de Mariana Borloveanu
Cele mai impresionante slujbe şi ceremonii liturgice se oficiază în vinerea din Săptămâna Patimilor. Acestea reproduc, într-o formă aleasă, patimile, moartea şi îngroparea Mântuitorului Iisus Hristos, manifestându-se într-un mod impresionant şi cu o puternică încărcătură spirituală asupra sufletelor credincioşilor. Prohodul Domnului se cântă la Denia din Vinerea Mare în toate bisericile ortodoxe şi reprezintă bocetul Fecioarei Maria la punerea în mormânt a lui Iisus. Cântarea are trei stări (variante) şi între acestea preotul face câte o scurtă slujbă, specifică prohodirii. În această zi nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie şi se ţine post negru.
Zi de adâncă tristeţe
După cum se arată în rânduielile liturgice ale Bisericii Ortodoxe, ziua de vineri a Săptămânii Mari este una dintre puţinele zile aliturgice din timpul unui an bisericesc. În biserică nu se săvârşeşte niciun fel de Liturghie, pentru că atunci are loc şi se retrăieşte de credincioşi jertfa Mântuitorului Hristos pe cruce. Asemenea întregii săptămâni, Vinerea Mare este o zi de adâncă tristeţe pentru moartea Domnului nostru Iisus. La vremea când ar trebui oficiată Sfânta Liturghie se slujesc Ceasurile liturgice împărăteşti, urmate de Vecernia Sâmbetei celei Mari. În momentul în care se cântă Slava de la Stihoavnă - „Pre Tine Cel ce te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină” - se scoate Sfântul Epitaf în mijlocul bisericii şi se aşază pe o masă, în faţa Sfintei Cruci, totul fiind înconjurat cu flori de primăvară.
Cea mai frumoasă slujbă de înmormântare
Punctul culminant al slujbelor din Săptămâna Mare îl constituie Prohodul, adică acea serie specifică de cântări bisericeşti sau imne (în exprimare bisericească). Fiecare strofă este precedată de un stih din psalmi, dar care în practică nu se mai citeşte. Prohodul se cântă pe o melodie jalnică, primele două stări pe glasul al V-lea, iar a treia, pe glasul al III-lea. Totuşi, cântarea are în sine şi o notă de optimism şi de bucurie. „Cântarea Prohodului” reprezintă încheierea unei adevărate drame, care începe cu prinderea Mântuitorului şi se sfârşeşte cu punerea Lui în mormânt. La această dramă, şi îndeosebi, la încheierea ei, credincioşii nu sunt spectatori, ci iau parte cu trup şi suflet. Tânăr şi bătrân, într-un fel oarecare sunt părtaşi la desfăşurarea acestei drame. Legătura creştinului este atât de intimă cu Mântuitorul, încât Îl petrece cu cântări şi laude, ca pe fiinţa cea mai de preţ. Aceste cântări şi laude alcătuiesc Prohodul, care este cea mai cunoscută, mai populară şi mai iubită cântare de către credincioşi.
Înconjurarea bisericii cu Sfântul Epitaf
Credincioşii adunaţi în toate bisericile, pentru a cânta slujba de înmormântare a lui Hristos, alcătuiesc un singur cortegiu mistic de îngropare, iar sentimentele lor de durere pentru Patimile Mântuitorului se revarsă prin laudele prohodului într-un singur glas, într-o singură trăire. Cântarea este singura ritmată dintre toate cântările noastre bisericeşti. Slujba este impresionantă atât prin intonarea Prohodului, cât şi prin înconjurarea bisericii, în dangăt de clopot şi de toacă, cu Sfântul Epitaf - o pânză pe care se află imprimată icoana înmormântării Domnului - pe sub care trec toţi credincioşii, în liniştea serii şi în parfumul primelor flori de primăvară. Acest pasaj pe sub epitaf este necesară, datorită forţei spirituale pe care o dobândim o dată cu trecerea pe sub trupul Mântuitorului Hristos. Mai mult decât oricând, sufletul creştinului se simte mai apropiat şi mai solidar cu patimile Mântuitorului Hristos.
Nu se trag clopotele până în Duminica Paştelui
Ultima vineri din Postul Mare, numită şi Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră, Vinerea Seacă sau Vinerea Mare, este ziua în care Iisus a fost răstignit şi a murit pe cruce, pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul păcatului strămoşesc. Din această cauză, Vinerea Mare e zi de post negru. Aşa cum am precizat, în Vinerea Mare, în nicio biserică ortodoxă nu se mai slujeşte Sfânta Liturghie şi nici măcar clopotele nu se trag în biserică. Dacă trebuie oficiată vreo slujbă de înmormântare, aceasta se săvârşeşte doar cu bătaie de toacă. De când se slujeşte Punerea în Mormânt la Denia Prohodului şi până în ziua Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, în Duminica Paştelui la miezul nopţii, nu se trag clopotele.
De reţinut!
- Prohodul Domnului, de vineri seara, reprezintă bocetul Fecioarei Maria la punerea în mormânt a lui Iisus.
- Prohodul rămâne slujba cea mai frecventată şi mai trăită de credincioşii ortodocşi, care iau parte la ea încă de atunci de când limba română a fost introdusă în slujba serviciului divin.
