Main menu

header

cotnari wide

687 14 1de Carmen Ciripoiu şi Sorin Dumitrescu

Cu câteva secole în urmă, pielea albă a fost apanajul celor din lumea bună. Acum însă, cine nu are o piele bronzată nu e deloc la modă. Drept urmare, pentru a fi apreciate, dar mai ales pentru a face parte din rândul doamnelor „observate”, femeile se conformează tendințelor. De aici și până la obsesie se pare că nu e decât un singur pas, multe femei fiind afectate de tanorexie, boala bronzului excesiv, fără să-și dea seama. Există și un revers al medaliei: tanofobia, o frică fără explicație de soare și de efectele acestuia.

Dependența este legată de producția de endorfine

În ultima perioadă, specialiștii asociază bronzarea pielii cu un adevărat fenomen social. În consecință, doamnele și domnișoarele fac orice le stă în putință pentru ca pielea să le devină ciocolatie. Când sursa naturală de bronzat, adică soarele, nu mai este disponibilă, apelează la bronzul artificial, fie că e vorba despre multe ședințe la solar, bronzare cu spray DHA, injecții cu analogi de MSH, hormoni melanostimulatori, creme autobronzante, loțiuni de menținere a bronzului. Și toate acestea, fără să se gândească la cât de grave sunt urmările faptelor. Mai mult, această obsesie bolnavă de a avea un bronz de invidiat poartă un nume: tanorexia, o boală de care suferă din ce în ce mai multe persoane. Potrivit unui studiu publicat în Archives of Dermatology, tanorexicii se comportă identic ca fumătorii sau ca alcoolicii, motiv pentru care boala a fost încadrată la categoria abuz de substanțe. Și asta pentru că dependența de bronz este strâns legată de producția de endorfine care are loc sub acțiunea razelor UV și care le conferă persoanelor o stare de bine. Există de altfel și dovezi biochimice care arată că persoanele care suferă de tanorexie au avut și simptome severe de sevraj. Această problemă psihică poate cauza o deteriorare a vieţii sociale, profesionale, persoana nedorind să apară în public decât după bronzare.

Cei mai predispuşi sunt cei cu pielea albă

Tanorexia afectează cel mai grav segmentul de vârstă cuprins între 16 şi 40 de ani și persoanele cu pielea albă. În general, tanorexicii sunt acele persoane cu stimă de sine scăzută, care sunt dependenți de reacțiile celor din jur. Mai mult, aceștia cred că sunt mereu palizi, când de fapt au un aspect creol. Așa că, în ciuda efectelor extrem de dăunătoare ale bronzului, aleg să depună orice efort pentru ca pielea să rămână ciocolatie în orice anotimp. Din acest motiv, boala mai este cunoscută ca sindromul urâțeniei închipuite. Tanorexicii nu ratează niciodată vreo zi de bronz, iar când nu pot ajunge la plajă sau la solar devin extrem de agitați și intră mereu în competiție cu alte persoane la fel de îndrăgostite de soare. Printre primii care s-au aplecat asupra acestei dependențe au fost cercetătorii de la Universitatea din Texas, care au numit-o tanorexie în anul 2000 (n.r. - „tanning” înseamnă bronz în limba engleză). Un studiu a dezvăluit că trei din zece italieni suferă de tanorexie. Potrivit dermatologului Matteo Cagnone, aceste persoane cred că nu sunt bronzate suficient atunci când se uită în oglindă, așa cum anorexicii consideră că sunt grași. Cea mai gravă consecință a acestei obsesii rămâne melanomul, care, spun specialiștii, a ajuns deja la niveluri epidemice, cazurile de cancer de piele fiind cu 10% mai numeroase în fiecare an. Organizaţia Mondială a Sănătăţii susține că și o singură expunere la solar poate să crească șansele de a dezvolta acest tip de cancer, iar șansele cresc în astfel de cazuri cu 75%. Efectele arsurilor solare se pot resimți și după zeci de ani.

Lipsa vitaminei D înmoaie oasele

687 14 2Extrema opusă a tanorexiei, tanofobia, mai puțin cunoscută, dar la fel de frecventă, reprezintă aversiune irațională față de soare și efectele acestuia. Persoanele care suferă de această afecțiune, în general cele de peste 50 de ani nu numai că refuză să se expună la soare, dar în multe cazuri nu ies din casă la orele de vârf, iar dacă o fac, indiferent cât de cald ar fi afară, poartă haine cu mâneci lungi. O alegere total nepotrivită, pentru că, spun experții, lipsa expunerii la soare, măcar zece minute în fiecare zi, are drept consecință înmuierea oaselor, chiar dacă sunt consumate multe alimente bogate în vitamina D, precum pește, gălbenuș, ficat, lactate etc. Și asta pentru că organismul nu poate transforma aceste alimente în vitamina D. Deficiența de vitamina D este asociată și cu scăderea densității osoase, dar și cu anumite tipuri de cancer, cele mai frecvente fiind cel de colon, mamar sau de prostată, lucru demonstrat și de un studiu al Agenției Internaționale de Cancer din Lyon. Şi Societatea de Oncologie din SUA afirmă că femeile diagnosticate cu cancer de sân au dublu risc de extindere a bolii și peste 70% mai multe șanse de a muri din acest motiv. Psihologii susțin că în cazul tanofobiei, se poate vorbi despre o strânsă legătură cu anxietatea și cu atacurile de panică. Atât în tanorexie, cât și în tanofobie, psihoterapia este cea mai eficientă soluție. Alte studii internaționale arată că cinci minute de plimbare zilnică sunt suficiente pentru sintetizarea vitaminei D.

Bronzul în timpul tratamentului medicamentos poate produce anumite reacţii nedorite, mai ales în cazul medicamentelor fotosensibile

Interdicţie între orele 12:00 şi 17:00

Dermatologii trag un semnal de alarmă bine întemeiat și spun că expunerile la soare trebuie să fie scurte și progresive în primele zile, pentru ca pielea să se adapteze încet-încet și să nu apară arsuri. Este interzis ca persoanele să stea la soare în orele de maximă intensitate, între 12:00 şi 17:00. Utilizați întotdeauna o cantitate suficientă de cremă pentru a acoperi toată suprafața corpului, inclusiv zonele unde pielea este mai sensibilă, adică gâtul, urechile și încheieturile. Atenție! Produsele se aplică pe pielea uscată, în caz contrar picăturile de apă cresc riscul de arsuri. Prima aplicare a fotoprotectoarelor trebuie să aibă loc cu o jumătate de oră înainte de a vă așeza la soare. Se reaplică la fiecare două ore în cazul lipsei contactului cu apa. Bebelușii, copiii cu vârste mai mici de 3 ani și persoanele în vârstă nu trebuie să se expună direct la soare. Pe toată perioada expunerii, trebuie să vă hidratați corespunzător, pentru că transpirația duce la pierderea lichidelor din organism. Femeile însărcinate trebuie să știe că statul la soare crește riscul de pete de sarcină, mai ales pe frunte și pe obraz. Chiar dacă este înnorat, măsurile de protecție solară trebuie să fie aceleași, pentru că mare parte dintre radiațiile solare trec printre nori. Dacă apelaţi la un bronz de munte, trebuie sporite precauțiile.