Main menu

header

11-07-1de Cătălina Tăgârţă

Nicio fiinţă nu scapă de fenomenul de îmbătrânire, care este programat genetic şi afectează toate funcţiile organismului, inclusiv cele ale aparatului reproducător. În rândul femeilor vorbim despre menopauză, prin care se înţelege oprirea definitivă a menstruaţiilor, declinul funcţiilor genitale şi trecerea de la etapa de activitate genitală (reproductivă) la senescenţă. În schimb, termenul folosit pentru bărbaţi este cel de andropauză şi constă în diminuarea activităţii sexuale. Marius Mîndroc (foto), medic ginecolog rezident la Spitalul Universitar de Urgenţă Elias, ne-a spus câte ceva despre menopauză şi andropauză.

Problemele de concentrare şi bufeurile, principalele semne
- Domnule doctor, explicaţi-ne, vă rog, la ce vârstă intră femeile la menopauză şi în ce constă aceasta!
- Menopauza nu este o boală, este o etapă normală în viaţa unei femei şi apare o dată cu epuizarea rezervei foliculare ovariene şi scăderea producerii de hormoni sexuali - estrogen şi progesteron - până la dispariţia lor totală. Aceasta se instalează, în medie, în jurul vârstei de 45-55 de ani, însă corpul fiecărei femei are propriul ritm. Perioada despre care vorbim e precedată de premenopauză, care se caracterizează prin menstre cu fluxuri mai mult sau mai puţin abundente, apărute la interval de timp neregulat din cauza dereglărilor hormonale.

- Cât durează perioada de premenopauză despre care ne vorbiţi şi în cât timp se face trecerea la etapa următoare?
- Ar fi bine să spunem că menopauzei îi sunt definite mai multe perioade. E vorba despre premenopauză, care se desfăşoară pe parcursul a patru-şase ani, şi se caracterizează prin reducerea şi apoi dispariţia fertilităţii. Apoi e vorba despre menopauza propriu-zisă, ce corespunde opririi definitive a menstruaţiilor - uneori sistarea menstrelor poate să survină dintr-o dată şi să rămână definitivă, iar alteori pot să survină neregularităţi menstruale înainte ca acestea să înceteze definitiv. După aceea, vorbim despre postmenopauză, reprezentată de primii doi-şase ani după oprirea menstruaţiilor până la încetarea completă a activităţii funcţionale ovariene. În tot acest timp, femeile se pot bucura de lipsa ciclului şi a metodelor de contracepţie, însă vor avea totodată şi simptome sau stări neplăcute.

- Despre ce semne e vorba? Spuneţi-ne câteva dintre acestea?
- Principalele simptome ale menopauzei sunt: menstruaţie neregulată care încetează complet în cele din urmă, un acces de înroşire a feţei, senzaţie de căldură intensă şi transpiraţie, uscăciune vaginală, pierderea de masă osoasă, creştere în greutate, dificultăţi de somn, probleme de concentrare şi memorie, o scădere a libidoului, oboseală şi transpiraţii nocturne. În plus, menopauza e asociată în unele cazuri cu infecţii vaginale şi urinări frecvente, tulburări de micţiune şi continenţă.

Medicaţia diminuează efectele neplăcute
- Ce e de făcut în acest caz? Pacientele trebuie să se alarmeze, să se adreseze medicului? Sau care e comportamentul normal?
- Primul lucru care trebuie făcut este identificarea problemei, apoi asigurarea suportului medical. O dată ce aţi identificat cauza şi aţi obţinut tratamentul corespunzător, următorul pas este restabilirea activităţii sexuale.

- În ce constă „tratamentul corespunzător”?
- E vorba în principal despre medicaţie care diminuează stările prezentate, cum ar fi de exemplu bufeurile şi riscul de osteoporoză. Tratarea lor se face cu estrogen sau combinat estroprogesteronic. Începerea tratamentului se face în urma unui examen ginecologic amănunţit, pentru a exclude prezenţa unor tumori estrogen-sensibile, cum ar fi hiperplaziile de endometru sau tumori mamare, estrogenul fiind practic cel care grăbeşte procesul tumoral. De aceea e important ca, la această vârstă, să fie evaluată starea generală a pacientelor. Apoi, comunicarea e cheia înţelegerii. Doamnele trebuie să le explice partenerilor stările prin care trec şi să încerce să-i facă să înţeleagă că nu ei reprezintă cauza comportamentului lor. E important să nu se recurgă la acuze sau mustrări, ci să se discute despre încrederea în ceea ce priveşte continuarea raporturilor sexuale şi să nu se descurajeze dacă este nevoie de ceva timp pentru a reconstrui relaţia. Timpul petrecut împreună şi creativitatea pot fi de mare ajutor. Aceleaşi sfaturi sunt valabile şi în cazul bărbaţilor ajunşi la andropauză.

- Am auzit că se poate prescrie terapie hormonală de substituţie. Îmi puteţi spune în ce condiţii?
- Probabil vă referiţi la întreruperea permanentă a funcţiei ovariene din cauza îndepărtării chirurgicale a ovarelor sau radioterapiei, care se numeşte menopauză artificială. Aceasta se realizează în caz de endometrioză şi tumori estrogen-sensibile ale glandei mamare şi endometrului, situaţii în care se prescrie terapie hormonală de substituţie persoanelor care prezintă simptome de menopauză ce alterează evident calitatea vieţii. Atenţie însă! Riscurile utilizării terapiei hormonale de substituţie pe termen lung depăşesc beneficiile, de aceea nu ar trebui recomandate pentru o perioadă mai mare de trei-patru ani. Pacientele care insistă să primească terapie hormonală de substituţie - deşi prezintă risc înalt - trebuie îndrumate către un specialist în probleme de menopauză.

Andropauza, perioadă de involuţie a funcţiei testiculare

- Despre andropauză ce ne puteţi spune?
- Andropauza este diferită de menopauză. Dacă în rândul femeilor e vorba despre o încetare completă a funcţiilor aparatului reproducător, andropauza este o perioadă de involuţie a funcţiei testiculare, care începe aproximativ în jurul vârstei de 40 de ani, şi se spune că nivelul de testosteron începe să scadă cu 10% la fiecare 10 ani.

- Deci aşa se explică de ce bărbaţii pot deveni taţi şi la vârste mai înaintate.
- Într-adevăr. Dacă femeile nu mai pot procrea, bărbaţii pot continua să procreeze şi după andropauză. La momentul menopauzei, nivelul hormonal al femeilor scade brusc şi semnificativ. La instalarea andropauzei, declinul nivelului hormonal este mai gradat. Cu toate acestea, poate provoca efecte secundare fizice foarte sensibile. Însă mulţi dintre ei ignoră faptul că nivelul testosteronului scade pe măsură ce înaintează în vârstă.

- Ne-aţi explicat care sunt semnele pe care le simt femeile ajunse la menopauză. Despre domni ce ne puteţi spune? Cum resimt ei această perioadă?
- Cele mai întâlnite simptome pentru andropauză sunt: lipsa de energie şi dinamism, scăderea apetitului sexual, diminuarea forţei şi rezistenţei, pierderea de statură, modificări ale dispoziţiei, erecţii mai puţin ferme, scăderea performanţelor de muncă şi bucurie mai scăzută de viaţă. Pot apărea ameţeli, insomnii sau somn agitat, valuri de căldură sau transpiraţii şi stări depresive.

„Riscurile utilizării terapiei hormonale de substituţie pe termen lung depăşesc beneficiile, de aceea nu ar trebui recomandate pentru o perioadă mai mare de trei-patru ani” (dr. Marius Mîndroc)