de Carmen Ciripoiu şi Sorin Dumitrescu
Una dintre cele mai răspândite tulburări de alimentație din rândul femeilor, anorexia, este în acest moment, potrivit studiilor, a treia cea mai comună boală cronică a tinerelor. Chiar dacă nu se cunoaște cu exactitate numărul celor care suferă de această tulburare de alimentație, întrucât foarte multe cazuri nu sunt declarate, se crede că este posibil ca până la 15%-20% dintre femei să fie anorexice.
Adevărata față a afecțiunii
Deși nimeni nu știe cu exactitate care este factorul declanșator al apariției acestei afecțiuni, anorexia, spun oamenii de știință, poate apărea printr-o combinație de factori biologici, psihologici şi sociali. Boala poate fi declanşată ca urmare a unui eveniment stresant, precum divorţ, decesul unei persoane dragi, din cauza presiunilor sociale şi culturale, dar şi dacă un membru al familiei are această afecţiune. Dar asta nu e tot, pentru că, mai nou cercetătorii au descoperit că cei care suferă de anorexie au un nivel mult mai mare de serotonină, adică acea substanță secretată de creier. Până în acest moment însă, nimeni nu a putut demonstra dacă acest nivel este mare înaintea apariției bolii sau este generat de afecțiunea în sine.
Bolnavii trăiesc într-o realitate distorsionată
Cum se manifestă mai exact anorexia? În cele mai dese cazuri, tinerele încep cu o dietă pentru a da jos câteva kilograme pe care cred că le au în plus, apoi nu se mai pot opri. Continuarea este dramatică, pentru că acestea se înfometează cu bună știință și, deși ajung să devină doar piele și os, au tot timpul impresia că sunt grase. Oamenii de știință susțin că cele mai predispuse la anorexie sunt doamnele și domnișoarele care nu au deloc încredere în propria persoană, dar și cele care pun un ac- cent mare pe aspectul fizic. O altă categorie sunt fotomodelele care ajung să devină extrem de slabe și dau altor tinere de vârsta lor impresia că așa este normal. Potrivit specialiștilor, suferinzii de anorexie au o greutate cu cel puţin 20% mai mică decât normal. Mai mult, femeile ajung să fie extrem de palide, le cade părul și au senzaţii de ameţeală şi de frig aproape în permanenţă. Dar problemele nu se opresc aici, pentru că doamnele și domnișoarele cu anorexie suferă din ce în ce mai mult de constipație și li se oprește menstruația, în timp ce senzația de vomă devine aproape permanentă. Anorexicele se simt tot timpul obosite, leșină, au pielea uscată, unghii sensibile, tensiune arterială scăzută și bătăi slabe ale inimii, iar pielea de pe brațe și picioare ajunge să fie de culoarea vânătă, ca urmare a slabei circulații a sângelui.
Renunță la orice ca să fie slabe
Specialiștii afirmă că femeile care suferă de anorexie se uită în oglindă foarte des, iar când ajung să vadă rezultatele pe care le-au dorit, încep să-și facă tot mai multe fotografii pentru a-și examina talia extrem de subțire și oasele care ies în evidență. Culmea, aceste rezultate le fac să-și dorească să se înfometeze și mai mult. Și asta nu e tot. Anorexicele renunță la absolut orice pentru a fi din ce în ce mai slabe, ba chiar ajung să-și tundă și părul ca să nu atârne la cântar, își achiziționează haine din ce în ce mai mulate, pentru ca nu cumva cele vechi să le arate mai grase decât sunt în realitate. Un alt principiu după care se ghidează anorexicele este că trebuie să se simtă vinovate dacă mănâncă indiferent cât de puțin, motiv pentru care ajung ca nici măcar să nu mai ciugulească și să sară din ce în ce mai mult peste mese. Dacă se întâmplă să consume ceva ce consideră că nu ar fi trebuit, atunci anorexicele încep să se pedepsească, făcând sport din ce în ce mai mult și apelând la ajutorul multor laxative.
Recuperarea este foarte grea
Nu trece nicio zi, spun oamenii de știință, în care cei care suferă de anorexie să nu monitorizeze caloriile acumulate, pentru a observa progresul pe care l-au făcut. Deși este trist, anorexicele reușesc să-i determine și pe alții că au un fizic detestabil și singura cale pentru a arăta din ce în ce mai bine este să mănânce din ce în ce mai puțin. Este cunoscut faptul că anorexicele se cântăresc de mai multe ori pe zi, pentru a-și da seama că nu s-au îngrășat măcar un gram. Iar dacă au observat că au luat cât de puțin în greutate, încep din nou să se pedepsească. În general, spun cercetătorii, cei care suferă de anorexie consumă foarte puține alimente cu și mai puține calorii, fac sport până la epuizare, beau multă apă și adoptă orice metodă care să le asigure o scădere rapidă și sigură în greutate. O anorexică se va recupera extrem de greu, iar uneori acest lucru este imposibil. Specialiștii spun că totul trebuie făcut cu pași mici, mai ales că organismul nu mai poate tolera o porție normală de mâncare și trebuie să se obișnuiască din nou. Pacientul trebuie internat și supravegheat strict, pentru că altfel anorexica o poate lua de la capăt. În momentul în care fizicul începe să se recupereze, pacientul are nevoie de consiliere psihologică pe termen lung.
Descrisă pentru prima dată în anul 1694
Deși pare greu de crezut, anorexia a fost descrisă pentru prima dată în anul 1694 de Richard Morton, medicul Regelui James al II-lea al Angliei, în tratatul său despre atrofia nervoasă, în care a semnalat printre altele și apariția amenoreei, precum și asocierea cu un comportament hiperactiv. Acesta a arătat atunci cazul unei tinere de doar 18 ani, căreia îi dispăruse pofta de mâncare, astfel încât a ajuns doar „piele și schelet”. După ce a studiat cazul, Morton a menționat că nu a găsit alte semne de patologie fizică, subliniind că boala a apărut din cauza unei stări anormale a „spiritelor animale” și slăbirii tonusului nervos. El a presupus, totodată, că pasiunile violente ale sufletului au deranjat spiritele animale ale acestei fete, trimițând prea mult sânge la creier. De asemenea, acesta a crezut că și schimbările de climă (nopțile foarte reci din anul 1684) au contribuit la apariția bolii. Din nefericire, terapia propusă de acesta, pe bază de plasturi pe stomac, săruri de amoniu și doctorii amare conținând săruri de fier, nu a fost eficientă și pacienta a decedat după câteva luni. Puțin mai târziu, în anul 1868, Sir William Wilthey Gull a dedicat și el bolii un tratat și i-a dat numele folosit până astăzi, de anorexia nervoasă. Afecțiunea a cunoscut o creștere în a doua jumătate a secolului XX, confirmată de studii în SUA și în Europa de Vest.
Cazuri celebre
Această afecțiune gravă a început să fie grav criticată la nivel internaţional în anul 2006, când două manechine din Brazilia și din Uruguay au murit din cauza înfometării. Un an mai târziu, în 2007, în Franța, a fost declanșată Campania Stop Anorexiei! În acest context, modelul Isabelle Caro, suferindă de anorexie, a fost de acord să pozeze goală, tocmai pentru a trage un semnal de alarmă în ceea ce privește pericolul dat de anorexie. Din nefericire însă, aceasta a decedat în anul 2010, ca urmare a complicațiilor cauzate de anorexie.