de Carmen Ciripoiu şi Adrian Barna
Afecțiunile psihice nu înseamnă doar schizofrenie sau tulburări obsesiv-compulsive. În realitate, situația stă cu totul altfel. Și asta pentru că enciclopediile medicale sunt pline de afecțiuni care de care mai ciudate, în fața cărora chiar și cei mai buni specialiști ai lumii ridică neputincioși din umeri. Iată care sunt cele mai ciudate boli psihice cu care se confruntă medicii lumii.
Sindromul Capgras, frecvent în rândul schizofrenicilor
Cunoscut și ca Sindromul identificării greșite iluzorii, Sindromul Capgras, denumit după Joseph Capgras, specialistul care a descoperit afecțiunea, este întâlnit cel mai frecvent în rândul celor care suferă de schizofrenie, dar se găsește și la persoanele care au demență sau epilepsie. Potrivit specialiștilor, cei afectați de această boală consideră că unul sau mai mulți oameni apropiați lor au fost înlocuiți de impostori. Deși cauzele nu sunt clare nici în acest moment, studiile au arătat că de cele mai multe ori această tulburare este asociată cu o boală neurodegenerativă. De asemenea, sunt specialiști care susțin că sindromul poate fi prezent și fără o boală neurodegenerativă, fiind o consecință a „bolilor psihiatrice, evenimente cerebrovasculare sau droguri ilicite”, mai exact abuzul de metamfetamine.
Sindromul Fregoli, asociat predominant cu leziuni ale emisferei cerebrale drepte
În ceea ce-i privește pe cei care au Sindromul Fregoli, aceștia sunt convinși că toate persoanele din jurul lor sunt de fapt unul și același individ și că își schimbă frecvent înfățișarea. De asemenea, simptomatologia bolii include halucinații și iluzii, memoria vizuală scăzută, incapacitatea de a controla comportamentul, episoade de epilepsie sau convulsii, comportament paranoid, depresie, expresie redusă a emoțiilor reale. Această afecțiune a fost descrisă pentru prima dată în 1927 de francezii Courbon și Fail, fiind numită după celebrul actor italian al acelor vremuri, Leopold Fregoli, faimos pentru talentul său de a își schimba înfățișarea rapid în cadrul spectacolelor sale.
Sindromul Cotard, boala care-l face pe pacient să se simtă mort
Persoanele care au suspiciuni legate de propria existență sau care ajung să se creadă morți sunt cei care suferă de Sindromul Cotard. În acest context, suferinzii au de cele mai multe ori impresia că sunt în stare de putrefacție sau că și-au pierdut tot sângele și organele interne. Acest sindrom este extrem de rar și se întâlnește de obicei la pacienţii care suferă de schizofrenie şi de tulburări bipolare. Boala a fost observată pentru prima dată în 1788, însă a fost descrisă în detaliu abia în anul 1880, de renumitul neurology francez Jules Cotard, care a ţinut o prelegere în cadrul prestigioasei Société Médico-Psychologique, din Paris, una dintre cele mai vechi instituţii medicale dedicate psihiatriei.
Ciudatul Sindrom al mâinii străine
O altă tulburare psihică greu de identificat este Paremnezia reduplicativă caracterizată, spun oamenii de știință, de credința bolnavului că există simultan două copii identice ale aceluiași loc. De exemplu, pacientul poate fi convins că spitalul în care a fost internat este o copie fidelă a unui alt spital care se află altundeva în lume. Acești indivizi pot avea impresia că există lumi paralele. La rândul său, Sindromul mâinii străine face parte din acele mistere greu de descifrat de specialiști. Tulburarea este descrisă de oamenii de ştiinţă drept „o activitate complexă şi centrată pe scop, care nu este iniţiată voluntar, a uneia dintre mâini”. Cei care suferă de această afecțiune sunt conştienţi de mişcare şi simt ceea ce simte mâna, dar au adesea senzaţia că nu au niciun control asupra ei. Potrivit medicilor, de multe ori persoanele care suferă de Sindromul mâinii străine au de multe ori senzația că sunt posedați.
Sindromul Alice în Țara Minunilor, caracterizat prin perceperea distorsionată a imaginilor
Din categoria celor mai enigmatice tulburări psihice face parte și Sindromul Alice în Țara Minunilor. Cei care suferă de această boală percep distorsionat propriul corp și au impresia că anumite părți ale acestuia sunt mai mari sau mai mici ca în realitate sau că au forme care de care mai ciudate. Boala poate fi provocată de infecţii virale, epilepsie, migrene, tumori pe creier sau consumul de droguri psihoactive. De asemenea, studiile au arătat că pacienţii prezintă o activitate anormală în cortexul vizual, responsabil de perceperea corectă a formei şi mărimii obiectelor. O afecțiune despre care oamenii de știință spun că a devenit din ce în ce mai frecventă este Sindromul Ierusalim, caracterizat prin prezența unor idei obsesive și delir legate de experiența religioasă. În general, această tulburare se declanșează în urma vizitării capitalei Israelului. Sindromul începe să se manifeste prin stări de izolare și anxietate, urmate de o reală obsesie pentru ritualurile de purificare. În cele mai dese cazuri, simptomatologia dispare la câteva zile după părăsirea orașului.
Sindromul Stockholm sau atașamentul față de agresori
Una dintre cele mai cunoscute boli psihice este Sindromul Stockholm, persoanele afectate manifestând simpatie și loialitate față de agresori. Această tulburare a primit această denumire în urma unui jaf bancar din Suedia anului 1973, când ostaticii au fost atât de atașați de jefuitori încât nu au vrut să depună mărturie împotriva acestora. Potrivit specialiștilor, simtomatologia a fost observată cel mai ades în cazurile de răpire, viol, abuz conjugal. În cazul Sindromului Lima, victima câștigă atât de mult simpatia atacatorului, încât acesta îi va îndeplini toate dorințele. Există și persoane care atunci când ajung în Orașul Luminilor din Franța, încep să aibă diferite halucinații, atacuri de panică, deformarea percepției asupra realității, delir și ostilitate față de parizieni, simptome care anunță tulburarea cunoscută sub denumirea de Sindromul Paris. Potrivit oamenilor de știință, această tulburare este o formă extremă a șocului cultural.
Sindromul lui Diogene, întâlnit mai ales la oamenii în vârstă
Oamenii de știință spun despre Sindromul lui Diogene că este o boală mai puțin cunoscută și mai puțin studiată, care se întâlnește în principal la oamenii în vârstă, fiind însă una dintre cele mai mediatizate tulburări psihice din ultimii ani. Afecțiunea se caracterizază printr-o stare generală de apatie, urmată de neglijarea aspectului personal și nevoia compulsivă de a colecționa obiecte nefolositoare. De asemenea, suferinzii sunt extrem de dezorganizați, uită unde-și pun lucrurile, folosesc drept scuze păstrarea obiectelor, nu lasă pe nimeni să le arunce, au o capacitate scăzută de concentrare și sunt incapabili să ia decizii ferme, dar pe de altă parte sunt inteligenți și creativi. Denumirea bolii vine de la renumitul filozof grec Diogene din Sinope, a cărui credință a fost că sensul existenței umane constă în a trăi o viață virtuoasă și în conformitate cu legile naturii.