de Adela Stăncescu

- La 9 noiembrie este prăznuit cel mai venerat sfânt din Grecia

De la un an la altul, minunile Sfântului Nectarie pe care le săvârşeşte cu creştinii aflaţi în mare suferinţă sunt tot mai multe. Cei care s-au rugat cu credinţă la moaştele sale nu au rămas fără ajutor. Şi mai mulţi sunt cei care se închină la cel mai venerat sfânt din Grecia, la 9 noiembrie, când este prăznuit.

Patriarhul Alexandriei l-a hirotonit Mitropolit de Pentapole
Născut la 1 octombrie 1846, într-o familie de oameni săraci şi foarte evlavioşi, din orăşelul Silivria, în nordul Greciei, Sfântul Nectarie a primit o educaţie creştină, alături de cei şase fraţi ai săi. Pe când avea 14 ani, Anastasie, cum se numea atunci, a fost trimis la Constantinopol, unde a studiat teologia şi scrierile Sfinţilor Părinţi. Şase ani mai târziu a plecat în Insula Chios, unde a predat religia la o şcoală, iar la vârsta de 30 de ani a fost tuns în monahism, sub numele de Lazăr. Apoi, la doar câteva luni, a fost hirotonit diacon şi a primit numele Nectarie, pe care l-a purtat toată viaţa. După absolvirea liceului şi a Facultăţii de Teologie, la Atena, a fost hirotonit preot, şi în doar câteva luni a fost ridicat la treapta de arhimandrit şi trimis la Cairo, în calitate de consilier patriarhal. Peste trei ani, Patriarhul Alexandriei l-a hirotonit Mitropolit de Pentapole, o veche eparhie ortodoxă din Libia Superioară. Timp de mai mulţi ani a slujit ca responsabil cu problemele Patriarhiei pentru oraşul Cairo şi predicator la Biserica Sfântul Nicolae din capitala Egiptului. Aici au venit să-i ceară sfatul numeroşi credincioşi, care îl îndrăgeau pentru blândeţea şi smerenia sa. Toate acestea însă au stârnit invidia şi gelozia celorlalţi slujitori ai Patriarhiei Alexandriei, care îi spuneau Patriarhului că doreşte să-i ia locul. În mai puţin de două luni, Patriarhul i-a cerut să părăsească Egiptul. Sărac şi defăimat, Sfântul Nectarie s-a întors la Atena, unde a fost câţiva ani predicator, profesor şi director al unei şcoli teologice. S-a ocupat de formarea tinerilor seminarişti, precum şi de creşterea duhovnicească a ucenicilor săi şi de închegarea unei comuniuni între aceştia.

A fost canonizat în anul 1961
La bătrâneţe s-a retras într-o mănăstire de călugăriţe din Eghina, pe care a construit-o cu ajutorul ucenicilor săi. Aici au venit mulţi creştini să îi ceară binecuvântarea şi ajutorul său, iar după Primul Război Mondial, nu puţini au fost bolnavii care s-au vindecat cu rugăciunile sale. Şi în Grecia, ca şi în Egipt, Sfântul Nectarie era invidiat de ierarhii bisericii, care îl defăimau. În timpul unui pelerinaj cu icoana Maicii Domnului în Insula Eghina, şi-a simţit sfârşitul aproape şi le-a spus ucenicilor săi că în curând va pleca la Domnul. După aproape două luni de suferinţă, la 8 noiembrie 1920, Sfântul Nectarie a fost înmormântat de ucenicii săi în biserica zidită de el, unde îi vindecă şi astăzi pe cei aflaţi în suferinţă. În 1961, Sinodul Bisericii din Grecia l-a canonizat, în urma numeroaselor minuni care se făceau la moaştele sale.

