Main menu

header

cotnari wide

671 12 1de Eduard Popa

Ambele tipuri de diabet cu care se confruntă o tot mai mare parte din populația lumii sunt caracterizate de o glicemie crescută. Pentru o cât mai clară imagine asupra diferențelor dintre cele două tipuri, iată reperele majore.

Afecțiunea fără explicație

Diabetul de tip I este diagnosticat de multe ori chiar în copilărie. Nu este asociat cu greutatea corporală excesivă, se tratează cu ajutorul injecțiilor sau al pompelor de insulină și nu poate fi ținut sub control fără această procedură. Diabetul de tip I este o boală autoimună, ceea ce înseamnă că sistemul imunitar al organismului atacă celulele din pancreas care produc insulină. Până în prezent nu s-a putut da o explicație a acestui fenomen și nu au fost depistate modalități de a fi oprit. Sistemul imunitar al persoanelor cu diabet de tip I continuă să atace aceste celule până când pancreasul nu mai poate produce insulină. Astfel, bolnavii trebuie să și-o injecteze în permanență, pentru a compensa moartea celulelor. Toate persoanele cu diabet de tip I sunt, așadar, insulino-dependente. Diabetul de tip I afectează între cinci și zece procente din totalul suferinzilor de diabet.

Boala alimentației neraționale

Diabetul de tip II este diagnosticat, de obicei, după vârsta de 30 de ani. În multe cazuri este asociat cu o greutate corporală excesivă, cu niveluri crescute ale colesterolului și tensiunii arteriale. În caz de diabet de acest tip, sistemul imunitar al persoanelor bolnave nu atacă celulele beta, dar organismul pierde capacitatea de a mai răspunde la insulină, instalându-se sindromul de rezistență la această substanță. Dacă nu este instituit un regim alimentar sever și boala progresează, pancreasul va produce tot mai puțină insulină.

ATENŢIE! Diabetul este diagnosticat dacă două teste consecutive pe stomacul gol arată un nivel al zahărului în sânge peste 126 mg/dl sau orice test întâmplător indică o valoare a glicemiei peste 200 mg/dl.

Pe stomacul gol, nivelul normal de zahăr în sânge este de 70-99 mg/dl, iar la două ore după masă este sub 140 mg/dl