de Gabriela Niculescu

Insuficienţa cardiacă (IC) este o boală extrem de gravă, cu o percepţie scăzută în rândul populaţiei, dar cu un impact foarte mare asupra mortalităţii, reprezentând principala cauză de deces cardiovascular în România, la egalitate cu infarctul miocardic şi accidentul vascular cerebral. Potrivit celor mai recen- te date, aproximativ un milion de români suferă de insuficienţă cardiacă, respectiv 4,7% din populaţia de peste 35 de ani, dar nouă din zece locuitori născuţi în ţara noastră nu ştiu că au această afecţiune. Prognoza pentru următorii ani este cu atât mai gravă cu cât, până în 2020, prevalenţa insuficienţei cardiace va creşte în toate ţările Europene cu 60%-70%.

„Pacienţii şi o parte a medicilor ajung s-o recunoască târziu”

Pentru a trage un semnal de alarmă în ceea ce priveşte impactul insuficienţei cardiace asupra românilor, Fundaţia Română a Inimii în parteneriat cu Societatea Română de Cardiologie a organizat, cu ocazia Zilelor Europene ale Insuficienţei Cardiace (6-7 mai), o serie de evenimente cu scopul de a promova importanţa unui diagnostic precoce și precis, precum și necesitatea unui tratament optim. Mai multe informaţii decât vă putem oferi noi în această pagină găsiţi pe www.romanianheart.ro. „Numărul cazurilor de insuficienţă cardiacă în România este de circa un milion, iar mortalitatea în rândul cazurilor severe este de aproape 20% pe an, în condiţiile în care, atât pacienţii, cât şi o parte a personalului medical ajung să recunoască boala târziu. Din acest motiv, este important să trecem insuficienţa cardiacă pe agenda publică şi să o aducem în atenţia populaţiei. Insuficienţa cardiacă poate fi prevenită şi tratată!”, a declarat profesor doctor Ioan Mircea Coman, preşedintele Fundaţiei Ro- mâne a Inimii.

„Datorită descoperirilor medicale, speranţa de viaţă este în creştere”

Cele mai frecvente cauze ale insuficienţei cardiace sunt cardiopatia ischemică, infarctul miocardic acut, hipertensiunea arterială, bolile valvelor cardiace, cardiomiopatiile şi bolile congenitale cardiace. „Persoanele cu insuficienţă cardiacă sunt cel mai frecvent internate în spitalele din România, cu o mortalitate în spital de circa 8%. Netratată, afecţiunea reprezintă o povară economică uriaşă. Din acest motiv, este important de subliniat că datorită descoperirilor medicale din ultimii ani, speranţa de viaţă a pacienţilor cu insuficienţă cardiacă este în creştere, dacă boala este diagnosticată într-un stadiu cât mai incipient”, a declarat profesor doctor Dragoş Vinereanu, viitorul preşedinte al Societăţii Române de Cardiologie.

Simptome: oboseala, dispneea, tahicardia, tusea şi edemele

Reinternările cauzate de insuficienţa cardiacă sunt, de asemenea, frecvente (în medie 2,2 reinternări pe an), având o durată medie de spitalizare de şapte, opt zile. Potrivit statisticilor, insuficienţa cardiacă are un prognostic mai prost decât majoritatea formelor de cancer, cu o durată medie de supravieţuire de circa trei, patru ani. Gradul de percepţie asupra insuficienţei cardiace în rândul populaţiei generale este limitat. Doar o treime dintre rudele pacienţilor au cunoştinţe despre insuficienţa cardiacă. Simptomele cele mai frecvente ale insuficienţei cardiace sunt oboseala, dispneea, tahicardia, tusea şi edemele.

Insuficienţa cardiacă are un prognostic mai prost decât majoritatea formelor de cancer, cu o durată medie de supravieţuire de circa trei, patru ani!

Bolile care o determină

Insuficienţa cardiacă este o afecţiune în care inima e incapabilă să pompeze sângele spre organe şi ţesuturi, astfel încât acestea primesc o cantitate mai mică de oxigen şi produse nutritive din sânge. Poate avea mai multe cauze (boli) care o pot determina. Cele mai frecvente sunt:

• cardiopatia ischemică ce se manifestă atunci când apar îngustări (stenoze) la nivelul arterelor care irigă inima. În consecinţă, inima va fi mai prost irigată, fapt ce îi va afecta funcţia de pompă;
• infarctul miocardic acut (IMA) ce reprezintă distrugerea unei anumite părţi din muşchiul cardiac, ca urmare a blocării arterei ce asigură hrănirea acelui teritoriu;
• hipertensiunea arterială (HTA) ce determină creşterea presiunii sângelui în vase şi, ca atare, inima trebuie să depună un efort suplimentar pentru a putea pompa sângele;
• bolile valvelor cardiace care fac ca inima să depună un efort mai mare ca să împingă sângele printr-un orificiu îngustat (valva nedeschizându-se) sau să pompeze sânge atât în vase, cât şi înapoi în camerele cardiace (valva neînchizându-se);
• cardiomiopatiile în care fibra musculară cardiacă nu se poate contracta, şi, în consecinţă apare insuficienţa cardiacă;
• bolile congenitale cardiace care sunt boli ce apar de la naştere. Pot apărea găuri la nivelul pereţilor ce separă camerele cardiace, dezvoltarea insuficientă a unor camere cardiace, afectări ale valvelor cardiace şi ale vaselor mari, toate acestea determinând tulburări majore ale funcţiei inimii.