de Mariana Borloveanu

Multe dintre mănăstirile din Vâlcea se spune că sunt atât de puternice spiritual, încât în interiorul acestora putem vorbi despre o viaţă monahală cu influenţe atonite. Din curiozitatea de a surprinde valenţe spirituale aparte, vă vom arăta cum primesc marea sărbătoare a Naşterii Domnului monahiile de la Mănăstirea Sărăcineşti.

Mărturii despre Schitul Sărăcineşti
Dacă în pelerinajele pe care le faceţi ajungeţi la Râmnicu-Vâlcea, e bine să aflaţi că la confluenţa Râului Olăneşti cu Râul Cheia ajungeţi la Valea Cheii, acolo unde dăinuie o oază de linişte şi de frumuseţe cum rar v-a fost dat să întâlniţi: Mănăstirea Sărăcineşti, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Principalul ei întemeietor a fost episcopul Ştefan al Râmnicului, care a înălţat-o în anul 1688. Pentru prima oară, biserica a fost împodobită cu pictură în 1717, aceasta fiind realizată de trei maeştri ai timpului, Teodosie, Gheorghe şi Preda, aceiaşi pictori care au zugrăvit paraclisul de la Hurezi. După cutremurul din 1838, schitul s-a distrus, refăcându-se între anii 1855 şi 1857. În 1960 a fost desfiinţat, urmând ca abia în 1991 să se reînfiinţeze, ca mănăstire de călugăriţe. În lăcaşul Sărăcineşti, cu clădirile lui de origine medievală, cu crucile acelea cu inscripţii străvechi, obştea de maici îşi ţine riguros slujbele după tipicul specific mănăstiresc. De la 1688 se mai păstrează biserica (în forma originală), clopotniţa, clădirea dinspre miazănoapte de biserică (cea care a servit ca stăreţie) şi chiliile (a căror origine medievală o dovedesc zidurile şi construcţia beciului), clopotul cel mic şi o cruce din lemn ferecată de mână.

Ajunare cu grâu şi cu miere
La Mănăstirea Sărăcineşti am aflat multe dintre particularităţile rânduielilor mănăstireşti. Pe lângă slujbele care se săvârşesc de obicei în mănăstiri, Sfânta Liturghie, Vecernia, Miezonoptica şi Utrenia, în perioada Postului Crăciunului apar anumite modificări în programul liturgic. Începând cu ziua de 21 noiembrie se introduc în cadrul slujbei Utreniei Catavasiile Naşterii Domnului, iar la Ceasuri şi Pavecerniţă, stihirile şi troparele (imnuri bisericeşti) nu se cântă, ci doar se citesc. La slujba din Ajunul Crăciunului se rostesc Ceasurile Împărăteşti şi se săvârşeşte Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. La toate slujbele Ceasurilor sunt citite profeţii din Vechiul Testament despre Naşterea Domnului. În situaţia în care Ajunul Crăciunului cade sâmbăta sau duminica, Slujba Ceasurilor Împărăteşti se mută în vinerea de dinainte, această zi devenind aliturgică. Dacă Ajunul Crăciunului cade în cursul săptămânii, se oficiază Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, urmând ca în ziua praznicului să se săvârşească Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur. Atunci când Ajunul cade sâmbăta sau duminica, în ziua de Ajun se oficiază Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în ziua Crăciunului - Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia.
Ultima zi a Postului Naşterii Domnului, numită Ajunul Crăciunului, este zi de post mai aspru: se ajunează (se posteşte) până la ora 21:00, când se obişnuieşte să se mănânce, de obicei, grâu fiert, amestecat cu fructe şi miere, în amintirea postului lui Daniel şi al celor trei tineri în Babilon (Daniel I, 5, 8-16).

Evanghelia din Ceasul al Treilea
În Ceasul al Treilea, în Ajunul Crăciunului, se citeşte Evanghelia despre pâinea cea cerească din iesle (Luca 2:1-20). „În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea. Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria. Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa. Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din Cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui David, ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit şi zilele ca ea să nască, şi a născut pe Fiul sau Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei. Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată, îngerul Domnului a stat lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor şi ei s-au înfricoşat cu frica mare. Dar îngerul le-a zis: «Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; că vi S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta vă va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle». Şi deodată s-a văzut împreună cu îngerul mulţime de oaste cerească lăudând pe Dumnezeu şi zicând: Slavă întru cei de Sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! Iar după ce îngerii au plecat de la ei la Cer, păstorii vorbeau unii către alţii: «Să mergem, dar, până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut». Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi Pruncul culcat în iesle. Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Prunc. Şi toţi câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa. Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu pentru toate câte auziseră şi văzuseră precum li se spusese”.

Privegherea

Privegherea de seară a Naşterii Domnului începe cu Pavecerniţa Mare. La slujba numită Pavecerniţă se cântă şi praznical precum şi imnuri speciale de slăvire a Naşterii Mântuitorului. La aceasta se adaugă rugăciuni speciale de cereri stăruitoare şi de binecuvântare a celor cinci pâini, a vinului şi untdelemnului, care s-au pus pe masă de seara, special pentru priveghere. Toţi cei care participă la slujbă mănâncă apoi pâinea binecuvântată şi înmuiată în vin (foto), şi sunt unşi cu untdelemn sfinţit.