de Dana Purgaru
- Apa sfinţită, tămăduitoare, de la poalele Făgăraşilor, îşi adapă zilnic pelerinii
„Cine va bea din apa pe care Eu i-o voi da, nu va mai înseta în veci, căci se va face în el izvor de apă curgătoare, pentru viaţă veşnică” (Ioan 4, 4). Slovele acestea sunt săpate chiar în apropierea şuviţei curgătoare din verdele pădurii din complexul turistic Sâmbăta de Sus. Locul a mers la sufletul marelui duhovnic Arsenie Boca şi a devenit făcător de minuni în timpul vieţii sale, dar şi după aceea.
Altar aproape de pădure
La ceas de seară, prin colbul de la Sâmbăta de Sus, paşi însetaţi de cunoaştere şi tămăduire se îndreaptă spre liniştea din pădure, urmând drumul bătut de mii şi mii de pelerini, ce duce la izvorul părintelui Arsenie Boca. Cu sticluţe ce clincăne în desagi ori cu bidoane de plastic, oameni de prin părţile locului, dar şi unii veniţi de mai departe îşi întorc privirile spre dreapta, către Mănăstirea Brâncoveanu, aflată în apropiere, se închină generos, apoi intră în pădure. Tot în tăcere. Fac apoi din nou semnul crucii la vederea chipului pictat al părintelui, aşază cu grijă câte o lumânare în adăpostul frumos ornat, unii pun câteva flori proaspete în glastră şi se îndreaptă spre izvor.
Duhovnicul a locuit la Mănăstirea Brâncoveanu
Părintele a iubit această apă rece, dulce şi curată cât timp a locuit la Mănăstirea Brâncoveanu, din 1940 până în 1948, şi i-a prevăzut dragostea şi aprecierea credincioşilor. Legenda locului spune că Arsenie Boca ar fi lovit cu toiagul în pământ şi astfel a izvorât apa vindecătoare. Cercetătorii istoriei zic însă că izvorul a existat mereu şi că părintele doar a curăţat gura muntelui şi a sfinţit apa. Oricare ar fi adevărul, el a amenajat această zonă, numită „La izvor”, spre care, foarte curând, s-a născut poteca.
La uşa lui era un adevărat furnicar
Pe vremea cât părintele a vieţuit la Sâmbăta de Sus era un adevărat furnicar - atât la uşa sa, cât şi la sursa de apă din apropiere, ce începea să fie recunoscută ca având proprietăţi vindecătoare pentru cei care cred cu adevărat. Fiecare dintre cei sosiţi acolo, proveniţi de pe meleaguri din ce în ce mai îndepărtate, o dată ce vorba colinda prin ţară, făcea cale întoarsă, cu sufletul alinat şi cu trupul revigorat, pentru că spovedania şi sfaturile primite de la Arsenie Boca, dar şi cura în mijlocul naturii aveau efecte cu adevărat miraculoase.
Vorba despre miracole s-a răspândit peste tot
O dată cu seara ce se aşterne alene, portocaliul lumânărilor din micuţul altar aflat la poalele pădurii pâlpâie în briza rece. În timp ce muntele îşi varsă licoarea tămăduitoare în sticle, credincioşii care se perindă la izvorul binefăcător încep să murmure între ei. Unii îşi împărtăşesc poveştile şi speranţele de însănătoşire, alţii vorbesc de minunile auzite despre cei care s-au adăpat de acolo de-a lungul timpului. Cu toţii însă spun măcar un cuvânt de laudă în numele celui ce-a fost Arsenie Boca.
Sticlele dau pe-afară, palmele se fac căuş pentru apa sfinţită ce e sorbită cu înghiţituri hulpave, dopurile pun cep bunătăţii, apoi se aşterne din nou tăcerea.
Un ritual neîncetat
Fiecare se întoarce, urcă treptele, se opreşte în dreptul icoanelor şi crucilor, buzele se mişcă încet, iar mâna dreaptă se plimbă spre cap, în jos, la dreapta şi la stânga. După un oftat plin de speranţe, paşii se întorc prin ţărână.
Din sens opus, două maşini cu numere de Bucureşti şi de Braşov urcă spre izvor, prăfuind pelerinii. Portbagajele se deschid, sunt scoase bidoane mari de plastic şi se reia ritualul. Chiar şi la două decenii şi mai bine după ce părintele Arsenie Boca a adormit întru Domnul. Apă e destulă, pentru toţi credincioşii.
• În 1943, părintele Arsenie Boca a săpat o peşteră în munte, numită astăzi „Chilia părintelui Arsenie Boca”, aflată pe drumul spre cabana Valea Sâmbetei
Părintele Arsenie Boca s-a născut în Vata de Sus, din Hunedoara, la 29 septembrie 1910. A fost botezat Zian. A urmat cursurile de la Liceul Naţional Ortodox „Avram Iancu” din Brad, în 1929 s-a înscris la Institutul Teologic din Sibiu, iar în anul 1939 a terminat Academia de Arte Frumoase din Bucureşti. În acelaşi an a petrecut trei luni la Muntele Athos, iar în 1940 a intrat în monahism şi a primit numele Arsenie. În 1942, călugărul Arsenie este hirotonit preot şi stareţ al Mănăstirii Brâncoveanu. În 1948, părintele Arsenie Boca a fost adus la Mănăstirea Prislop, unde a fost numit stareţ. Acolo şi-a amenajat atelierul de pictură. La 28 noiembrie 1989 a adormit întru Domnul şi a fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Prislop, devenit loc de pelerinaj pentru nenumăraţi credincioşi. Regimurile monarhist şi comunist au văzut în Arsenie Boca o ameninţare atât pentru că se bănuia că ar fi ascuns legionari urmăriţi de autorităţi, dar şi pentru că era foarte iubit şi ascultat de credincioşi, şi predicile sale erau considerate un potenţial pericol la adresa regimului. Părintele Arsenie Boca a fost supus întemniţărilor, anchetelor şi interogatoriilor. Astăzi, el este considerat cel mai mare duhovnic român al secolului al XX-lea şi a fost ridicat la rang de sfânt în inima credincioşilor din ţară şi de peste hotare.
• Mănăstirea de călugări Brâncoveanu Sâmbăta de Sus a fost iniţial o biserică din lemn, construită în 1657, din iniţiativa vornicului Preda Brâncoveanu