de Carmen Ciripoiu
Porţile Cerului se deschid, iar Lumina ne cuprinde pe toţi. Hristos ne bate la uşă şi abia aşteptăm să-L primim aşa cum se cuvine. Suntem însă oare pregătiţi pentru marea întâlnire? Dacă ţinem cont de anumite tradiţii şi superstiţii păstrate cu sfinţenie de străbunii noştri, să deschidem uşa şi să spunem cu tot sufletul Hristos a Înviat!
Cine moare în ziua de Înviere va ajunge direct în Rai
Una dintre cele mai vechi superstiţii de Paşte spune că în aceste zile Cerurile sunt deschise. De asemenea, cine se va naşte în ziua Sfintei Sărbători va avea o viaţă îmbelşugată, iar cine va trece la cele veşnice va fi iertat de toate păcatele şi va ajunge în Rai. O altă datină spune că nu trebuie să lipsiţi de la slujba de Înviere, iar dacă acest lucru se întâmplă, atunci trebuie să faceţi rost de ramuri sfinţite de măr, salcie sau brad, pe care le veţi pune la icoane, pentru a fi feriţi tot anul de necazuri. Când preotul strigă pentru prima dată Hristos a Înviat!, fetele nemăritate trebuie să răspundă prompt „Eu joc prima”, astfel având toate şansele ca în anul respectiv să se mărite cu un bărbat bun şi iubitor. Tradiţia aprinderii focurilor în jurul bisericilor s-a păstrat şi acum, pentru a lumina sufletele celor morţi, care în această noapte sfântă se întorc acasă. Ca strigoii să nu calce pragurile caselor, există obiceiul ca băieţii să bată toată noaptea toaca de la biserică pentru a-i alunga. Foarte importante sunt în Noaptea Învierii lumânările. Oamenii trebuie să se întoarcă acasă cu ele şi să le păstreze cu mare sfinţenie, fiind aprinse doar la necaz mare, furtună sau boală grea. Leacuri şi talismane desăvârşite sunt şi alimentele şi plantele sfinţite în noaptea de Paşte. Slănina, de pildă, este un excelent remediu pentru bolile vitelor, busuiocul se foloseşte pentru durerile de gât, tămâia se pune pe foc când vin furtunile, iar cine are febră mare va scăpa prin înghiţirea a trei muguri de salcie, în timp ce sarea este folosită la sfinţirea fântânilor. Tot bunii noştri spun că cine are dureri mari provocate de reumatism trebuie să bea zilnic apă în care a fost dizolvată coajă pisată de salcie uscată.
Întotdeauna haine noi!
De Paşte trebuie să purtăm haine noi, altfel riscăm să fim morocănoşi tot anul. În ceea ce priveşte pasca de Paşte, şi aici avem de respectat o tradiţie: aceasta trebuie frământată doar de o femeie curată, folosind făină cernută prin sită fină şi pusă la cuptor în tăvi cu număr par şi doar cu mâna dreaptă. Anafura şi pasca sfinţită în Noaptea Învierii nu vor fi niciodată mâncate în întregime, fiind folosite împotriva frigurilor sau date găinilor atunci când sunt bolnave. Nici firimiturile rămase pe masa de Paşte nu se aruncă, ci se îngroapă în pământ, unde va creşte o plantă numită Măruncă. Moldovenii cred că cine va bea un ceai făcut din această plantă va avea mulţi copii.
Un bănuţ pentru viaţa unui copil
În ziua de Paşte nu e indicat somnul dacă vrem ca tot anul să ne meargă bine. Dacă unei femei i-au murit copiii şi mai are doar un singur moştenitor, în ziua de Paşte trebuie să-l vândă pentru un bănuţ unei mame cu mulţi copii, apoi să-l cumpere înapoi. Se spune că acesta va creşte mare şi sănătos, cum a Înviat şi Hristos din morţi. Printre obiceiurile de Paşte se numără şi cel al mesei, care trebuie ţinută întinsă trei zile (cât durează sărbătoarea), iar orice oaspete primit va fi invitat să guste din bucate. Oasele de la miel se îngropă sub un măr, pentru ca la Paştele viitor membrii familiei să fie sănătoşi precum fructul. Cojile de ouă nu se aruncă la gunoi, ci pe o apă curgătoare, pentru ca blajinii (cei mai blânzi oameni, despre care se crede că trăiesc sub pământ) să ştie că a venit Sfânta Sărbătoare.
Norocoşii pot descoperi comorile ascunse
Fetele care vor să aibă peţitori vor trebui să poarte în sân, în Noaptea Învierii, un ou roşu. Cine are noroc în Noaptea de Paşte poate vedea chiar focul comorilor ascunse. De aceea, bătrânii satelor mai aşteaptă şi acum primul cântat al cocoşului, pentru a descoperi flăcările albastre despre care se crede că joacă peste comorile secrete. De sfânta sărbătoare a Paştelui să-i oferim Domnului ceva: un dar, un gând, o rugăciune măcar. Să ne dăm silinţa să înţelegem că nu drumul parcurs contează, cât mersul în sine, efortul şi râvna cea adâncă. Până la urmă, pentru a urca Golgota, trebuie să păşim pur şi simplu. Pentru că urcuşul adevărat este pentru cei aleşi, pentru cei născuţi să fie mucenici, aleşi. Noi, oamenii de rând, să păstrăm măcar în sfânta zi a Învierii ceva tainic în sufletele noastre: promisiunea făcută cândva, simplu şi nesiliţi de nimeni în faţa Mântuitorului nostru, ce a Înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând…
La scăldat, pe ascuns
În prima zi de Paşte, ardelenii păstrează obiceiul udatului, când băieţii ajung în locuinţele fetelor şi le stropesc cu parfum, în timp ce rostesc următoarele cuvinte: „Am auzit că aveţi o floare frumoasă, am venit s-o ud să nu se veştejească”. Şi tot în prima zi de Paşte, pentru a fi sănătoşi şi voioşi, băieţii şi fetele se scaldă pe ascuns, înainte de primul cântat al cocoşului. O altă superstiţie veche păstrată la sate este ca oasele purcelului sfinţit să fie îngropate în pământ, unde va creşte un liliac frumos.
Vinerea Mare şi Sfântă
Tradiţiile din Vinerea Mare sunt întotdeauna respectate cu mare sfinţenie. Pe lângă postul negru care trebuie ţinut, oamenii aşteaptă cu sufletul la gură şi ploaia, în credinţa că vor avea un an mănos. Ca să se ferească de boală şi de apariţia spiritelor rele, în Vinerea Mare femeile nu cos, nu ţes şi nu coc pâine la cuptor. În Sâmbăta Mare însă, femeile trebuie să se spele pe păr, să se îmbrace în haine curate şi să se roage la icoane.