de Roxana Istudor şi Adrian Barna
Tulburările autoimune vin în toate formele, de la artrită până la scleroza multiplă, dar nu numai. O afecțiune de acest tip mai puțin cunoscută începe adesea cu simptome foarte modeste, care pot fi cu ușurință ignorate: sindromul Sjögren.
Debut „banal” care poate ajunge până la disfuncția organelor
Sindromul Sjögren este o afecțiune care se manifestă diferit de la individ la individ. Boala afectează diferite organe și necesită o abordare nuanțată a îngrijirii. Tulburare autoimună care atacă în primul rând glandele sănătoase care produc lacrimile și saliva, aceasta își poate extinde raza la diferite organe, prezentând un spectru de provocări care subliniază complexitatea afecțiunii și necesitatea unei îngrijiri personalizate. Și asta pentru că totul poate începe cu uscarea ochilor și a gurii, episoade pe care le experimentează ocazional multe persoane. Dar dacă este vorba despre sindromul Sjögren, intervin probleme neurologice precum „ceața creierului”, gastrointestinale, dureri articulare și musculare și manifestări mai severe, cum ar fi disfuncția organelor și riscul crescut de limfom.
Diagnosticarea afecțiunii, o provocare
Deși cauza exactă a sindromului Sjögren rămâne neclară, natura sa autoimună - în care sistemul imunitar atacă glandele care produc umiditate ale corpului și eventual alte organe - sugerează o interacțiune complexă a factorilor genetici și de mediu - sexul, vârsta (în special femeile între 40 și 50 de ani sunt expuse unui risc mai mare) și antecedentele familiale de tulburări autoimune. Înțelegerea acestor factori este crucială pentru intervenția timpurie, singura care poate avea potențial de atenuare a impactului bolii. De altfel, diagnosticarea afecțiunii este o provocare tocmai din cauza spectrului larg de simptome, care le pot imita pe cele caracteristice altor boli. O combinație de istoric al pacientului, examen fizic, analize de sânge și teste specializate pentru uscăciunea ochilor și a gurii este esențială.
Plan de tratament personalizat
Tratamentul pentru boala Sjögren este foarte individualizat, concentrându-se pe atenuarea simptomelor specifice și pe prevenirea complicațiilor. În timp ce schimbările în stilul de viață pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții, majoritatea pacienților vor necesita în cele din urmă medicamente pe bază de prescripție medicală pentru a controla boala și pentru a minimiza potențialele complicații, tratamentul de primă linie fiind acela care reduce inflamația, adesea un simptom principal al sindromului Sjögren. De asemenea, corticosteroizii s-au dovedit eficienți în modificarea funcțiilor sistemului imunitar, pentru a regla răspunsurile imune anormale care cauzează boala. De regulă, alegerea medicației potrivite este adaptată la simptomele specifice ale pacientului și la severitatea bolii, fiind foarte important un plan de tratament personalizat, dezvoltat în colaborare cu furnizorii de servicii medicale.