Ortodoxă Română pentru Europa Occidentală, cu sediul la Paris. Din aceasta, în afara românilor stabiliţi în Franţa, mai făceau parte şi unele parohii româneşti din Germania, Suedia, Belgia, Anglia şi Canada. Se aflau sub jurisdicţia Bisericii ruse, autorităţile de la Bucureşti fiindu-i potrivnice Episcopului Puiu. După moartea lui Visarion Puiu au urmat în scaunul arhieresc Teofil Ionescu, care a adus comunitatea din nou sub patronajul Bisericii Ortodoxe Române, în 1972, apoi Episcopul Lucian Florea (care ulterior a fost şi Arhiepiscop al Tomisului) şi Episcopul Adrian Hriţcu.
După căderea comunismului
După decembrie 1989, Patriarhia Română a dorit să lase reorganizarea diasporei române pe seama parohiilor din străinătate, fiind ales în scaunul de Mitropolit ÎPS Serafim Joantă. Iar de atunci au fost înfiinţate noi parohii, astfel încât, la ora actuală, Mitropolia are 44 de parohii şi 37 de preoţi. Ortodocşii români din aceste părţi de lume şi-au ales Mitropolit la 16 octombrie 1993, iar Sfântul Sinod al BOR din 12 ianuarie 1994 a recunoscut alegerea Episcopului-vicar de la Sibiu, doctor Serafim Joantă, ca ierarh al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Germania şi Europa Centrală şi de Nord. S-a hotărât ca sub jurisdicţia noii Mitropolii să fie parohiile române din Germania, Austria, Luxemburg, Suedia, Norvegia şi Danemarca, precum şi cele şase parohii din Germania, care fuseseră desprinse în comunism de Biserica-Mamă.
Lucrările prezentului
De la alegerea Înalt Prea Sfinţitului Serafim s-au organizat în Germania 25 de parohii noi, cea mai veche fiind cea din Düsseldorf, precum şi cele de la Graz (Austria) şi Luxemburg. Din anul 2001, sediul Mitropoliei s-a transferat de la Regensburg la Nürnberg prin cumpărarea Bisericii „Epifaniaskirche” (evanghelică), împreună cu două clădiri, monumente istorice, care au fost amenajate pentru a servi drept Centru Eparhial şi adăpost al Mănăstirii „Sf. Martiri Brâncoveni” şi al Şcolii de pictură „Sf. Luca”. La sfinţirea noii catedrale de la Nürnberg a participat şi Patriarhul Teoctist, însoţit de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.
