de Adela Stăncescu
- O icoană miraculoasă pentru cei aflaţi în suferinţă
Una dintre cele mai iubite icoane de la Muntele Athos este cea a Maicii Domnului „Grabnic Ajutătoare”, ce se află la Mănăstirea Dohiariu - o ctitorie a domnitorului moldovean Alexandru Lăpuşneanu. Iniţial a fost o pictură în frescă, pe unul dintre pereţii exteriori ai trapezei, iar cu timpul au fost realizate mai multe copii, toate fiind făcătoare de minuni. În România există o singură reproducere, adusă de la Muntele Sfânt la Mănăstirea Lainici.
Întâiul semn ceresc
Realizată, se pare, în secolul al X-lea, icoana Maicii Domnului „Grabnic Ajutătoare” de la Mănăstirea Dohiariu a făcut mai multe minuni de-a lungul vremii. Cea dintâi a fost în 1664, cu călugărul Nil, care se ocupa cu trapeza mănăstirii. În fiecare zi, când venea de la bucătărie, acesta trecea pe lângă pictura murală a Fecioarei Maria de deasupra uşii sălii de mese şi ţinea în mână o făclie aprinsă, care scotea un fum negru, neplăcut. În neglijenţa lui, apropia torţa de frescă şi o înnegrea. Odată a auzit o voce care i-a spus să nu mai afume icoana. A crezut că este o glumă făcută de fraţii săi de la mănăstire şi şi-a văzut de treabă mai departe. După câteva zile, aceeaşi voce i-a vorbit cu asprime: „Călugăr nevrednic de această numire, oare ai să mai continui mult cu obrăznicia ta, afumându-mi chipul?”. Iar ca pedeapsă, trapezarul Nil a orbit, şi aşa a înţeles că îi vorbise Maica Domnului, pe care o supărase cu obiceiul său.
Vindecat prin pocăinţă
De atunci, monahul şi-a petrecut tot timpul în faţa icoanei şi se ruga cu lacrimi să fie iertat şi vindecat. După multă pocăinţă, a auzit-o din nou pe Fecioara Maria, care i-a spus cu blândeţe: „Monahule, rugăciunile tale au fost primite. Eşti iertat şi vei vedea din nou. Spune-le fraţilor că eu sunt ocrotitoarea şi îngrijitoarea mănăstirii. Toţi cei care vor avea nevoie de ajutor să alerge către mine şi nu-i voi trece cu vederea. Drept aceea, să se numească această icoană a mea «Grabnic Ajutătoare»” (adică „Gorgoepikousa”).
După această întâmplare, culoarul spre trapeză a fost închis, iar mai târziu a fost construit un paraclis în care a fost aşezată o copie a frescei, ferecată în aur şi în argint, în faţa căreia se cântă zilnic Paraclisul Maicii Domnului. Creştini din toate colţurile lumii au venit la mănăstire şi s-au rugat în faţa icoanei, iar cererile lor au fost împlinite pe măsura credinţei lor.
În România există o singură copie a icoanei
Cel mai de preţ obiect al Mănăstirii Dohiariu, icoana Maicii Domnului „Grabnic Ajutătoare”, are o singură reproducere în ţara noastră, care a fost adusă de la Muntele Athos în 2006. Se află la Mănăstirea Lainici din oraşul Bumbeşti Jiu, judeţul Gorj, şi este neobişnuită prin dimensiunile ei, având o înălţime de aproximativ doi metri şi o lăţime de 1,2 metri.
Pictată pe lemn de santal şi acoperită cu o mantie grea, din argint aurit, icoana este făcătoare de minuni. A fost realizată special pentru această mănăstire şi este a cincea copie din toată lumea care s-a făcut în ultimii 100 de ani. Alte reproduceri se găsesc în mai multe ţări, mai ales în Rusia, care îi vindecă pe cei bolnavi şi ajută femeile care nu pot avea copii.
Mănăstirea Dohiariu (Muntele Athos) a trecut, de-a lungul istoriei, prin mai multe încercări grele, pe care le-a depăşit şi cu sprijinul domnitorilor români. Unul dintre principalii săi ctitori este Alexandru Lăpuşneanu, care a răscumpărat toate moşiile mănăstirii ce au fost luate de turci şi tot el a rezidit biserica şi celelalte clădiri dărâmate până la temelii de un cutremur. De altfel, voievodul este pictat în biserică împreună cu cei doi fii şi cu soţia. Alţi domnitori români care au ajutat mult Mănăstirea Dohiariu sunt: Neagoe Basarab, Vlad Călugărul şi Radu Paisie. Aici şi-a petrecut ultimii ani de viaţă şi Teofan, fost episcop în Moldova, îngropat în această biserică.
Creştinii ortodocşi şi catolici o cinstesc pe Maica Domnului de mai multe ori pe perioada anului bisericesc, iar una dintre cele mai mari sărbători este cea de la 21 noiembrie, ziua în care Fecioara Maria a fost adusă în templul de la Ierusalim de părinţii săi, Ioachim şi Ana. Aceştia făgăduiseră lui Dumnezeu, înainte de naşterea fiicei lor, că, dacă vor avea un prunc, îl vor închina Bisericii pentru toată viaţa. Când fetiţa a împlinit 3 ani, au chemat rudele lor din Nazaret, oraşul în care trăiau, şi au plecat spre Ierusalim. Aici au fost întâmpinaţi de marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, care a dus-o pe copilă după a doua catapeteasmă în Sfânta Sfintelor, unde nu intrau nici preoţii, ci doar arhiereul, şi acesta doar o dată pe an. Zaharia, ca prooroc, ştia că Maria avea să-l nască pe Iisus Hristos şi de aceea a dus-o în cel mai sfânt loc din templu. Potrivit tradiţiei, Fecioara Maria a rămas acolo 12 ani şi şi-a petrecut timpul în post şi în rugăciuni. Sărbătoarea a existat înainte de secolul al VI-lea, deşi nu era instituită oficial, una dintre menţiuni fiind făcută de Sfântul Grigorie de Nyssa, în secolul al IV-lea. În România, numeroase biserici şi mănăstiri au adoptat acest hram, printre ele şi Mănăstirea Lainici, unde se află şi icoana Maicii Domnului „Grabnic Ajutătoare”.
- La Mănăstirea Dohiariu există şi un izvor de apă care face minuni cu cei care beau din el cu credinţă.