de Anda Postolache

Ma’lula este un loc unic în lume, pe care orice creştin ar dori să-l viziteze dacă i-ar cunoaşte secretul: mica localitate din Siria este singura în care se mai vorbeşte limba aramaică, pe care a rostit-o Mântuitorul Iisus Hristos.

Comoara din deşert
Ma’lula este un sat cu 5.000 de locuitori, situat la 70 km vest de Damasc, oraşul capitală al Siriei. Are casele lipite una de alta, cocoţate pe stânci deşertice. Comunitatea este formată din musulmani, dar şi din creştini ortodocşi, care trăiesc în pace unii cu alţii.
Bogăţia locului nu constă numai în frumoasa limbă veche, sfinţită de rostirea lui Iisus Hristos, ci şi într-o comoară de mare preţ: moaştele primei fecioare care a murit ca muceniţă a lui Hristos, Sfânta Tecla. Racla se află pe una dintre înălţimile orăşelului, adăpostită în mănăstirea dedicată ei, iar de departe se vede, impunătoare, şi statuia care o reprezintă pe Sfântă. Mănăstirea este de maici, iar lucrul uimitor este că muceniţa, care l-a cunoscut pe Sfântul Pavel şi al cărui cuvânt apostolic l-a urmat, este binefăcătoarea tuturor celor care o roagă ceva cu credinţă, indiferent de religie. Sfânta a primit darul facerii de minuni, mai ales al vindecărilor, aşa că asemenea rugăciuni împlineşte adesea atât creştinilor, cât şi musulmanilor.
Oamenii locului sunt destul de săraci, trăiesc în condiţii grele, majoritatea ocupându-se cu păstoritul.

Şcoală pentru studierea aramaicii
Pentru conservarea limbii aramaice vorbite în această localitate s-a înfiinţat în 2006 o şcoală în care se poate învăţa acest grai. Interesul pentru aramaică l-a arătat şi regizorul Mel Gibson, care, pentru realizarea filmului „Patimile lui Hristos”, a venit în acest loc pentru a transpune unele replici în aramaică şi a se documenta.
Acest grai se vorbea în multe teritorii în vremea Mântuitorului: în locurile unde este Siria de azi, în Palestina, Liban şi împrejurimi. A fost uitat de cel puţin un veac în alte părţi, ca urmare a faptului că limba oficială, vorbită peste tot şi predată în şcoli, este araba.

„O zonă aparte pentru întreaga creştinătate”
Potrivit lui Gheorghe Costea, preotul românilor ortodocşi din Siria, o vizită pe aceste meleaguri este ca o călătorie în timp. „Faptul că aici încă poţi asculta pe stradă limba vorbită de Domnul nostru Iisus Hristos, vorbindu-se curent, te transpune cumva în timp, şi parcă devii contemporan cu Mântuitorul şi cu Sfinţii Apostoli şi Ucenici. Iar faptul că melodicitatea limbii aramaice este una dulce, fiind o îmbinare între ebraică şi arabă, şi mai mult te apropie de spiritul Evangheliei. Putem afirma că atât pentru ocrotirea Sfântei Tecla, care este socotită cea Întocmai cu Apostolii, cât mai ales pentru faptul că poţi asculta pe viu rugăciunea «Tatăl nostru» în limba aramaică fac ca această zonă să fie unul aparte pentru întreaga creştinătate”, ne-a spus părintele.

Fecioara care i-a urmat Mirelui Ceresc

Sfânta Muceniţă Tecla avea în jur de 18 ani când l-a auzit propovăduind pe Sfântul Apostol Pavel. Era logodită cu un tânăr pe nume Famir, frumos la chip, de neam bun şi cu care urma să facă nunta în curând. Dar, ascultând cuvintele care vorbeau despre Hristos, Mirele Ceresc, Tecla s-a aprins de dorul dumnezeiesc şi n-a mai dorit să se căsătorească, ci să trăiască în feciorie. Atât de mult i-au plăcut cuvintele despre Fiul lui Dumnezeu, încât a stat la picioarele lui Pavel şi l-a ascultat, alături de alţi oameni, trei zile şi trei nopţi, fără să aibă nevoie de mâncare şi de somn. Mama şi logodnicul său s-au supărat pe ea şi, nereuşind s-o convingă să renunţe la noua credinţă, ei rămânând în continuare păgâni, au pârât-o mai-marilor cetăţii. A fost chinuită în fel şi chip, dar ieşea mereu vie şi nevătămată - din groapa cu lei, cu şerpi şi alte lighioane a scăpat ca dintr-o grădină, fără nicio rană. Ba chiar o leoaică i-a lins picioarele. Nici focul n-a ars-o, căci Dumnezeu a dat o ploaie puternică peste rugul pregătit pentru ea. Au lăsat-o în pace, crezând că este o vrăjitoare, iar ea s-a retras în pustiu şi a trăit în rugăciune şi post până în jurul vârstei de 90 de ani. Între timp a vindecat diverse boli ale celor care veneau la ea. S-a sfârşit bătrână, fugind de oameni tulburaţi la minte care au fost trimişi să-i facă rău. Se spune că s-a rugat să fie ascunsă în stâncă, şi Hristos, pentru care a lăsat lumea, a despicat stânca în două, ascunzând-o de răufăcători. Atunci şi-a dat şi duhul, în mâinile Domnului. Pe locul acela se află mănăstirea unde se păstrează şi moaştele sale, care şi acum fac minuni pentru cei credincioşi.
În România, un fragment din moaştele Sfintei Tecla se află la mănăstirea care o are ocrotitoare din localitatea doljeană Predeşti, la 11 kilometri de Craiova şi este prăznuită în fiecare an la 24 septembrie.

• Unele dintre scrierile Bibliei au fost concepute în aramaică.