de Cătălina Tăgârţă
Cine nu a auzit, cel puţin o dată la televizor, avertismentul: „Consumul excesiv de sare, zahăr sau grăsimi dăunează grav sănătăţii”? În plus, foarte mulţi medici recomandă pacienţilor regimuri total desodate, pentru a trata anumite boli. Pentru că nimic nu se compară însă cu „sarea-n bucate”, profesorul Gheorghe Mencinicopschi (foto), directorul ştiinţific al Institutului de Cercetări Alimentare, ne-a vorbit despre acest aliment atât de controversat, îndemnându-ne să nu renunţăm definitiv la el, dar să îl consumăm totuşi cu măsură.
Regimurile hipersodate cresc presiunea sângelui
Dintre toate tipurile de sare de pe piaţă, se pare că sarea marină este cea mai indicată pentru consum. „Omul n-a consumat mereu sare extrafină, şi de aceea nu o recomand nici eu. Cea rafinată e, practic, clorură de sodiu, în timp ce sarea integrală marină e mult mai sănătoasă, deoarece, pe lângă clor, mai conţine şi multe alte micro şi macroelemente, printre care se numără magneziu, potasiu sau ion natural”, ne-a spus profesor doctor Gheorghe Mencinicopschi. Potrivit acestuia, regimurile nu trebuie să fie complet desodate, deoarece sarea brută nerafinată pe care o recomandă conţine unele elemente care nu trebuie să lipsească din alimentaţie, însă e bine să fie consumată în cantităţi mici. Dacă o excludeţi de tot din alimentaţie, pot apărea dereglări metabolice, iar la polul opus, dacă faceţi abuz, e bine să ştiţi că regimurile hipersodate provoacă tensiune.
Nu consumaţi mai mult de 5-6 grame pe zi
Pentru adulţi, cantitatea recomandată este de 5-6 grame de sare pe zi, din toate alimentele, iar pentru copii, limita este de maximum 2 grame. Potrivit unui studiu însă, în Uniunea Europeană se consumă, în medie, 18-24 de grame de sare/om/zi, iar aportul mare de substanţă e adus în special de alimentele procesate. De aceea, specialistul recomandă să fiţi atenţi la produsele deja sărate şi la aditivii alimentari! Legumele, fructele şi chiar carnea conţin puţină sare de la natură. Produsele de patiserie, în schimb, conservele, murăturile, mezelurile sau alimentele fast-food conţin deja multă substanţă cristalizată. În cazul în care consumaţi un astfel de produs într-o zi, aveţi grijă să nu mai săraţi mâncarea, pentru că e posibil să fi depăşit deja cantitatea recomandată într-o zi. „Eu recomand tuturor să mănânce din toate câte puţin, pentru că organismul uman e lăsat carnivor de la natură, aşa că nu încurajez nici regimurile vegetariene, nici pe cele desodate. Fiecare persoană trebuie să ia din toate câte puţin, ca să acopere necesarul”, ne-a mai spus profesorul.
Reţine apa în organism
Obiceiul de a mânca mai sărat, dulce sau acru se datorează educaţiei alimentare a fiecăruia. „Se ştie, de exemplu, că gravidele care au poftă de dulce-sărat vor aduce pe lume copii cu gusturi asemănătoare, care vor căuta aceleaşi senzaţii gustative. Încercaţi însă următorul experiment: mâncaţi fără sare o lună şi după acest termen veţi observa că nu veţi mai simţi nevoia, ci veţi consuma produsele aşa cum sunt ele de la mama natură. Dacă totuşi nu vă puteţi abţine, consumaţi sare brută. E bună şi cea de Normandia, de Himalaya sau cea îmbogăţită în ioni cu praf de alge marine. De asemenea, dacă veţi condimenta bine alimentele nu mai veţi simţi nevoia acută de sărat”, a mai declarat profesorul Mencinicopschi.
În plus, excesul de sare de bucătărie îngreunează vindecarea bolilor şi contribuie la reţinerea apei în organism.
Provoacă foame şi sete
Potrivit medicului german Ernst Gunter, iubitorul de sare de bucătărie este chinuit de foame şi de sete. „Din cele 15-20 de grame pe care acesta le mănâncă în mod normal, rinichii sănătoşi pot elimina doar 5-7 grame. Acesta este motivul pentru care oamenii transpiră anormal şi nu suportă căldura”. Mai mult, medicul susţine că sarea de care omul are nevoie se află în cantitate suficientă în hrana crudă, drept dovadă stând indienii şi alte popoare, care au un mod de viaţă natural şi nu ştiu nimic despre sarea de bucătărie. Potrivit lui Gunter, aceasta e otravă curată. Astfel, el face o afirmaţie şocantă în cartea sa „Hrana vie”: „Oricine se poate sinucide cu un pahar cu soluţie concentrată de sare de bucătărie”.
Sarea poate fi folosită nu numai în alimentaţie. În ceea ce priveşte dantura, presăraţi câteva grame pe periuţa de dinţi şi spălaţi-vă pentru a da dentiţiei un plus de strălucire. Apa cu sare vă poate scăpa de mătreaţă - aplicaţi pe păr după ce v-aţi spălat, lăsaţi câteva minute şi apoi clătiţi-vă. Se pot face şi inhalaţii în caz de răceală, infecţii gripale care implică dureri de cap: dizolvaţi două-trei linguri cu sare în jumătate de litru de apă fiartă, turnaţi într-un vas întins şi aplecaţi-vă deasupra lui, acoperindu-vă cu un prosop mare, astfel încât să inhalaţi vaporii timp de 10-20 de minute. Apoi, picuraţi o cantitate mică de soluţie în nări, pentru a desfunda nasul. Soluţia prezentată în concentraţia de mai sus este indicată şi pentru gargară, în cazul în care aveţi dureri de gât. Persoanele care doresc să elimine excesul de apă din corp trebuie să facă băi în care se pune acest produs. Folosiţi între un sfert şi o jumătate de kilogram de substanţă cristalină într-o cadă plină cu apă caldă, îmbăiaţi-vă timp de 20 de minute, după care clătiţi-vă bine!
• Pe lângă sodiul din sare, şi alimentele conţin această substanţă şi, din această cauză, ia naştere hipertensiunea arterială. România e pe primul loc în Uniunea Europeană la hipermaladii arteriale.
(de Dana Purgaru) Oamenii de ştiinţă din Statele Unite şi Australia au demonstrat că aceeaşi zonă a creierului activată atunci când organismul tânjeşte după sare este stimulată şi în cazul consumului de cocaină sau de opiu. Pentru a releva acest lucru, Derek Denton, fondatorul Institutului Howard Florey din Melbourne, Australia, şi colegii săi au folosit şoareci pe care i-au privat de sare, hrănindu-i cu diuretice şi mâncare necondimentată. După trei zile au analizat partea de la baza creierului, numită hipotalamus, iar rezultatele au arătat clar că aceleaşi gene activate de apetitul pentru sare au fost afectate şi în cazul dependenţei de cocaină şi opiu. Profesorul Denton a afirmat că, în timp ce dependenţa de cocaină şi opiu a evoluat doar în ultimele două-trei mii de ani, sarea a fost atât de importantă pentru supravieţuire, încât această dependenţă s-a dezvoltat acum mai bine de o sută de milioane de ani.