de Ștefania Băcanu şi Adrian Barna
Paralizia obstetricală de plex brahial se produce în timpul unei nașteri pe cale naturală și afectează funcțiile motorii și senzitive ale plexului brachial. Malpoziția și inducerea travaliului sunt doi dintre factorii de risc care generează producerea leziunii. Se manifestă prin scăderea forței musculare, tulburare de sensibilitate și durere. Oana Obrișcă (medalion), medic neurolog la clinica Neuroaxis, ne-a vorbit despre această afecțiune, care sunt cele mai frecvente cauze, cum se produce, dacă se tratează sau nu și în ce condiții se poate evita.
„Ischemia nervoasă este una dintre cauze”
- Ce este plexul brahial?
- Plexul brahial este o structură importantă a sistemului nervos periferic responsabil cu motilitatea și sensibilitatea membrelor superioare. El se formează prin împletirea ramurilor anterioare ale nervilor cervicali C5-C8 și a primului nerv toracic T1, aflându-se în regiunea posterioară a gâtului. Ramurile sale formează trei trunchiuri principale, din care se vor desprinde ulterior principalii nervi care activează musculatura membrelor superioare și transmit informațiile senzitive de la acest nivel.
- Ce este paralizia de plex brahial?
- Paralizia de plex brahial se traduce clinic prin scăderea forței musculare, tulburare de sensibilitate, durere neuropată și atrofia musculaturii mâinii. Se poate întâlni atât la adulți, cât și la copii sau la nou-născuți, având multiple cauze, precum traumatismele, invazia neoplazică, radioterapia sau ischemia nervoasă.
„Malpoziția fătului favorizează apariția leziunii”
- Cum se produce?
- Paralizia obstetricală de plex brachial afectează fătul la naștere, cel mai frecvent în contextul unor nașteri dificile, care impun manevre de tracțiune asupra fătului, asociate, uneori, cu distocie de umăr. Mecanismele de producere sunt preponderant mecanice (tracțiunea și elongația, compresia), dar poate contribui și de privarea de oxigen. Mai rar, paralizia neonatală de plex brahial poate să apară în cazul unor nașteri aparent normale. Malpoziția fătului premergătoare nașterii, precum și anumite particularități anatomice ale mamei pot favoriza apariția leziunilor de plex brahial.
- Ce factori de risc există în cazul paraliziei de plex brahial?
- Nașterile dificile și distocia de umăr secundară sunt principalii factori de risc pentru dezvoltarea paraliziei obstetricale de plex brahial. Mai pot contribui și alți factori, precum: multiparitatea, mărimea mare a fătului, prezentațiile fetale anormale și nașterile dificile, precum și complicațiile antenatale (preeeclampsia, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială). Majoritatea cazurilor apar în cadrul nașterilor naturale, intervenția de cezariană având un risc mult mai scăzut.
„Membrul superior afectat va atârna inert”
- De câte tipuri este leziunea de plex brahial?
- Plexopatia brahială superioară reprezintă cel mai frecvent tip de leziune (50% dintre cazuri), fiind prezentă imediat după naștere, cu postura tipică a membrului superior, din cauza slăbiciunii musculare de la nivelul umărului și al brațului. În 35% dintre cazuri, poate fi întâlnită afectarea ramurilor C5, C6 și C7, cu lezarea suplimentară a mișcărilor de aducție și rotație internă a brațului, extensie și pronație a antebrațului, precum și a flexiei pumnului și a degetelor. Plexopatia brahială totală duce la paralizia completă a membrului superior, asociată cu tulburări de sensibilitate, abolire a reflexelor osteotendinoase, tulburări vegetative și sindrom Horner. Și leziunea plexului brahial inferior, numită paralizia Klumpke, este tipul cel mai rar întâlnit, ce se manifestă prin paralizia izolată a mâinii și prin sindrom Horner.
- Cum se manifestă afecțiunea?
- Deficitele motorii ale fătului, precum și posturile anormale ale brațului și mâinii vor sugera tipul de leziune a plexului brahial. În cazul paraliziei totale, membrul superior afectat va atârna inert, fiind posibilă doar mișcarea parțială de ridicare a umărului. În plus, față de paralizia musculaturii afectate, nou-născutul prezintă durere, tulburări de sensibilitate, tulburări de troficitate (schimbarea culorii tegumentului, hipotermie locală, afectare sudorală) și abolirea reflexelor osteotendinoase. De asemenea, nou-născutul poate asocia fracturi de claviculă sau humerus, sub luxația umărului sau a coloanei cervicale, leziuni ale măduvei cervicale sau paralizii faciale. Mai puțin frecvent, în cazul paraliziilor Erb (de tip superior) poate fi afectat și nervul frenic, producând paralizia diafragmului cu dificultăți de respirație.
„Se poate preveni prin cezariană”
- Cum se diagnostichează?
- Pe baza simptomatologiei fătului și a examenului neurologic atent, va fi stabilit diagnosticul de paralizie neonatală de plex brahial, urmând a fi stabilit tipul, întinderea leziunilor și posibilele patologii asociate. Radiografia toracică și radiografia umărului sunt importante pentru excluderea unor posibile fracturi osoase asociate. Imagistica prin rezonanță magnetică obiectivează localizarea leziunii de plex brahial, precum și a modificărilor coloanei cervicale. Electroneuromiografia contribuie la delimitarea rădăcinilor nervoase implicate și stabilirea gradului de severitate.
- Totuși, se poate evita paralizia neonatală de plex brahial?
- Practic, paralizia neonatală de plex brahial se poate preveni prin opțiunea de naștere prin cezariană în cazurile cu prezentații fetale particulare, precum și în cazul mamelor cu modificări la studiile de pelvimetrie.
„Toxina botulinică poate corecta posturile anormale“
- Cum se tratează şi ce şanse are copilul să funcţioneze normal?
- Șansele de recuperare a deficitelor neurologice diferă în funcție de gradul de afectare a plexului brahial. Cazurile complicate cu avulsie de rădăcini nervoase pot beneficia de intervenție chirurgicală, însă majoritatea pacienților necesită tratament conservator, cu fiziokinetoterapie și exerciții pentru corectarea pozițiilor vicioase.
- Este un proces lung de recuperare?
- Pentru cazurile mai dificile sunt necesare sedințe repetate de fiziokinetoterapie și vizite periodice la medicul neurolog. În cazul apariției spasticității, injectarea de toxină botulinică poate corecta posturile anormale și poate favoriza procesul de recuperare.