de Monica Beleneş şi Daniel Şuta
Stați ore în șir pe scaunul de la birou sau petreceți foarte mult timp la volanul mașinii, iar nu demult aţi suferit o intervenţie chirurgicală din cauza unui abces perianal? Mai mult, ați început să simțiți un disconfort de fiecare dată când stați jos, dar nu v-ați făcut timp să ajungeți la un specialist? Doamna doctor, Marina Dumitraș, medic primar chirurgie generală, cu supraspecializare în flebologie și scleroterapie și doctor în medicină în cadrul Spitalului Euroclinic Regina Maria și Skinmed Clinic ne-a spus cum puteți scăpa de acest inconvenient și la ce se poate ajunge dacă nu tratatați corespunzător problema.
„Durerea constantă pulsatilă, senzația de presiune perineală sau febra sunt primele semne de alarmă”
- Ce este fistula perianală?
- Fistula perianală reprezintă o comunicare, un traiect ce unește canalul anal cu regiunea perianală și poate apărea spontant sau secundar în urma unui abces perianal operat și nedrenat corespunzător. Poate avea două orificii deschise sau oarbe (cel din canalul anal sau cel perineal).
- Care este cauza apariției acestei boli?
- Cauzele cele mai frecvente sunt reprezentate de existența unor patologii de tipul: diabet, imunosupresie, bolile inflamatorii intestinale, bolile cu transmitere sexuală, traumatismele locale, cancer de rect și de canal anal, TBC (tuberculoză).
- Ce simptome acuză pacienții?
- Simptomele cele mai frecvente sunt reprezentate de durerea constantă pulsatilă, senzația de presiune perineală, înroșirea tegumentului, febră, frison, apariția unui orificiu la nivelul tegumentului perineal cu evacuarea de secreții purulente sau sânge.
„Medicul proctolog este cel care face primele investigații”
- Prin ce analize se depistează boala?
- Medicul proctolog va efectua examenul clinic și tușeul digital rectal (introducerea unui deget în anusul pacientului) pentru a verifica dacă există sau nu leziuni la acest nivel și este apreciat și tonusul sfincterian. Alte metode de investigare de rezervă sunt hemoleucograma (leucocitele), anuscopia (vizualizarea directă cu ajutorul unui aparat numit anuscop, a canalului anal și a rectului inferior), RMN pelvis - care evidențiază traiectele fistuloase complexe. Pentru a exclude TBC-ul se va efectua radiografia pulmonară, pentru a exclude o cauză intestinală se va recomanda o colonoscopie de screening.
- În ce constă tratamentul ?
- Tratamentul recomandat este exclusiv chirurgical și constă în efectuarea de incizii de evacuare a secrețiilor din profunzime, desființarea traiectului de fistulizare (fistulotomie), excizia traiectului fistulos (fistulectomie). Gradul de complexitate al acestui tratament depinde de localizarea fistulei perianale, de cât de aproape este de sfincterul anal (sfincterotomie internă parțială = secționarea câtorva fibre sfincteriene) și de tonicitatea sfincterului anal. Fistula poate fi oarbă, adică fără evidențierea unei comunicări cu canalul anal, în acest caz având un mare risc de recidivă. Se poate scapă definitiv de această patologie dacă alegem corect momentul operator și metoda adecvată de tratament chirurgical.
„O igienă extrem de riguroasă ține la distanță infecțiile”
- Care sunt regulile pentru a elimina orice pericol?
- Unui pacient cu acest diagnostic, medicul proctolog este obligat să îi expună variantele de tratament posibile, evoluția în lipsa tratamentului chirurgical, riscul de apariție al complicațiilor, dar și metodele de profilaxie pentru a împiedica evoluția bolii. Măsuri de profilaxie: igienă perianală extrem de riguroasă pentru a nu produce o contaminare bacteriană suplimentară din canalul anal al tegumentului perianal; pansament zilnic cu soluții dezinfectante, după igiena locală și după actul de defecație; folosirea unei lenjerii intime de bumbac care se va schimba zilnic; administrarea în episoadele acute a unui antiinflamator în cazul existenței unui orificiu perianal tegumentar cu zonă caldă, roșie în vecinătate; se va recolta cultură din plagă și se va administra antibiotic conform rezultatului bacteriologic.
- Ce urmează după intervenție?
- Postoperator, pentru o perioadă de circa 14 zile, pacientul va primi recomandarea de administrare a unor laxative ușoare, în funcție de consistența scaunului, a unor analgezice orale simptomatic (doar la durere), a două unguente cu efecte antiinflamatoare, anestezice, reepitelizante, aplicate în exterior, dar și în canalul anal.
„Cei mai afectaţi sunt pacienţii cu abces perianal şi diabeticii“
- Ce riscă o persoană cu o asemenea afecțiune?
- Un pacient diagnosticat cu fistula perianală, cu episoade inflamatorii acute repetate, poate dezvolta abcese voluminoase de fosă ischio-rectală, cu traiecte fistuloase extrem de complexe și foarte profunde, care pot evolua spre o complicație severă - starea septică a pacientului.
- Care sunt categoriile cele mai afectate?
- Persoanele cele mai predispuse pentru apariția acestei patologii sunt, în primul rând, persoanele cu istoric de abces sau flegmon perineal, în proporție de 50%, urmate de diabeticii insulino-dependenți, cei cu tumori de rect, canal anal și boli cu transmitere sexuală.
- Poate fi ceva genetic?
- Existența bolii hemoroidale în diferite stadii, în antecedentele heredo-colaterale ale pacienților, implică un risc crescut de apariție a unor complicații ale acestei boli, ulterior cu potențial de indicație chirurgicală.