de Anda Postolache

Duminica trecută a fost sfinţită o biserică nouă în zona Vatra Luminoasă din Capitală, având hramurile „Adormirea Maicii Domnului”, „Acoperământul Maicii Domnului” şi „Sfântul Ierarh Nicolae”. Târnosirea acesteia a fost oficiată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Bucuria acestei sărbători s-a răsfrânt nu doar asupra locuitorilor cartierului, ci şi a celor care au venit din tot oraşul şi din alte localităţi pentru a fi de faţă la eveniment şi a trece prin altar.

Cutia cu moaşte se sigilează cu ceară înmiresmată
Târnosirea sau sfinţirea unei biserici este făcută, în general, de episcopul locului sau de un delegat al acestuia. Evenimentul se concentrează mai ales asupra sfinţirii Mesei din Altar şi începe cu slujba în seara de dinaintea celei de târnosire. În ziua cea mare, slujba începe cu Sfinţirea Apei şi se spun şi alte rugăciuni. Credincioşii şi episcopul - care duce sfintele moaşte - înconjoară biserica de trei ori şi, de fiecare dată când procesiunea ajunge în faţă, episcopul aşază discul cu sfintele moaşte (fragmente) pe o masă şi citeşte din Sfânta Scriptură. După aceea intră în biserică, spune rugăciuni, face  cu discul şi merge în altar. Acolo pune discul pe Sfânta Masă, ia moaştele şi le aşază într-o cutiuţă, după care toarnă mir peste acestea, ceea ce simbolizează unirea dintre Dumnezeu şi mucenicii săi. În timp ce spune rugăciuni, episcopul aşază cutiuţa într-un locaş săpat în masa altarului unde este sigilată cu ceară, care conţine mirodenii înmiresmate. Prin aceasta, Altarul reprezintă mormântul lui Hristos.

Masa din Altar se stropeşte cu apă de trandafiri şi mir
Ierarhul spală apoi şi unge masa, operaţiune care se numeşte „botezarea Mesei din Altar”. Episcopul ia un vas cu apă şi, cu binecuvântare şi rugăciune, toarnă apă de trei ori peste masa altarului şi îl spală în timp ce este citit Psalmul 84. Astfel, masa este curăţată prin spălare şi sfinţită prin harul Duhului Sfânt, la fel ca la botez. După ce se usucă, episcopul o stropeşte cu apă de trandafiri, iar preoţii care asistă o usucă folosind un antimis. După ce unge masa cu mir, o dată în mijloc şi apoi pe fiecare parte, episcopul împrăştie mir peste toată masa. Surplusul de mir este şters de preoţi cu antimisul, iar icoane ale celor patru evanghelişti sunt prinse de Masa Altarului, câte una la fiecare colţ.

Are loc prima Sfântă Liturghie
Un acoperământ alb, subţire, este aşezat pe Masa Altarului, reprezentând giulgiul de înmormântare al Domnului. Veşmântul, numit „katasarkion”, este strâns pe masă cu un şnur care reprezintă sfoara cu care Domnul a fost legat când a stat în faţa marilor preoţi. După ce îşi spală mâinile, episcopul acoperă Masa Altarului cu un alt acoperământ brodat şi ornat, aşezând şi celelalte obiecte sfinţite, printre care antimisul, Sfânta Evanghelie, chivotul şi lumânările.
După sfinţirea Altarului, episcopul unge cu Sfântul Mir cei patru pereţi ai bisericii şi icoanele, făcând pe fiecare semnul crucii cu mir. După aceea, aşază pe Masa Altarului o candelă aprinsă.
După câteva rugăciuni, slujba sfinţirii propriu-zise a luat sfârşit şi începe prima Sfântă Liturghie din biserica respectivă.

Alungă duhurile necurate

Târnoseala se pregăteşte într-un cazan de metal, în care se fierbe un amestec de ceară curată, smirnă, tămâie şi multe esenţe de parfumuri. În această compoziţie se înmoaie apoi fâşii de pânză albă, ceara se întăreşte, iar bucăţile rezultate sunt sfinţite în altar. Târnoseala are şi o utilitate practică în viaţa credinciosului. În anumite momente, la vreme de nevoie, de încercare şi de ispită, este indicat să se ia o bucăţică de târnoseală, care să fie aprinsă cu flacăra unei lumânări şi să se afume toată casa cu ea, aşa cum se procedează la tămâiere. Acest lucru se cade a se face în zilele de miercuri şi vineri ori în zilele vreunui post, deoarece, împreună cu postul şi rugăciunea, afumarea cu târnoseală are mare putere asupra duhurilor necurate.

Credincioşii primesc o mărturie a sfinţirii

La sfinţirea unei biserici, fiecare credincios primeşte o bucăţică de târnoseală pentru a o lua acasă şi a o păstra cu grijă. Aceasta este o pânză îmbibată în ceară, ce are un miros frumos. Este dată creştinilor ca o mărturie despre sfinţirea respectivă, dar şi pentru ca aceştia să aibă în casele lor ceva sfinţit, un obiect care a fost atins de Sfânta Masă a Altarului. Astfel, aşa cum în Vinerea Mare creştinii primesc flori care au stat pe Sfântul Epitaf, aşa cum de Florii li se dau ramuri de salcie sfinţite, tot aşa primesc la sfinţirea unei biserici această bucată de târnoseală, obiect asupra căruia s-au spus rugăciuni.

De reţinut! Sfinţirea unei biserici este singurul moment în care şi femeile au permisiunea de a trece prin altar, de a săruta Sfânta Masă, Evanghelia şi Crucea.