Main menu

header

cotnari wide

669 12 1de Luana Mare şi Alexandru Brădescu

Pasionat de medicină şi de România, doctor Mazen Elfarra (foto), şeful Blocului Operator şi şeful Secţiei de Chirurgie vasculară de la Spitalul Clinic de Urgenţă „Sfântul Ioan”, din Capitală, spune că nu concepe viaţa în altă parte şi nici nu crede că ar putea face altceva decât medicină. Adolescentul timid, dar ambiţios ajuns prima oară în România la 21 iulie 1991 şi-a format o carieră solidă în ţara de adopţie, a devenit unul dintre cei mai respectaţi medici din branşă şi spune că secretul succesului meseriei stă în muncă multă şi empatie. Un interviu emoţionant despre destin, carieră, război, viaţă, pasiune şi respect pentru om cu unul dintre medicii care au pus România pe harta turismului medical internaţional, maestrul Mazen Elfarra.

„Am venit în România când la noi, în Palestina, era război”

- Domnule doctor, întâi o carte de vizită, vă rog!

- Mă numesc Mazen Elfarra, sunt coordonator al Blocului Operator central al Spitalului Clinic de Urgenţă „Sfântul Ioan” şi, totodată, sunt şeful Secţiei de Chirurgie vasculară din acelaşi spital, pe care eu am înfiinţat-o. Chirurgia vasculară nu exista până la 1 ianuarie 2010 în cadrul spitalului unde lucrez. Eu am fost pregătit la Institutul Clinic de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare „Profesor C.C. Iliescu”, şi de acolo am plecat, după 14 ani de muncă, de rezidenţiat, de pregătire, către Spitalul „Sfântul Ioan” prin post scos la concurs şi câştigat. Am debutat ca un medic integrat în cadrul chirurgiei generale. În decurs de opt ani am reuşit să fac Secţie de Chirurgie vasculară cu medic, compartiment de zece locuri, apoi de 15 locuri, după aceea de 25 de locuri. Acum coordonez 13 săli de operaţie.

- Cum aţi ajuns în România?

669 12 2- Eu sunt din Palestina, mai exact, din Fâşia Gaza. Am plecat de acolo în 1991, la 21 iulie, şi am intrat în ţară la ora 5:41. Atunci a aterizat avionul meu. Aveam 16 ani şi 8 luni. Aveam un frate aici, anul I la Medicină. La noi în ţară era război, iar tata s-a gândit să mă pună la adăpost. L-a sunat pe fratele meu aici şi l-a întrebat dacă mă poate ajuta să termin liceul în România, pentru că situaţia acolo se înrăutăţise. Am ajuns în ţară şi, începând din iulie, timp de patru luni, am făcut zilnic două ore de meditaţii la limba română, iar apoi am dat examenele. Am dat Bacalaureatul aici, la Liceul „Spiru Haret”. A fost o ambiţie să dovedesc faptul că pot să învăţ limba repede. Am dat Bac-ul la chimie, engleză, română şi biologie, iar la română am luat cea mai mică notă: 8.50. Media totală a fost peste 9, iar la engleză am luat 10. M-am înscris apoi la Medicină, aşa cum dorise tata.

„Dintre cei nouă fraţi, şapte am studiat... Medicina!”

- Câţi fraţi aveţi?

- Suntem nouă la părinţi, iar dintre aceştia, şapte am făcut Medicina, patru în România! Părinţii ne-au trimis pe rând la studii aici, în ţară. Dintre toţi, doar eu am rămas aici. Fratele cel mare e medic în Anglia, cel mijlociu este farmacist în Gaza, eu aici, o soră e în America medic, alta este ginecolog şi are contract în Arabia Saudită într-un spital german, una este în SUA, cu sora cea mare stomatolog şi mai am o soră stomatolog în Gaza. Şapte medici din nouă copii. Aşa ne-au trimis părinţii să ne formăm. Eu am învăţat 13 ani, apoi încă cinci ani linia de gardă. Am 18 ani de studii ca să devin chirurg. Sunt mulţi ani de pregătire.

- Cum de nu v-aţi întors acasă după terminarea studiilor?

