Main menu

header

768 13 1de Carmen Ciripoiu şi Adrian Barna

În secolul al XIX-lea, specialiștii au elucidat trăsăturile caracteristice ale durerii cu presupuse origini în nervii periferici și au clasificat-o ca „nevralgie”. În prezent, oamenii de știință susțin că durerea neuropată de spate, durerea neuropată de membre și neuropatia diabetică înregistrează cea mai ridicată prevalenţă. Ce este durerea neuropată și cum o puteți trata, aflați din interviul cu doctor Adrian Stănescu, medic primar geriatrie-gerontologie.

„Se înrăutățește cel mai mult noaptea și poate avea accentuări periodice”

- Auzim din ce în ce mai mult de durerea neuropată, dar foarte puține persoane știu cu adevărat ce este aceasta. Pentru că deseori se confundă, care este diferența între durerea neuropată și durerea somatică, secundară inflamaţiei sau unui traumatism?

- Durerea neuropată este provocată de activitatea anormală a nervilor din corpul nostru, fie că fac parte din sistemul nervos central, fie din cel periferic. Acest tip de durere este însoțită de multe ori de tulburări senzoriale, parestezii (binecunoscutele amorțeli) și se întâmplă din cauza unei multitudini de entități patologice, mergând de la polineuropatia diabetică la deficiențele nutriționale, de la efectele toxice ale chimioterapiei până la durerea talamică a membrului afectat în anumite accidente vasculare cerebrale. Durerea neuropată nu se însoțește, așa cum este cazul durerii somatice, cauzată, de exemplu, în urma unui traumatism, de o injurie vizibilă. Dimpotrivă, durerea este inexplicabilă, de cele mai multe ori surdă, continuă și extrem de enervantă. Uneori poate avea și accentuări periodice, când capătă un caracter acut, lipsa sensibilității fiind însoțită paradoxal de creșteri progresive ale durerii. Pe de altă parte, intensitatea durerii poate fi determinată de atitudinea pacientului și de percepția sa asupra mediului înconjurător și a propriului organism.

- Când apare frecvent durerea neuropată și care e simptomatologia?

- Cu toate că durerea neuropată poate fi descrisă aproape în orice mod, senzaţiile care pot fi acuzate de pacienţi includ junghiuri, dureri surde sau arsuri. Acest tip de durere se înrăutăţeşte noaptea, ceea ce o deosebeşte de multe alte tipuri de durere. Spre exemplu, durerea musculară este mai puternică pe timpul zilei, când persoana îşi desfăşoară activitatea, iar cea inflamatorie este mai intensă dimineața și pe parcursul zilei, când persoana are diverse activități.

„Este utilizată și în depresie, schizofrenie sau Parkinson”

768 13 2- Care este cea mai bună terapie ce poate ajuta în tratarea acestui tip de durere?

- În acest moment, există o terapie cu adevărat revoluționară și este vorba despre stimularea magnetică transcraniană sau TMS, care este aplicată cu succes în Statele Unite, unde este aprobată de temuta FDA, adică instituția responsabilă cu reglementarea alimentației umane și animale, a suplimentelor dietetice, medicamentelor umane și animale, cosmeticelor, dispozitivelor medicale și a dispozitivelor care emit radiații, inclusiv a celor nonmedicale, biologice, și a produselor pentru sânge. Deși TMS a fost inventată în 1985, principiile ei datează din 1845, când fizicianul englez, Michael Faraday, a observat că un curent electric trecut printr-o bobină de sârmă creează un câmp magnetic. El a aflat că, prin controlul vitezei de schimbare în acel câmp magnetic, poate induce un curent secundar într-un alt conductor (sistemul nervos este un conductor electric). Ulterior, în 1896, D’Arsonval a raportat prima utilizare a câmpului magnetic la oameni, iar în 1902, la Viena, doi medici au utilizat câmpul magnetic, în mod anecdotic, chiar în tratarea „depresiei și nevrozelor”. Aproape un secol mai târziu, în 1985, omul de știință Anthony Barker și colaboratorii săi au construit primul stimulator transcranian al creierului magnetic. TMS are la bază stimularea electrică a neuronilor cerebrali din anumite regiuni ale cortexului. Se plasează un dispozitiv aproape de capul pacientului, cu ajutorul căruia se creează un câmp magnetic, care induce pulsuri scurte de electricitate ce au rolul de a stimula neuronii cerebrali. Efectul este maxim pentru structurile situate cât mai aproape de dispozitivul magnetic, respectiv cortex și regiunile imediat subcorticale. Recent, am urmat la Londra cursurile susținute de Catedra de Neuroștiințe de la Universitatea Maastricht din Olanda și am implementat TMS și în clinica noastră, inclusiv pentru durerea neuropată.

- Este dureroasă procedura? De câte ședințe are nevoie un pacient?

- Procedura este total nedureroasă, iar o ședință durează șapte minute. Pacientul trebuie să facă o ședință zilnic, timp de două săptămâni (în total zece ședințe). E bine de știut că, în afară de durerea neuropată, terapia magnetică transcraniană este utilizată și pentru sechele după AVC (deficitul motor sau afazie), depresie, schizofrenie, renunțare la fumat, boala Parkinson, scleroză multiplă, distonie, leziuni ale măduvei spinării, autism. Este foarte important de precizat că TMS s-a dovedit a fi o alternativă la medicamente, care pot produce efecte secundare. Atenție! Pacienții cu clipuri sau bobine de anevrism, stenturi carotidiene sau în creier, stimulatoare implantate, stimulatoare cardiace sau un defibrilator cardioverter implantabil (ICD), elec- trozii pentru monitorizarea activității creierului, implanturi metalice în urechi și în ochi, Shrapnel sau fragmente de glonț în sau în apropierea capului, alte dispozitive metalice sau obiecte implantate în sau în apropierea capului nu pot primi TSM.

De stimularea magnetică transcraniană pot beneficia pacienţii adulţi cărora, după un consult în prealabil, li se stabileşte planul de tratament personalizat în funcţie de patologie

Ca reacţii secundare, foarte rar se întâmplă ca pacientul să aibă o uşoară durere de cap

Înregistrată la populaţia diabetică

- Există afecțiuni care sunt asociate durerii neuropate?

- Sigur că da, iar acestea sunt, în general, diabetul zaharat, care poate afecta sistemul nervos periferic la toate nivelurile şi de aici durerea neuropată cu episoade acute şi progres insidios, intervenția chirurgicală la nivelul măduvei spină- rii, alcoolismul cu neuropatie, amputarea unui membru (așa-numita durere fantomă). Aproape jumătate din pacienţii cu scleroză multiplă acuză dureri aferente bolii. De asemenea, infecția HIV are o predilecţie pentru ţesutul nervos, cauzând astfel neuropatie sau mielopatie, adesea asociate durerii neuropate, la un procentaj ridicat de pacienţi.