de Georgiana Mihalcea
Drillingul ovarian este o procedură relativ simplă și minim invazivă, recomandată femeilor care suferă de sindromul ovarelor polichistice, au menstruații neregulate și nu ovulează, neputând obține o sarcină. Medicul Andreas Vythoulkas (foto sus), specialist în infertilitate și fondatorul Clinicii Genesis Athens, ne-a descris pe larg această procedură inovativă care se efectuează sub anestezie generală. Vestea bună este că se poate face în ambulatoriu cu un timp minim de recuperare, așa că veți merge acasă în aceeași zi, cu șanse crescute de a rămâne însărcinată.
„După intervenție, femeile au cicluri menstruale lunare regulate”
- Ce este drillingul ovarian?
- Drillingul ovarian laparoscopic este un tratament chirurgical care reprezintă o alternativă la eșecul inducerii hormonale a ovulației. Această procedură este recomandată pentru tratamentul sindromului ovarului polichistic (SOP), care poate provoca perioade menstruale neregulate, ceea ce înseamnă că este greu să rămâneți însărcinată. La femeile cu acest diagnostic, ovarele pot dezvolta o suprafață exterioară groasă care poate afecta ovulația. Drillingul ovarian intervine asupra acestui strat, crescând fertilitatea. După intervenție, femeile au cicluri menstruale lunare regulate, iar ovarele pot elibera un ovul în fiecare lună, ceea ce înseamnă că aceasta are mai multe șanse să rămână însărcinată.
- În ce cazuri poate fi recomandat?
- Se practică în cazul femeilor care suferă de sindromul ovarelor polichistice (SOP) și a celor care nu ovulează, deși au slăbit și au urmat un tratament pentru fertilitate.
- Ce este sindromul ovarelor polichistice?
- Sindromul ovarelor polichistice (SOP) afectează 5%-10% dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 14 și 44 de ani, fiind o problemă de sănătate considerată comună. Deși încă nu sunt cunoscute cu precizie cauzele producerii acestei afecțiuni, oamenii de știință sunt totuși de părere că implicate sunt moștenirea genetică, rezistența la insulină și dezechilibrele hormonale. Femeile cu SOP pot avea menstre neregulate și/sau prelungite ori semne de hiperandrogenism (nivel crescut de hormoni masculini). Ovarele pot dezvolta numeroase microchisturi, niște acumulări de fluide sub un centimetru în diametru.
„Se realizează sub anestezie generală”
- Care sunt principelele simptome?
- La debut, simptomele afecțiunii sunt ușoare, însă cu timpul ele se intensifică. Este important ca femeia să fie atentă și să nu ignore apariția acestora. Lista acestor simptome este „bogată”, principalul simptom fiind reprezentat de ciclu menstrual neregulat, cu sângerări abundente. Acestuia i se adaugă durerile pelvine, creșterea în greutate, subțierea firului de păr, apariția unei pilozități excesive pe corp și față, prezența acneei și modificări ale dispoziției care pot ajunge până la stări depresive. Pentru stabilirea corectă a diagnosticului, medicul ginecolog va ține cont de istoricul familial (bunica, mama, sora care suferă de același sindrom), de aspectul general al pacientei, de rezultatele analizelor de sânge, de ecografia transvaginală și de concluziile specialistului endocrinolog.
- Cum se realizează această intervenție?
- Procedura se realizează laparoscopic, sub anestezie generală. Medicul va realiza o mică incizie în zona buricului, în care va plasa un tub cu ajutorul căruia va introduce în abdomen o cantitate mică de dioxid de carbon pentru a-l mări și a putea introduce laparoscopul fără să afecteze organele interne. În cadrul intervenției, cu ajutorul electrocauterului sau al laserului va fi perforată corticala ovariană pentru a scădea nivelul testosteronului și a facilita eliberarea foliculilor maturi în momentul ovulației. Se efectuează între 4 și 20 de perforații în fiecare ovar, fiecare având aproximativ 3 mm adâncime și lărgime.
„Recuperarea este foarte ușoară, pacienta va putea merge acasă chiar în aceeași zi”
- Toate femeile pot rămâne însărcinate în urma acestei proceduri?
- Procedura are o rată ridicată de succes, 50% dintre femeile care nu au răspuns la tratamentul medicamentos de inducere a ovulației au reușit să obțină o sarcină după intervenția de drilling ovarian. Femeile mai tinere și cele cu un indice de masă corporală (IMC) în intervalul normal au rate mai mari de reușită.
- Care sunt riscurile posibile pe care ar trebui să le cunoască pacientele?
- Riscurile procedurii laparoscopice - care vor fi discutate cu medicul - includ infectarea inciziei, sângerarea acesteia, leziuni accidentale ale organelor interne sau ale vaselor de sânge majore (de la laparoscop sau de la instrumentele chirurgicale folosite). De asemenea, poate fi experimentată durerea după procedură (de la distensia abdomenului cu gaz), pot exista probleme cauzate de anestezie sau producerea de aderențe sau cicatrici în interiorul corpului. Mai trebuie menționat faptul că drillingul ovarian poate afecta rezerva ovariană sau poate provoca menopauză precoce, iar aceste posibile riscuri trebuie discutate cu medicul.
- Cum decurge recuperarea?
- Recuperarea după intervenție este foarte ușoară, pacienta va putea merge acasă în aceeași zi și își va putea relua în mod normal activitățile obișnuite după 24 de ore. Totuși, trebuie ținut cont de faptul că nu toate organismele reacționează la fel, că unele persoane se recuperează mai repede după o intervenție chirurgicală, iar altele mai greu, chiar dacă este realizată laparoscopic.
„Este cea mai bună soluţie pentru femeile care nu ovulează după tratamentul cu clomifen“
- De ce este atât de importantă apariția acestei proceduri medicale?
- Sindromul ovarelor polichistice este o tulburare endocrină relativ frecventă la femeile de vârstă reproductivă. Este asociat cu anovulația, excesul de androgeni, obezitatea, infertilitatea și hipersecreția de hormon leutenizant. Creșterea hormonului leutinizant reduce șansa de concepție și șansele de apariție a avortului spontan. Tratamentul frecvent în trecut a fost inducerea ovulației cu clomifen citrat, cu rate de ovulație raportate la 70% după primul tratament. Femeile care nu ovulează după tratamentul cu clomifen sunt descrise ca fiind rezistente la acesta. În 1935, Stein Leventhal a propus rezecția peneală a ovarelor ca opțiune de tratament pentru sindromul ovarian polichistic rezistent la clomifen. Odată cu tendințele către chirurgia endoscopică minim invazivă au fost dezvoltate diferite tehnici laparoscopice pentru a induce ovulația în sindromul ovarian polichistic rezistent la citrat de clomifen. O abordare chirurgicală revoluțională a pacientelor cu sindrom ovarian polichistic a fost drilling ovarian laparoscopic propus de Gjonaess în 1984. În ultimii câțiva ani s-au folosit diferite tehnici (biopsie, cauterizare, multielectrocoagulare, laser etc.). Studiile efectuate de-a lungul timpului au arătat că este un tratament eficient pentru infertilitatea anovulatorie asociată cu sindromul ovarian polichistic.