- În 1998, noiembrie, m-am întors acasă, dar n-am putut sta departe de România. Am intrat în depresie. Nu-mi mai convenea viaţa de acolo, o cunoşteam deja şi pe actuala mea soţie şi a fost încă un factor. Rămăsese aici şi sora mea la studii. Tata îi ducea grija. Şi a decis să mă trimită înapoi, şi atunci mi-am propus un scop: specializarea.

„Duc o viaţă simplă, obişnuită”

669 12 3- Cum de aţi ales chirurgia vasculară?

- Când am ales chirurgia vasculară nu ştiam nimic despre ea, nici nu era în pregătirea mea de student. Am ales-o pentru că la noi, în Gaza, lipseau specializări ca neurochirurgie, chirurgia cardiacă, vasculară şi plastică. Am spus că, dacă fac ceva ce nu există acolo, este ca şi cum ai avea monopol. Eşti singurul care face asta. Am luat vasculara pentru că era cea mai scurtă pentru pregătire: cinci ani. Neurochirurgia era nouă ani. M-am gândit: nouă ani să plătească tata 4.000 de dolari pe an şi chirie, şi bani pentru buzunar. Aşa a plătit pentru fiecare. Noi n-am avut burse niciunul, pentru că nu eram „şmecheri”. Se dădeau prin pile, şi noi nu eram pricepuţi la astea. Tata ne-a plătit studiile tuturor celor şapte copii. Din chirii, ce-i mai aduce pământul. Tata nu are bani, nu este bogat. Tot ce a avut a investit în noi. După mine, este totul. I-aş da şi sufletul, cu viaţa mea cu tot, dacă ar fi nevoie. Ne-a pus pe toţi pe linia perfectă în viaţă. Atâta pretenţie a avut de la noi, cum spunea: „Să-mi aduci cartonul ăla: diploma!”. Şi toţi ne-am conformat.

- Nu vă tentează o viaţă luxoasă, aşa cum aleg mulţi medici renumiţi?

- Mie îmi plac cartierul, barul de lângă bloc, oamenii din jurul meu. Mai ales fetele mele. Le ador! Trebuie să ştii să trăieşti viaţa. Nu sunt genul să mă închid la Pipera, în vilă cu piscină. Sunt un om simplu. Când dau halatul jos sunt doar Mazen, nu sunt doctorul Mazen. Îmi place să merg pe stadion, pe Naţional Arena, lângă casă, să vorbesc cu oamenii din jurul meu, să mă bucur de familia mea, de prieteni, de lucruri mărunte.

„Nu pot să am linişte să las un om despre care nu ştiu în ce stadiu e şi să plec acasă la sfârşit de program”

- Cum faceţi faţă vieţii cu salariul de medic în România?

- Nu fac faţă, aşa că suplimentez cu un job în plus la privat, dar cred că aşa este şi în afară. Combinaţia cu privat este bună. Am plecat de la 1.400 de lei lunar salariu. Nu merge să stăm până la ora 12:00-13:00 la spital, şi apoi să plecăm acasă. Mai poţi lucra şi în mediu privat.

- Sunteţi unul dintre chirurgii de succes. Care credeţi că este secretul reuşitei?

669 12 4- Un chirurg adevărat trebuie să înţeleagă clar că trebuie să renunţe la multe. Inclusiv familia are de suferit. Soţia lucrează în acelaşi spital, la Medicină Nucleară. Ea are şase ore pe zi. La 13:30 închide. Noi avem în acte şapte ore pe zi, dar se întâmplă să stăm şi 16 ore pe zi dacă este nevoie. Nu pot să am linişte să las un om despre care nu ştiu în ce stadiu e, poate e o urgenţă majoră, şi să plec pentru că s-a încheiat programul, cum fac alţii. Nu există aşa ceva pentru mine. Vorbim ca să fii un chirurg de succes! Cel mai important lucru mi se pare că trebuie să trăieşti suferinţa cu omul. Dacă nu trăieşti, nu îl tratezi bine. Pacientul, dacă simte că eşti alături de el, nu un chirurg cu nasul pe sus, este mai deschis către vindecare. Contează mult pentru psihicul său. Sunt pacienţi cu care intru în operaţie cu stare foarte gravă, dar care au moralul bun, iar asta îi ajută enorm. Le spun că ieşim bine din operaţie împreună. Şi iese, deşi sunt şanse mici, dar starea psihică ajută foarte mult. Deci contează enorm să trăieşti suferinţele pacienţilor.

