Main menu

header

23-08-1de Gabriela Niculescu

- Totul despre comoţia cerebrală

Un milion de persoane suferă anual atacuri cerebrale în Uniunea Europeană. Statisticile arată îngrijorător, pentru că numărul acestora este în creştere. Dacă am fi mai bine informaţi şi mai puţin indiferenţi la starea de sănătate a celor din jur, poate am salva vieţi sau măcar i-am putea sfătui să nu ignore semnele unui accident cranio-cerebral. Pentru a înţelege acest fenomen, am stat de vorbă cu doctorul Adam Danil (foto), medic primar neurochirurg la Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Pantelimon” şi conferenţiar la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”.

După 55 de ani, riscul se dublează la fiecare decadă
- Care sunt cauzele accidentelor cerebrale?
- Accidentele ischemice au multe cauze şi am să le spun în ordinea în care apar: ateroscleroza, afecţiunile cardiace, cauze genetice şi mă refer aici la trei sindroame: Melas, Cadasil şi cel al anticorpilor antifosfolipidici. Pe lângă aceşti factori cauzali, există şi unii de risc. Accidentul ischemic nu afectează persoanele „inocente”. Un factor important este şi vârsta. După 55 de ani, riscul de a face un accident ischemic se dublează la fiecare decadă. Un alt factor este şi sexul. Bărbaţii fac mai frecvent accident ischemic decât femeile: până la 75 de ani - 25% dintre bărbaţi şi 20% dintre femei. Apoi, sunt cei trei H: hiperglicemia, hipertensiunea şi hipercolesterolemia. Urmează fumatul şi alcoolul şi femeile care iau anticoncepţionale. Dacă acestea conţin mai mult de 50 de micrograme de etinil-estradiol, există riscuri mari. Pericol de accident ischemic apare şi în primele şase săptămâni după o naştere. Urmează temperatura scăzută şi sforăitul. În timpul somnului poate apărea apneea, creierul nu primeşte oxigen, iar aceasta poate dura până la 30 de secunde.

Este un fel de scuturare a creierului
- Care este definiţia comoţiei?
- În România, comoţia cerebrală a fost definită ca un eveniment traumatic primar, ce se caracterizează printr-o scurtă pierdere de cunoştinţă asociată cu modificări electroencefalografice de scurtă durată, dar nu lasă urme. Ulterior, americanii au împărţit comoţia în trei tipuri: minoră, medie şi majoră, în funcţie de durata pierderii de cunoştinţă. Trauma nu se observă pe investigaţiile imagistice moderne. Să spunem că este un fel de scuturare a creierului. În vocabularul românilor, termenul de comoţie, ca şi cel de congestie cerebrală, sperie, însă este un traumatism de gravitate minoră.

- Care este diferenţa dintre comoţia cerebrală şi accidentul vascular cerebral?
- Se face foarte des confuzie între ele. Accidentul vascular este legat de vasele de sânge fie că se înfundă, caz în care avem parte de infarct cerebral, fie că se rup, caz în care apare hematomul sau hemoragia. Creşterea rapidă a numărului cazurilor de atac cerebral la nivel mondial este îngrijorătoare.

- Există posibilitatea să suferim de-a lungul vieţii comoţii cerebrale şi să nu ştim?
- Există posibilitatea să nu le luăm în seamă, pentru că traumatismul este unul minor. Dar aici aş menţiona vulnerabilitatea creierului. Există persoane care au suferit un traumatism cranio-cerebral minor din care îşi revin imediat. Din testele pe animale s-a constatat că, dacă într-o perioadă scurtă, după un traumatism cranio-cerebral minor, animalul suferă un altul minor, ele se însumează şi efectele traumatice pot fi ca ale unuia grav. Mă refer, cu această ocazie, la fotbaliştii care au un accident pe teren, îşi revin şi continuă meciul, mai suferă unul şi astfel creierul se degradează. La oameni, perioada de vulnerabilitate este de două săptămâni şi, dacă în această perioadă survine cel de-al doilea traumatism, chiar dacă este minor, suprapunându-se peste cel anterior, efectele devin foarte serioase.

Recuperarea după traumatisme
- După recuperare, creierul va funcţiona ca înainte?
- Din punct de vedere al gravităţii, traumatismele sunt de trei tipuri: minore, medii şi severe, la ultimele, pacientul putând fi în comă. Se poate întâmpla ca, în cazul unui traumatism minor, deşi pacientul îşi revine repede, să rămână cu sindromul postcontuzional. Se observă că are tulburări de memorie, nu mai are aceleaşi performanţe ca înainte, dar sunt modificări mai fine, pe care anturajul apropiat le remarcă, deşi la examenul neurologic poate fi normal în aparenţă. Puţini pacienţi pot rămâne cu astfel de simptome ce ar putea dura până la un an.
În cazul traumatismelor medii se spune despre pacienţi că se plimbă, vorbesc şi mor. Un traumatism cranio-cerebral nu este un eveniment, ci un proces. Adică, în momentul în care s-a terminat lovitura, nu s-au sfârşit leziunile din creier. Există o leziune primară ce apare în momentul impactului, dar lipsa de oxigen şi de sânge contribuie la apariţia şi progresia leziunii cerebrale secundare.
În cazul unui traumatism cranio-cerebral sever, bolnavul poate deceda, poate să rămână în stare vegetativă sau poate să-şi revină. Urmările diferă în funcţie de gravitatea traumatismului. Comoţia se defineşte prin lipsa de urmări.

„Perioada de vulnerabilitate a creierului uman este de două săptămâni şi, dacă în acest interval survine cel de-al doilea traumatism, efectele devin serioase”

Oricine se loveşte la cap trebuie să meargă la medic

- Cum trebuie acţionat în cazul în care observăm că o persoană a suferit o lovitură la cap?
- Comoţia cerebrală este un eveniment traumatic difuz, ce se poate defini clinic pe baza anumitor semne. Orice pacient care a fost lovit la cap şi a avut o pierdere de cunoştinţă, chiar de scurtă durată, ar trebui să meargă la specialist, pentru un examen neurologic, iar medicul să depisteze dacă pierderea de cunoştinţă s-a asociat cu amnezie, dacă a avut vărsături şi chiar să ţină pacientul sub supraveghere. Poate să se bazeze numai pe examenul clinic sau să-l bage la tomograf. Dacă acesta arată leziuni în creier, atunci nu mai este comoţie, este contuzie şi trebuie acţionat în consecinţă.