de Anda Postolache
- sau de ce creştinii sărbătoresc diferit unele praznice
În curând vom celebra Naşterea Domnului şi mulţi oameni îşi vor pune problema de ce nu toate bisericile vor prăznui Crăciunul la aceeaşi dată, ci unii la 25 decembrie, iar alţii la 7 ianuarie. Încercăm să aducem o lămurire a acestei enigme ce ţine de calendarul după care se ghidează bisericile naţionale.
De la iulian la gregorian
Calendarul iulian (stilul vechi) a fost folosit în Europa încă din timpurile Imperiului Roman până în anul 1582, când Papa Grigore al III-lea l-a promulgat pe cel gregorian. Trecerea a fost motivată de unele inexactităţi din calendarul vechi. Deşi ţările din Europa Răsăriteană au adoptat stilul gregorian până în 1923, bisericile lor naţionale ortodoxe l-au folosit în continuare pe cel iulian.
La un sinod de la Constantinopol, din luna mai a anului 1923, a fost propus calendarul iulian revizuit. Acesta era format dintr-o parte solară, similară cu calendarul gregorian, şi o parte lunară, cu ajutorul căreia se calculează astronomic Paştele la Ierusalim. Toate bisericile ortodoxe au refuzat partea lunară, continuând astfel sărbătorirea Paştelui conform calendarului iulian. Spre exemplu, Biserica Ortodoxă Finlandeză foloseşte stilul gregorian pentru sărbătorirea Paştelui.
Partea solară a calendarului a fost acceptată numai de unele dintre bisericile ortodoxe şi anume: Biserica Ortodoxă a Constantinopolului, Biserica Ortodoxă a Alexandriei, Biserica Ortodoxă a Antiohiei, Biserica Ortodoxă Greacă, Biserica Ortodoxă Cipriotă, Biserica Ortodoxă Română, Biserica Ortodoxă Poloneză şi Biserica Ortodoxă Bulgară (în 1963), acestea sărbătorind Naşterea Domnului la 25 decembrie după calendarul gregorian, o dată cu bisericile catolice. Biserica Ortodoxă a Ierusalimului, Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Sârbă, Biserica Ortodoxă Georgiană, Biserica Ortodoxă Ucraineană şi calendariştii vechi greci au continuat să folosească însă calendarul iulian pentru datele fixe. De aceea, ei sărbătoresc Crăciunul la 7 ianuarie, după calendarul iulian.
Astronomii au greşit un pic…
Părintele Cleopa Ilie, cunoscutul duhovnic de la Sihăstria, spunea într-un interviu: „Calendarul vechi nu s-a schimbat, ci s-a îndreptat, căci avea mare nevoie de îndreptare. (…) Dar după întocmirea acestui calendar, astronomii cei vechi au observat că acest calendar (n.r. - iulian) rămânea în urmă faţă de calendarul ceresc, la 300 de ani, cu o zi şi cu o noapte. (...) Sfinţii Părinţi de la Niceea fac prima îndreptare a calendarului iulian - după cum şi Sfinţii Apostoli mai înainte de ei au făcut-o - şi echinocţiul cel de la 24, 23 şi 22 martie găsindu-l în urmă cu trei zile până la venirea lor îl fixează la 21 martie unde era atunci. (...) În anul 1923, s-au adunat la Constantinopol într-un sinod reprezentanţi ai tuturor bisericilor ortodoxe. Acolo, cercetând cu frica lui Dumnezeu şi cu amănunţime chestiunea calendarului iulian şi văzând că prin îndreptarea lui nu se aduce nicio ştirbire dogmelor, canoanelor Bisericii şi rânduielilor Sfinţilor Părinţi şi că prin rămânerea în urmă a calendarului de la 21 la 8 martie se calcă rânduiala stabilită de Sfântul şi Marele Sinod ecumenic de la Niceea, au hotărât cu toţii să îndrepte calendarul iulian şi să aducă echinocţiul de la 8 martie la 21 martie, cum este acum”.
Unii trăiesc „în trecut”
„În anul 1924, la 10 martie, au îndreptat calendarul Patriarhia Ecumenică de Constantinopol şi Biserica Greciei. Apoi, pe rând, Patriarhia Alexandriei, Patriarhia Antiohiei şi în anul 1924, în octombrie, a îndreptat calendarul şi Biserica noastră Ortodoxă Română, socotind ziua de 1 octombrie drept 14 octombrie, sărind peste cele 13 zile cu care rămăsese în urmă calendarul iulian. Iar Sfintele Paşti le serbăm o dată cu creştinii care ţin stilul vechi din celelalte ţări, pentru unitatea şi pacea bisericilor noastre surori, care încă nu au îndreptat calendarul, precum Biserica Rusă, Biserica Ierusalimului ş.a. Căci aşa s-a făcut înţelegerea la Moscova, în anul 1948, la Sinodul Panortodox, unde au fost de faţă aproape toate bisericile ortodoxe, prin reprezentanţii lor”, mai spunea părintele Cleopa pe această temă.
Unii dintre ortodocşii din România au refuzat însă să facă ce fac toţi românii, ieşind astfel de sub ascultarea Bisericii, provocând o schismă (ruptură). De atunci, deşi nu sunt recunoscuţi nici de Patriarhia Ecumenică, nici de călugării de la Muntele Athos, aceşti credincioşi se ghidează în viaţa religioasă şi liturgică după calendarul pe stil vechi, ceea ce le-a atras numele de „stilişti”.