„Sunt pacienţi cu care intru în operaţie cu stare foarte gravă, cu şanse mici, dar le spun că intrăm împreună şi că vom ieşi bine împreună. Şi aşa se întâmplă. Acea încurajare şi încrederea contează enorm”

„În doi medici am făcut 1.325 de intervenţii anul trecut“

- Câte intervenţii aveţi pe zi?

- Fac 20-22 de intervenţii pe cinci zile de muncă: mari, medii şi mici. 10 dintre ele sunt mari, patru medii şi câteva minore. Pe lângă acestea mai vin urgenţe, inclusiv sâmbăta, duminica. Eu am gardă la domiciliu. Soţia v-ar putea spune. A devenit înţelegătoare. La început nu era, dar acum este. Omul sfinţeşte locul. Pe an, pe tot Blocul Operator sunt peste 7.200 de intervenţii de chirurgie generală, vasculară şi toracică. Chirurgia vasculară a înregistrat 1.325 de intervenţii anul trecut, în doi medici, eu şi doctorul Oana Udrica. Media e de trei-patru intervenţii pe zi. Înseamnă foarte mult.

„Boala varicoasă are evoluţie dramatică!“

Una dintre bolile cel mai frecvente ale picioarelor o reprezintă varicele. Medicul Mazen, şeful Secţiei de Chirurgie vas- culară de la Spitalul Clinic de Urgenţă „Sfântul Ioan”, din Capitală, spune că o intervenţie chirurgicală efectuată la timp poate salva o evoluţie dramatică a bolii.

„Sunt persoane care se nasc cu defecte valvulare la nivelul venelor”

- Ce reprezintă boala varicoasă?

669 12 5- Mecanismul producerii bolii varicoase e complex. Varicele sunt de obicei vene lărgite, care se dezvoltă chiar sub piele (vene superficiale). Factorii care duc la apariţia bolii varicoase sunt: presiune crescută în venele picioarelor; leziuni la nivelul venelor picioarelor; leziuni la nivelul valvelor venelor (structuri anatomice care nu permit curgerea sângelui decât într-o anumită direcţie) picioarelor. Adesea, boala varicoasă este o boală moştenită. Sunt persoane care se nasc cu defecte valvulare sau cu pereţii venoşi mai subţiri sau pot dezvolta aceste modificări mai târziu, pe parcursul vieţii. Schimbările hormonale care apar la pubertate, sarcina sau menopauza, la fel ca şi în cazul administrării de estrogen, progesteron sau anticoncepţionale, toate pot contribui la apariţia şi la dezvoltarea varicelor. Venele de la picioare au două sisteme: unul profund şi unul superficial. Boala începe prin defect la nivelul valvei venei safene interne, la nivelul vărsării în sistemul profund. Din cauza defectului valvular se ajunge la creşterea presiunii în sistemul superficial. Are loc acolo o inversare a presiunii între cele două sisteme, superficial şi profund şi aşa apar dilataţiile varicoase superficiale şi apariţia edemului la nivelul piciorului şi gambei. Cel superficial este cel care face varicele. Dacă acestea nu sunt îndepărtate, îl îmbolnăvesc şi pe celălalt, sistemul profund. Presiunea în sistemul profund este mai mare decât cea din sistemul superficial. O venă are aproximativ doi centimetri diametru, cea din sistemul profund, alta, cea din cel superficial, are între doi şi patru milimetri. Există o valvă care nu mai funcţionează cum trebuie şi începe presiunea să se inverseze. În lipsa tratamentului medicamentos sau chirurgical apar modificări tegumentare ce duc la apariţia ulcerului varicos.

- Care sunt complicaţiile bolii?

