de Diana Georgescu
Vaticanul a expus prima oară pentru public, în timpul unei slujbe religioase speciale desfăşurate în luna noiembrie a anului trecut, oasele care sunt considerate prin tradiţie ca fiind relicvele Sfântului Apostol Petru. Un relicvariu de bronz, ce conţinea nouă bucăţi ale oaselor acestuia, a fost dezvăluit credincioşilor în timpul unei slujbe, în Piaţa San Pietro, punctul central al Vaticanului, închinat memoriei Apostolului.
„Trofeul” din Roma este „Leagănul creştinătăţii”
Prima referinţă la mormântul Apostolului provine din perioada imperială târzie (secolul al II-lea - al III-lea d.Hr.) şi aparţine unui istoric al Bisericii, Eusebiu, care citează un preot roman cu numele Gaius. El face referinţă la mormânt, definindu-l „trofeul” lui Petru din Vatican. Prezenţa la Roma a Apostolului este susţinută, de asemenea, de faptul că niciodată, în trecut, n-a susţinut cineva faptul că ar avea mormântul său, însemnând că izvoarele se pot limita exclusiv la raza capitalei italiene.
Basilica Sfântul Petru sau „Leagănul creştinătăţii”, cum este ea numită, a fost începută de împăratul Constantin. Este cunoscut faptul că acesta a decis să îngroape vechea necropolă la începutul secolului al IV-lea, nivelând terenul pentru basilica viitoare, care a fost realizată în funcţie de un punct fix subteran, considerat de mare importanţă.
Moaştele, subiect extrem de controversat
Pare incredibil, dar abia în 1939 (!), sub pontificatul lui Pius al XII-lea, au fost demarate cercetări sistematice cu scopul de a confirma sau infirma izvoarele literare acumulate de-a lungul secolelor. Primele cercetări au ridicat multe semne de întrebare, întrucât mormântul „aşezat pe pământ” (parte a monumentului funerar considerat că ar fi fost realizat de împăratul Constantin, în cinstea lui Petru, între 321 şi 326) s-a constatat a fi... gol! Conţinutul a fost găsit alterat şi n-a fost scoasă la lumină nicio rămăşiţă osoasă!
O importantă contribuţie au avut-o descoperirile cercetătoarei Margherita Guarducci, începând din 1952, care a găsit şi a recunoscut numele Apostolului într-un mormânt din necropolă, dar şi în desene, care erau prezente în aşa-numitul „zid g”, parte a monumentului funerar. De fapt, în timpul săpăturilor din anii ’40 a fost găsită în zidul constantinian o nişă căreia, în mod inexplicabil, nu i-a fost dată nicio importanţă. În interior au fost găsite oase care au fost transportate într-un loc subteran şi închise circa zece ani în interiorul unei casete de lemn, împreună cu o serie de materiale arheologice, descoperite până atunci. În septembrie 1953 au fost găsite de Guarducci şi transferate într-un loc mai potrivit conservării (umiditatea le despica lent în fâşii), cu toate că n-au fost identificate imediat.
Numai atunci când s-a decis să se aprofundeze studiul asupra acelor rămăşiţe pământeşti, au apărut amănunte interesante despre ele şi despre contextul găsirii. Argumentul major l-a constituit faptul că rămăşiţele pământeşti au fost găsite în nişa zidului din epoca lui Constantin, îmbrăcată în întregime în marmură (mai precis porfir), „îmbrăcăminte” destinată de obicei înmormântărilor de mare importanţă.
Existenţa rămăşiţelor pământeşti, confirmată de analizele ştiinţifice
La acel moment s-a decis să se demareze studierea şi analizarea lor, supunându-le, printre alte examinări, şi celor ale antropologului Venerando Correnti. Analizele au revelat că oasele (care corespund la circa jumătate din schelet) aparţineau unui individ cu vârsta aproximativă de 60-70 de ani (care confirmă ceea ce se cunoaşte cu privire la vârsta aproximativă a martiriului lui Petru) şi erau înfăşurate într-un ţesut de purpură de murrex (moluscă din care se extrage culoarea) şi brodat cu aur foarte curat. Urmele ţesutului găsit erau însoţite de alte urme de pământ, care corespund exact tipului de sol conţinut în interiorul mormântului „aşezat pe pământ”, fiind o probă că, înainte de mutarea dispusă de împăratul Constantin, oasele erau conţinute efectiv acolo. Identificarea lor ca aparţinând efectiv Apostolului Petru a fost anunţată de Papa Paul al VI-lea în 1968, declarând că „relicvele Sfântului Petru au fost identificate într-un mod pe care îl putem considera convingător”.
• Petru, unul dintre cei 12 discipoli ai lui Iisus Hristos, a fost ucis de romani la Roma, în anul 64 d.Hr. El a fost crucificat cu capul în jos, în circul lui Caligula, pe locul căruia se află în prezent grădinile de la Vatican
„Anul credinţei”, decretat de Papa Benedict al XVI-lea prin Scrisoarea apostolică Porta fidei (Poarta credinţei), este un timp special în care toţi credincioşii au fost invitaţi să redescopere darul credinţei, printr-o „autentică şi reînnoită convertire la Domnul, unic Mântuitor al omenirii”.
A fost inaugurat la 11 octombrie 2012, de amintitul Papă, cu patru luni înainte de renunţarea la pontificat. Încheierea sa a fost sărbătorită la 24 noiembrie 2013, în prezenţa Papei Francisc, care s-a rugat în faţa moaştelor Sfântului Petru înainte de a începe slujba şi a ţinut câteva minute relicvariul în braţele sale. „Anul credinţei” a oferit prilejul pentru numeroase festivităţi organizate în Piaţa Sfântul Petru, dar „punctul culminant” a fost considerat de Arhiepiscopul Rino Fisichella, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Noua Evanghelizare, „expunerea pentru prima dată a relicvelor tradiţional recunoscute ca fiind acelea ale Apostolului care şi-a dat viaţa pentru Domnul aici”. Circa 8,5 milioane de pelerini au vizitat Roma cu aceste ocazii, mulţi dintre aceştia alegând să se reculeagă la grotele din Vatican, în faţa mormântului primului Apostol creştin.