de Anda Postolache

- Canonul cel Mare a fost compus de Sfântul Andrei Criteanul

În primele patru zile ale Postului Sfintelor Paşti, precum şi în miercurea din săptămâna a cincea din acest post, în bisericile ortodoxe se citeşte o rugăciune aparte, numită Canonul Sfântului Andrei Criteanul sau Canonul cel Mare. Prin urmare, miercuri, 6 aprilie, în toate bisericile de mănăstire, dar şi în majoritatea celor din oraşe se va săvârşi acest eveniment.

Are nouă cântări
Canonul cel Mare este un canon de pocăinţă, un imn liturgic prin care cerem iertare pentru păcatele noastre de la Dumnezeu. Acesta are 250 de stihuri (strofe), grupate în nouă cântări, fiind cel mai lung canon al Bisericii. După fiecare stihire se cântă versetul „Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!”, însoţit de metanie mică şi de semnul sfintei cruci. Cele nouă cântări ale Canonului Sfântului Andrei Criteanul au următoarele teme: 1 - Cântarea lui Moise; 2 - Noua cântare a lui Moise; 3 - Rugăciunea Anei, mama lui Samuel; 4 - Rugăciunea profetului Avacum; 5 - Rugăciunea lui Isaia; 6 - Rugăciunea lui Iona; 7 - Rugăciunea celor Trei tineri; 8 - Cântarea celor Trei tineri; 9 - Cântarea Născătoarei de Dumnezeu şi rugăciunea lui Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul.
Sfântul care a alcătuit acest imn a fost episcop al Cretei şi a fost inspirat să-l compună în urma căderii sale în păcatul ereziei monotelite, care considera că în Iisus Hristos nu a existat şi o voinţă umană, ci numai una divină.

Invocă multe personalităţi biblice
Sfântul Andrei Criteanul a invocat exemple de pocăinţă adâncă ale creştinismului şi ale perioadei Vechiului Testament. Astfel, Cuvioasa Maria Egipteanca este chemată în Canonul cel Mare astfel: „Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoşii!”. Biserica a adăugat şi stihul-rugăciune adresat celui care a creat Canonul: „Cuvioase Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoşii!”.
Canonul cel Mare aduce în faţa credincioşilor, frecvent, imagini şi subiecte din Vechiul şi din Noul Testament, amintind despre persoane sfinte, pe care le laudă, pentru ca noi să avem şi exemple demne de urmat.
Acest mare poem (canonul are şi valoare literară deosebită) este scris într-o manieră ce permite fiecărui credincios să se poată identifica astfel cu multe personaje şi evenimente din Biblie. Se face trecerea în revistă a marilor evenimente şi momente de cădere în păcat, de la Adam şi Eva până în perioada în care a trăit cel care a alcătuit rugăciunea, scoţându-se mereu în evidenţă faptul că trebuie să ne pocăim pentru greşelile noastre.

„Aduceţi rugăciunea lui Hristos ca să trecem toţi curgerea postului”
Rugăciunile din Canonul cel Mare, adresate Maicii Domnului şi Sfinţilor Apostoli, arată legătura dintre pocăinţă şi înviere, dintre vremea postului şi sărbătoarea Paştilor. În cântarea a treia se spune: „Apostolilor, cei doisprezece de Dumnezeu aleşi, aduceţi acum rugăciunea lui Hristos, ca să trecem toţi curgerea postului, săvârşind rugăciuni de umilinţă şi săvârşind virtuţi cu osârdie; ca în acest chip să ajungem să vedem Învierea cea slăvită a lui Hristos Dumnezeu, slavă şi laudă aducând”.

Slujbe sobre, cu un conţinut teologic accentuat

Canoanele liturgice au apărut la sfârşitul secolului al VII-lea şi au fost compuse, la început, de creştinii sirieni elinizaţi din Palestina. Sunt slujbe mai sobre din punct de vedere muzical şi au un conţinut teologic mai accentuat. În timp, s-a răspândit practica de a compune canoane în toată creştinătatea. Mai există şi „Canonul de umilinţă către Domnul nostru Iisus Hristos”, „Canonul care se citeşte înaintea împărtăşirii cu Sfintele Taine” şi, de asemenea, o serie de rugăciuni pentru diferite trebuinţe, reunite sub cuvântul generic de „canon”.

S-a născut în Damasc, într-o familie de creştini

Sfântul Andrei Criteanul s-a născut în Damasc, în jurul anului 660. Deşi zona era sub stăpânire musulmană, familia sa era creştină şi i-a dat o educaţie aleasă. Până la 7 ani nu a vorbit deloc, dar când a ajuns la această vârstă, după ce a fost împărtăşit, a grăit pe loc. S-a făcut monah, iar în anul 692 a fost ales episcop de Gortyna, în Creta. De aici a primit şi numele de Cretanul sau Criteanul. A fost un neobosit slujitor, a organizat viaţa monahală a episcopiei pe care a condus-o, a ridicat biserici, a înfiinţat mănăstiri, a dezvoltat filantropia, ajutându-i neîncetat pe credincioşii sărmani şi s-a ocupat mult de educaţia creştină a tinerilor din Insula Creta. A trecut la cele veşnice în anul 740.

„Mărturisirea şi preamărirea Sfintei Treimi în Canonul cel Mare arată că pocăinţa creştină este taina refacerii comuniunii oamenilor cu Sfânta Treime. Botezaţi în numele Sfintei Treimi, creştinii reînnoiesc taina botezului prin lacrimile pocăinţei, mor pentru păcat şi înviază sufleteşte pentru Hristos” (Preafericitul Părinte Patriarh Daniel)