Main menu

header

749 13 1de Valeria Roman şi Eduard Popa

Sindromul de tunel carpian este o afecțiune frecventă în rândul populației din întreaga lume, care se manifestă prin dureri mari la nivelul mâinilor. Afecțiunea este întâlnită în rândul femeilor ajunse la maturitate, dar și la cele însărcinate. Vestea bună este că boala poate fi stopată prin intervenție chirurgicală. Despre simptome și metodele de tratament am stat de vorbă cu doctorul Dan Benția (medalion), medic neurochirurg.

„Se manifestă prin amorțeli și atrofierea mușchilor mâinii”

749 13 2- Ce înseamnă sindromul de tunel carpian?

- Prin antebrațul omului trec mai mulți nervi și artere, dintre acestea remarcăm cel mai mare nerv, care se numește nervul median. Așa cum îi spune și numele, nervul străbate porțiunea mijlocie a antebrațului, ajungând la nivelul mâinii, în palmă. În drumul său către palmă, nervul median trece printr-un defileu reprezentat de o zonă îngustată anatomic având peretele interior format din osul palmei și peretele superior făcut dintr-un ligament care nu se extinde. În aceste condiții, este un punct nevralgic unde orice altă modificare a acestui spațiu îngust va duce la o apăsare asupra nervului.

- Care sunt simptomele acestei afecțiuni și ce anume determină accentuarea problemelor?

- Îngroșarea ligamentelor, ciocurile la nivelul oaselor palmelor, depunerea unor substanțe (amiloid) în bolile reumatologice și în sarcină vor crește presiunea asupra nervului într-un spațiu deja neextensibil. Astfel, apare suferința nervului median, adică neuropatia nervului median. Referitor la simptome, putem aminti următoarele: durere la nivelul palmei și feței plantare, a degetelor, amorțeli, dureri și amorțeli în palmă, atrofia mușchilor palmei, mai ales în stadii avansate, și în special a mușchiului pentru degetul mare și mușchii profunzi ai palmei care vor împiedica mișcarea degetului mare și depărtarea degetelor.

„Operația durează 30 de minute”

749 13 3- Cât de grav este să suferim de sindromul de tunel carpian?

- În stadiile finale ale bolii se produce o atrofie totală a mușchilor palmei, cu imposibilitatea folosirii mâinii care devine ireversibilă. Pacienții trebuie să se adreseze de la primele simptome la medicul neurochirurg pentru a afla care este stadiul bolii. Ulterior consultului, pacientul este trimis la un examen paraclinic, un studiu de conducere a nervului median, efectuat prin electromiografie, care va stabili gradul de afectare electrică a nervului și va fi un argument alături de examenul clinic pentru tratament conservator sau chirurgical.

- Ce tratament se recomandă?

- O parte din pacienți urmează un tratament care constă în ședințe de fiziokinetoterapie la nivelul palmei. Referitor la tratamentul conservator, pot să subliniez că acesta constă în administrarea de medicamente antiinflamatoare, pentru a stopa durerea. De reținut că la bolnavii într-un stadiu al bolii cu afectarea gravă a nervului median, tratamentul conservator este mai puțin eficace, la acești pacienți, tratamentul chirurgical fiind singura opțiune.

- În ce constă operația?

- Se face o incizie minimă în palmă, la nivelul unei cute palmare, se taie ligamentul compresiv de deasupra nervului, se eliberează nervul median din aderențe, astfel încât tot traiectul său prin palmă să fie liber. Operația durează 30 de minute, internarea este de câteva ore până la o zi. Pacienții se externează mult ameliorați. Vor veni la pansat și la îndepărtarea firelor la aproximativ şapte-opt zile după operație.

„Femeile însărcinate trebuie să intervină chirurgical după ce nasc“

- Cum sunt afectate femeile însărcinate de acest sindrom de tunel carpian?

- Femeile însărcinate care au această patologie pot să prezinte o ameliorare a simptomelor imediat după naștere. Nu la toate însă se întâmplă acest lucru. Studiile arată că un procent considerabil dintre ele ajung după naștere la operație. De aceea, toate femeile însărcinate având această patologie trebuie să intervină chirurgical după naștere, în speranța că simptomele pot dispărea. Situația medicală a unei paciente însărcinate se reevaluează la trei-şase luni după aducerea pe lume a copilului pentru a se decide exact ce este de făcut.