- Evoluţia ei este dramatică, nu boala în sine. Complicaţiile bolii varicoase la un om care n-a tratat nimic poate duce la multe - de la tromboze care se formează în lacurile respective până la ulcer varicos. Primele sunt ca nişte lacuri cu staze, cu sânge în ele. Se inflamează peretele venei şi se formează cheaguri, care sunt foarte dureroase. Devin nişte gâlme, formaţiuni dure, roşii, deranjante. Durează aproape 21 de zile până reduci durerea şi inflamaţia, şi după aceea intervii şi scoţi tot ce s-a întâmplat. Cea mai dramatică situaţie este ulcerul varicos. Poţi să tragi de el şi doi ani. Pentru un om activ, să aibă astfel de ulcer este groaznic. Trebuie să vină la două zile la doctor, să-l cureţe, să-l panseze, să ia pastile toată ziua. Să evite statul pe scaun prea mult, dar și statul în picioare prea mult. Se schimbă modul de viaţă, pur şi simplu, din cauza unui ulcer de acest gen. Pentru că pacientul a avut varice într-o perioadă şi nu le-a tratat. Sunt oameni care au 40 de ani de varice.

„Fără foi de varză sau cataplasme”

- Ce înseamnă ulcer varicos?

- Ulceraţia înseamnă o rană sau un defect la nivelul tegumentului, în general situată pe partea anterioară a gambei şi e cauzată de modificarea ţesutului cutanat ca urma- re a varicelor netratate la timp. Pielea se rupe, se suprainfectează. Mulţi pun foi de varză, alte remedii naturiste şi ajung la medic prea târziu. Oamenii de la ţară vin împinşi de copiii lor, practic. În cazul varicelor devine dramatică evoluţia lor. Dacă nu pui la punct boala la timp, ajunge extrem de deranjantă. Mai bine să faci intervenţia chirurgicală când varicele sunt abia formate, iar complicaţiile încă nu au apărut. Varicele nu te opresc din munca ta, dar ulcerul varicos, da.

- Putem ajuta întârzierea instalării bolii?

- Preventiv, recomand purtarea pe timpul zilei a ciorapilor elastici, sportul, în special bazinul, alergarea, bicicleta. Dar nu exerciţiile la sala de forţă sau orice chestie care creşte presiunea în zona picioarelor.

„Varicele pot fi operate imediat cum apar”

- Când ar trebui să meargă la medic o persoană cu varice?

- Imediat ce observă că acestea s-au format, indiferent că doare sau nu. Nu trebuie lăsate ani la rând, să se îngroaşe, să schimbe structura venelor. Ele pot fi operate şi rezolvate imediat, fără mare problemă, fără mari riscuri.

- Aveţi pacienţi care vin din afara ţării pentru a-i opera?

- Da, a început şi la noi practica turismului medical. Aşa este, am pacienţi care vin pentru mine. Am pacienţi care vin din Spania, Italia, Anglia. Le fac intervențiile fie la spitalul de stat, fie la cel particular dacă am agenda plină la „Sfântul Ioan”.

„Recomand tuturor să acorde atenţie sporită picioarelor și să meargă la doctor imediat ce apar semnele varicelor, pentru că o intervenţie minoră la timp vă poate scuti de multă suferinţă în viitor“

„Băile cu apă sărată ajută mult picioarele“

- Aveţi câteva recomandări pentru pacienţii care vor să evite formarea varicelor în timp?

- Practicarea de sporturi care favorizează circulaţia sangvină în zona membrelor inferioare (ciclism, mers pe jos, înot), băi cu apă sărată (inclusiv sare dizolvată în apa pregătită pentru baie) şi duşuri reci, pentru a combate senzaţia de picioare obosite, purtarea de îmbrăcăminte şi de încălţăminte comode. Evitarea corsetelor care strâng regiunea inghinală şi a pantofilor cu toc înalt, pierderea în greutate în cazul în care sunt persoane supraponderale, includerea în alimentaţia zilnică a vegetalelor şi cerealelor, care uşurează digestia şi combat constipaţia, efectuarea de exerciţii de dezmorţire periodice atunci când persoanele sunt la serviciu, ridicarea gambelor timp de zece minute mai sus decât poziţia corpului în timpul zilei, sau seara, înainte de culcare.