Moaşte pentru 17 biserici din România
Moaştele Sfântului Nectarie se găsesc la mănăstirea pe care a întemeiat-o în Eghina. Mâna stângă se află în catoliconul Mănăstirii Marea Lavră din Sfântul Munte Athos. Părticele din moaştele Sfântului se mai găsesc la Parohia Ortodoxă Română Sfântul Nectarie din Coslada (Madrid), Biserica Sfântul Gheorghe din Toronto, Canada, şi la Biserica Sfântul Nectarie (Charlotte, Carolina de Nord).
Pe lângă Mănăstirea Radu Vodă, în România, părticele din moaştele Sfântului Nectarie se mai găsesc la încă 16 lăcaşuri: la Mănăstirea Putna; Biserica „Sfântul Ierarh Nectarie” din Iaşi; Schitul „Sfinţii Ioan şi Nectarie” din Brădetu, judeţul Argeş; Mănăstirea Halmyris din comuna Murighiol, judeţul Tulcea; Biserica „Sfinţii Voievozi” din satul Ghimiceşti, comuna Fitioneşti, judeţul Vrancea; Biserica „Sfânta Treime”, localitatea Bucium, judeţul Braşov; Biserica Spitalului TBC din Sibiu; Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae şi Izvorul Tămăduirii” din Spitalul Judeţean Sfântul Ioan cel Nou, Suceava; Schitul „Naşterea Maicii Domnului” din comuna Şinca Veche, judeţul Braşov; Biserica „Naşterea Maicii Domnului şi Sfântul Nectarie” din Iaşi; Catedrala Episcopală din Galaţi; Capela „Sfântul Andrei” din Spitalul Judeţean Galaţi; Biserica Memorială „Mihai Viteazul” din Alba-Iulia; Catedrala din Sibiu; Biserica „Sfinţii Doctori Cosma şi Damian” din Spitalul Fundeni, Bucureşti; Biserica „Sfântul Gheorghe” din Slobozia, judeţul Ialomiţa.

Mănăstirea Radu Vodă, un lăcaş vechi de secole

Una dintre bisericile care îl au ca protector pe Sfântul Ierarh Nectarie al Eghinei este Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti. Monument istoric, de artă şi de spiritualitate românească, mănăstirea a fost ctitorită de voievodul Alexandru al II-lea Mircea, având numele Sfânta Troiţă. Se află în centrul Capitalei, în locul în care s-au descoperit vestigiile arheologice ale celei mai vechi aşezări de pe aceste meleaguri. În 1595, biserica a căzut în mâinile turcilor, iar Sinan Paşa a fortificat-o cu palisade, cu valuri de pământ şi cu bastioane. În urma victoriei lui Mihai Viteazul la Târgovişte, Sinan a fost silit să se retragă şi a dărâmat lăcaşul sfânt din temelii. Pentru că în acele vremuri Bucureştiul era jefuit şi distrus de turci şi de tătari, dar şi de propriile armate, călugării s-au refugiat la Mănăstirea Mihai Vodă. Începând din 1613, a fost reconstruită de domnitorul Radu Mihnea, şi tot atunci a luat numele domnitorului. O dată cu domniile fanariote, Mânăstirea Radu Vodă, condusă de egumeni greci, a devenit una dintre cele mai bogate din Bucureşti. Cu toate acestea, nu au fost aduse îmbunătăţiri şi clădirilor mănăstireşti. Mai mult, la plecare, călugării greci au luat cu ei şi toate obiectele de valoare din lăcaşul sfânt.
În 1625, a fost restaurată de Alexandru Voievod, iar după 250 de ani a fost demolată din ordinul ministrului Cultelor, Titu Maiorescu. În 1959 a fost transformată în „Şcoală de partid”, fiind rectitorită în anii ’60. Pictura a fost complet refăcută de părintele arhimandrit Sofian Boghiu şi, abia în 1998, a fost reactivată ca mănăstire, fiind aduşi din nou călugări. Având hramul Sfânta Treime, mănăstirea şi-a luat ca protector, din 2002, pe Sfântul Nectarie, părticele din moaştele sale fiind aşezate într-o frumoasă raclă, sub un baldachin. Prin aducerea acestui dar binecuvântat, această mănăstire a devenit Eghina românească. De atunci au fost consemnate nenumărate minuni, probate cu martori. Unii şi-au alinat suferinţele pe patul spitalului, iar alţii s-au tămăduit înainte de a începe un tratament.