de Adela Stăncescu
- 10 martie este ziua care ne aminteşte că vom da socoteală pentru toate faptele noastre
La a doua venire a lui Iisus Hristos, toţi oamenii, începând de la crearea lumii, vor fi judecaţi şi aşezaţi definitiv la dreapta sau la stânga Mântuitorului. Nimeni nu ştie când se va întâmpla aceasta, dar până atunci încă mai putem să ne mărturisim păcatele, ca să primim iertare. O şansă pentru pocăinţă este şi în perioada Postului Mare, care începe la 11 martie, după Duminica Înfricoşatei Judecăţi. O imagine clară a acestei scene este arătată în pictura de pe unul dintre pereţii exteriori ai Mănăstirii Voroneţ.
Primele semne ale venirii lui Hristos
Sfânta Scriptură ne spune că înainte de începerea Judecăţii de Apoi vor fi câteva semne care vor vesti a doua venire a lui Iisus: vor suna trâmbiţele cele cereşti şi vor învia morţii, apoi se va arăta semnul Fiului Omului - Sfânta Cruce - şi va fi văzut Hristos venind pe norii cerului. Aşezat pe tronul judecăţii, Mântuitorul îi va despărţi pe oameni în buni şi răi, după milostenia şi dragostea pe care le-au avut faţă de semeni, după toate faptele şi gândurile lor. Celor buni, care vor sta în dreapta sa, le va spune: „Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii!”, iar celor răi, din stânga, le va zice: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor!”. Este judecata la care nimeni nu mai poate schimba nimic, şi de aceea este numită înfricoşătoare. Spre deosebire de aceasta, la judecata provizorie a omului, care are loc imediat după moartea sa, se mai poate schimba ceva prin rugăciunile celor vii pentru sufletul celui adormit.
Pictura de la Voroneţ, capodoperă universală
Realizată în secolul al XVI-lea, pe baza fundamentelor Sfintei Scripturi, scena Judecăţii de Apoi de la Mănăstirea Voroneţ este una dintre cele mai impresionante picturi pe această temă. Fidelă tradiţiei bizantine, a fost realizată în cinci registre orizontale. În partea superioară se vede Dumnezeu Tatăl, apoi este înfăţişată icoana Deisis, cu Hristos în veşminte strălucitoare, între Sfântul Ioan Botezătorul şi Maica Domnului. De o parte şi de alta sunt aşezaţi cei 12 apostoli, cu cărţi în mână, străjuiţi de cete îngereşti. De sub picioarele lui Iisus izvorăşte râul de foc al Iadului, care continuă până în partea de jos a picturii.
În stânga tronului, păcătoşii, în dreapta... drepţii
Cel de-al treilea registru este Etimasia, tronul pregătit pentru judecată, pe care se află Duhul Sfânt în chip de porumbel. Alături sunt Adam şi Eva, care îi mulţumesc lui Dumnezeu. În stânga tronului sunt păcătoşii, printre care evreii şi musulmanii, iar în partea cealaltă sunt cetele drepţilor, conduse de Sfântul Apostol Pavel.
Sub această scenă apare imaginea judecării sufletului. O cumpănă ţinută de mâna Domnului, ivită de sub tron, cântăreşte toate faptele bune şi rele, reprezentate sub forma unor suluri albe pe care le aduc îngerii şi demonii. În timp ce diavolii mici şi negri se agaţă de talerul balanţei, îngerii care veghează îi îndepărtează cu suliţa. În partea dreaptă se vede o scenă care se prelungeşte şi pe ultimul registru, ilustrând momentul învierii universale: doi îngeri apocaliptici sună trâmbiţa, iar morţii ies din morminte.
Raiul şi Iadul
În zona inferioară a frescei ne sunt înfăţişate Raiul, cu ceata drepţilor, şi Iadul, cu râul de foc, despărţite de două ziduri. Unul este arcuit, iar în incinta lui este Apostolul Petru, cu cheile în mână, care intenţionează să deschidă uşa întregului cortegiu de sfinţi. Celălalt este crenelat şi ne vorbeşte despre Ierusalimul ceresc, cetatea eternă a lui Dumnezeu. Prezenţa unui heruvim cu două săbii chiar deasupra porţii, precum şi a uşii închise, întăreşte ideea de autoritate divină. Tot aici, Arhanghelii Mihail şi Gavriil străjuiesc tronul pe care stă Maica Domnului, iar în apropiere se află tâlharul, cu crucea pe umăr, dar şi patriarhii, aşezaţi pe tronuri, care ţin sufletele drepţilor în ştergare albe.
În dreapta acestei scene se vede căderea abruptă a râului de foc, în care Diavolul este reprezentat sub forma unui balaur. Imediat în dreapta zidului este înfăţişată moartea dreptului vegheat de înger şi de regele David, care-i cântă un Psalm din lăută, iar sub această imagine, în colţul din dreapta, este arătată moartea păcătosului, vegheată de Diavol.
Despre pericopa evanghelică a lui Matei (25, 31-46), care se citeşte în duminica Lăsatului sec de carne pentru Postul Mare, părintele Ilie Cleopa spunea: „Este cea mai înfricoşătoare din tot cursul anului, pentru că ne vorbeşte despre sfârşitul lumii, care este tot mai apropiat”. Şi tot părintele Cleopa ne spune cine ne va pârî la scaunul de judecată: „Însăşi faptele noastre rele pe care le-am făcut şi nu ne-am pocăit. Apoi ne vor osândi duhovnicii, cărora nu ne-am spovedit de toate păcatele, nici nu am făcut canon pentru ele. Apoi ne vor osândi îngerii care ne-au fost păzitori de la botez, pe care nu i-am ascultat. Ne vor osândi şi îngerii care au scris toate faptele noastre din copilărie. Dar cel mai mare pârâş care ne va pârî şi ne va cere pedeapsă şi osândă veşnică de la Dumnezeu în ziua cea mare a Judecăţii de Apoi va fi Diavolul pe care noi acum îl ascultăm şi facem voile lui şi nu ne pocăim în fiecare zi de cele ce facem”.
• Scena de la Voroneţ a fost realizată la câţiva ani după pictura cu aceeaşi temă a lui Michelangelo, în Capela Sixtină, dar este diferită de aceasta. Prima pune accentul pe dreptatea şi milostenia divină, iar a doua înfăţişează scene şi figuri de groază.