de Ștefania Băcanu şi Claudia Mîţoi
Sindromul Piriformis, care se mai numește „sciatică de portofel”, este o afecțiune neuromusculară destul de rar întâlnită, care apare în urma strângerii nervului sciatic de către mușchiul piriform. În timp, se instalează durere, furnicături și amorțeli le nivelul feselor, simptome care pot pleca spre picior. Doctorul Șerban Dragosloveanu, medic specialist ortoped la Spi- talul Foișor București, ne-a explicat ce înseamnă această afecțiune, care sunt cauzele declanșatoare, ce complicații poate produce și care sunt variantele de tratament.
„Are originea pe fața anterioară a sacrului”
- Ce este muşchiul piriform?
- Mușchiul piriform este acela care acționează ca un rotator extern, slab abductor și flexor al șoldului, oferind stabilitate posturală în timpul mersului și în picioare. Are originea pe fața anterioară a sacrului, la nivelul vertebrelor S2-S4. Mușchiul se inserează în partea supero-medială a trohanterului mare printr-un tendon comun cu cel al obturatorului intern și gemeni. Piriformul este inervat de nervii spinali S1 și S2 și, ocazional, de L5.
- Dar sindromul care-i poartă numele?
- Sindromul Piriformis este o afecțiune neuromusculară caracterizată prin dureri de șold și fese. Deseori, este neglijat în mediile clinice, deoarece prezentarea sa poate să fie similară cu cea a radiculopatiei lombare. Capacitatea de a recunoaște sindromul Piriformis necesită o înțelegere a structurii și funcției mușchiului piriform și relația acestuia cu nervul sciatic.
„Manifestările pot fi bruște sau cu debut treptat”
- Cum se manifestă afecţiunea?
- Cel mai frecvent simptom prezent este durerea, după ce pacientul a stat mai mult timp în picioare, 15-20 de minute. Mulți se plâng de durere în mușchii piriformis, adică în fese. Manifestările, care pot fi bruște sau cu debut treptat, sunt de obicei asociate cu spasmul mușchiul piriform sau compresia nervului sciatic. Pacienții se pot plânge de dificultate la mers și de durere la rotație internă a piciorului ipsilateral, cum ar fi în timpul șederii cu picioarele încrucișate.
- Există mai multe tipuri?
- Sunt două tipuri: primar și secundar. Sindromul Piriformis primar, cauzat de un aspect anatomic, cum ar fi divizarea mușchiului piriform de către nervul sciatic sau o cale anormală a nervului sciatic. Varianta secundară apare ca urmare a unei cauze precipitante, inclusiv traumă, microtraumă sau un efect ischemic de masă. Cel mai frecvent, sindromul Piriformis este cauzat de traumatisme la nivelul feselor, ce duc la inflamația țesuturilor moi, spasm muscular, sau ambele, rezultând compresie nervoasă. Microtrauma poate rezulta din utilizarea excesivă a mușchiului piriform, cum ar fi mersul pe jos sau alergarea pe distanțe lungi, sau prin compresie directă.
„Este mai des întâlnit la femei”
- Cum se diagnostichează?
- Mai multe teste clinice pot fi utilizate pentru a ajuta la diagnosticul sindromului Piriformis. Lasègue reprezintă durere localizată atunci când se aplică presiune asupra mușchiului și tendonului piriformului, mai ales când șoldul este flexat la un unghi de 90 de grade și genunchiul este extins. Semnul Freiberg este durerea resimțită în timpul rotației interne pasive a șoldului. Testul FAIR - flexie, aducție și rotație internă - implică recreerea simptomelor sciatice. În cazul testului Beatty, pacientul se află pe partea neafectată, ridicând și ținând genunchiul superior pe masa de examinare. Testarea neurofiziologică și electromiografia pot fi, de asemenea, utilizate în diagnosticul sindromului Piriformis.
- Poate apărea la orice vârstă?
- Sindromul Piriformis apare cel mai frecvent în a IV-a și a V-a decadă a vieții și afectează indivizii de toate ocupațiile și nivelurile de activitate. Ratele de incidență raportate pentru această afecțiune la pacienții cu lombalgie variază pe scară largă, de la 5% la 36%. Sindromul Piriformis este mai des întâlnit la femei decât la bărbați, posibil din cauza biomecanicii asociate. Dificultăți apar în momentul în care se dorește a determina cu precizie adevărata prevalență de sindrom piriformis, deoarece, deseori, este confundat cu alte condiții.
„Tratamentul conservator timpuriu este cel mai eficient”
- Ce simte, efectiv, pacientul?
- Simte durere în șezut, în picioare sau în poziția culcat, mai mult de 15-20 de minute. Poate fi durere și/sau parestezie care radiază din sacrum, prin zona gluteală, în zona posterioară a coapsei, de obicei oprindu-se deasupra genunchiului. Durerea crește cu ambulația și se agravează odată cu circulația. Pacientul simte un disconfort crescut la ridicarea din poziția așezat sau ghemuit, la schimbarea poziției nu ameliorează complet durerea, apar dificultăți de mers,mers antalgic, amorțeală în picior, slăbiciune la extremitatea inferioară ipsilaterală, cefalee, dureri de gât, dureri abdominale, pelvine și inghinale.
- Care sunt variantele de tratament?
- De-a lungul evaluării fizice a pacienților, medicii ortopezii ar trebui să mențină un indice ridicat de suspiciune pentru sindromul Piriformis. Tratamentul conservator timpuriu este cel mai eficient, după cum a fost menționat de Fishman și colaboratorii, care au raportat că mai mult de 79% dintre pacienții cu sindrom Piriformis au prezentat reducerea simptomelor cu utilizarea de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), relaxante musculare, gheață și odihnă. Întinderea mușchiului piriform și întărirea abductorului ar trebui, de asemenea, să fie incluse în planul de tratament pentru pacienți. Dacă aceștia nu răspund adecvat tratamentului, se poate lua în considerare acupunctura și infiltrațiile cu clorhidrat de lidocaină, steroizi sau toxină botulinică de tip A (BTX-A). Dacă toate tratamentele medicamentoase și fiziokinetoterapia eșuează, opțiunea finală de tratament este decompresia chirurgicală.
„Intervenţia chirurgicală este folosită ocazional“
- În ce situaţii este operabil?
- Intervenția chirurgicală este folosită ocazional, în situații care nu s-au rezolvat prin utilizarea altor măsuri de tratament. Scopul operației, în aceste cazuri, este de a reduce tensiunea sub care poate fi plasat mușchiul piriform și pentru a explora nervul sciatic pentru a se asigura că nu există benzi fibroase sau construcții care comprimă nervul sciatic. Prevenirea traumei repetitive poate fi eficace în reducerea riscului de sindrom piriformis al unui pacient. Corectarea deficiențelor biomecanice și funcționale și adaptările la aceste deficiențe pot reduce incidența sindromului Piriformis.