de Georgiana Mihalcea
Autismul este o tulburare de dezvoltare caracterizată printr-un complex de deficiențe care implică dezvoltarea socială, comunicarea și comportamentele repetitive, împreună cu interese restrânse. De asemenea, autismul este asociat și cu anomalii fiziologice. Cercetările recente demonstrează o corelație între microbiota intestinală și autism, cu dovezi care sugerează că modularea microbiotei intestinale poate ajuta la îmbunătățirea simptomelor autismului.
Axa intestin-creier influențează funcția cerebrală
Microbiota intestinală, cunoscută în mod obișnuit ca microbi comensali, previne colonizarea agenților patogeni în organism în următoarele moduri: producerea de substanțe antimicrobiene, cum ar fi bacteriocine; modificarea pH-ului luminal; concurență directă cu agenții patogeni pentru nutrienți. În autism, copiii au microbiotă intestinală mai puțin diversificată și tulpini epuizate de bacterii utile, cum ar fi Bifidobacteria și Prevotella. Proporția/activitatea modificată a microbiotei intestinale (o afecțiune numită disbioză), duce la hiperactivarea mediatorilor inflamatori. Aceștia provoacă inflamarea barierei hematoencefalice, care este esențială în neurodezvoltare. Axa intestin-creier influențează funcția cerebrală prin mecanisme neuroimune și neuroendocrine, sistemele nervoase autonome și producția de toxine de către microorganisme. Sistemul nervos enteric prezent în mucoasa tractului gastrointestinal (mucoasa) conține milioane de neuroni care reglează funcțiile digestive.
Acizii grași pot modula sinteza neurotransmițătorilor
Intestinul permeabil împreună cu afectarea integrității barierei hemato-encefalice pot avea un impact asupra dezvoltării neurologice în timpul copilăriei timpurii la persoanele cu autism. În plus, față de mecanismele de mai sus, se știe că microbiota intestinală produce acizi grași cu lanț scurt, compuși fenolici și aminoacizi liberi, care sunt asociați cu comportamente asemănătoare autismului. Acizii grași cu lanț scurt, cum ar fi butiratul, pot modula sinteza neurotransmițătorilor precum dopamina, norepinefrina și epinefrina prin modificarea expresiei unor gene specifice. De aseme- nea, joacă un rol vital în funcția mitocondrială, stimulând fosforilarea oxidativă și oxidarea acizilor grași. Căile imunologice sunt responsabile de comunica- rea dintre intestin și creier.
Factorii materni pot distruge microbiomul
Factorii materni, cum ar fi dieta mamei în sarcină, modul de naștere și factorii postnatali, inclusiv utilizarea antibioticelor, alăptarea, nutriția și genetica, pot determina, de asemenea, compoziția microbiomului. S-a demonstrat că o dietă maternă bogată în grăsimi în timpul sarcinii scade nivelurile de Bacteroides și Campylobacter la nou-născuți. Alăptarea timp de mai mult de șase luni a fost asociată cu un risc mai scăzut de dezvoltare a autismului. Compoziția microbiotei copiilor se dovedește a fi mai puțin diversă în primii trei ani de viață dacă se prescriu antibiotice.
Modularea microbiotei, o posibilă terapie
Probioticele, inclusiv bacteriile producătoare de acid lactic, au o influență favorabilă asupra dezvoltării și stabilității microbiotei, în timp ce prebioticele susțin proliferarea bacteriilor benefice (Lactobacili și Bifidobacterii) în intestin. Transplantul de microbiotă fecală este o opțiune de tratament care crește diversitatea microbiană și abundența bacteriilor comensale, cum ar fi Bifidobacteria și Prevotella. Transferând microbii comensali de la un donator sănătos la un intestin disbiotic, un transplant de microbiotă fecală ar putea ajuta la restabilirea echilibrului microbiotei intestinale.