Main menu

header

20-08-1de Cătălina Tăgârţă

Din păcate, aproape jumătate dintre femei au fibroame uterine. Acestea pot apărea începând de la 18-20 de ani, iar cele mai multe cazuri sunt întâlnite în jurul vârstei de 35-40 de ani. Descoperite la timp, fibroamele uterine pot fi tratate neinvaziv sau ţinute sub control. În caz contrar, agravarea respectivelor formaţiuni tumorale îi face pe mulţi medici să îndrume pacientele spre sala de operaţii. Mai mult, studiile publicate în Anglia arată că 70% dintre femeile cu fibrom uterin care intră într-un cabinet ginecologic primesc indicaţia de a se opera, iar dintre acestea, doar 25% au cu adevărat nevoie. Însă şi ele, şi restul pot recurge la metode mai puţin invazive, cum ar fi embolizarea. Doctor Rareş Nechifor (foto), reprezentantul campaniei „Rămâi femeie! Spune NU histerectomiei!”, ne-a spus mai multe despre această procedură.

Embolizarea, o metodă modernă de tratament
- Domnule doctor, ce este embolizarea şi cum a apărut ea?
- Embolizarea uterină este o metodă nouă, nechirurgicală, de terapie a fibroamelor uterine, care constă în astuparea vaselor de sânge ce le alimentează. Prin urmare, se produce resorbţia acestor fibroame, uterul revine la dimensiuni normale şi simptomatologia dispare.

- De când embolizaţi fibroamele?
- Eu practic metoda de 10 ani, timp în care am tratat peste 5.000 de paciente. În cazul femeilor tinere, fibromul uterin se poate comporta ca un sterilet. Ele nu pot avea copii, şi aşa ajung la medic, unde descoperă, de fapt, fibromul.

„Spune NU histerectomiei!”
- Ce trebuie să ştie doamnele despre această metodă?
- Embolizarea e o metodă de terapie endovasculară, care nu ţine de ginecologie şi pe care medicii ginecologi nu vor să o recomande. În aceste condiţii, doar 10% dintre paciente ajung să afle la timp că există o alternativă mai bună decât scoaterea uterului. De aceea noi am început campania „Rămâi femeie! Spune NU histerectomiei!”.

- Pot fi rezolvate în acest fel toate cazurile de fibrom uterin?
- La 60% dintre femeile cărora li se scoate uterul li se scot şi ovarele, ceea ce înseamnă castrare, mutilare, menopauză, cu multe consecinţe nefavorabile şi nici justificare ştiinţifică. În plus, în cazul în care se recurge la operaţia clasică există riscul ca, la 30% dintre femei, formaţiunea să reapară. Întorcându-mă însă la răspuns, formaţiunile de până la 10 centimetri pot fi tratate foarte bine prin embolizare, iar cele mai mari pot fi rezolvate în paralel cu miomectomia sau laparoscopic. Miomectomia înseamnă scoaterea fibromului şi lăsarea uterului.

- Vorbeaţi de riscurile postoperatorii. În cazul embolizării nu există riscuri?
- Ba da. Dar sunt foarte mici. De exemplu, există riscul de 1:2.000 ca problema să reapară şi de 1:100 să fie nevoie de două şedinţe de embolizare la acelaşi pacient, acest lucru întâmplându-se de regulă când sunt fibroame foarte multe şi bogat vascularizate. De asemenea, printre avantaje aş mai enumera: spre deosebire de metoda clasică nu rămâne decât o mică cicatrice fibroasă, care nu supără, recuperarea este imediată - dacă după operaţia de histerectomie e nevoie de două-trei luni de concediu medical, în caz de embolizare, pacienta se poate întoarce la serviciu în două-trei zile.

Intervenţia se face printr-o teacă arterială pusă în vena de la mână
- Haideţi să explicăm, vă rog, în ce constă mai exact această metodă!
- Se face anestezie locală şi se introduce în vena de la mână o teacă arterială cu un cateter - un tub cu diametru de un milimetru -, care ajunge până în uter. Acolo se astupă vasele de sânge care alimentează fibroamele cu ajutorul unor microparticule. Astfel, sângele circulă în uter normal, iar aceste formaţiuni, nemaifiind vascularizate, încep să se retragă. E bine de ştiut că tratăm simultan toate fibroamele, dar şi că metoda poate rezolva şi alte probleme, cum ar fi sângerarea intraoperatorie excesivă la naştere. În timpul intervenţiei, care durează circa jumătate de oră, pacienta nu simte absolut nimic.

- Care este comportamentul pre, respectiv postoperator?
- Ca în cazul oricărei proceduri, se fac mai întâi câteva teste. E vorba despre analize uzuale de sânge - decontate de Casa de Asigurări, despre secreţii vaginale, o ecografie plus consult ginecologic şi radiologie intervenţională. În caz de infecţie activă, cum ar fi de exemplu cea genitală, urinară sau o anexită se tratează mai întâi acestea. Apoi, ca şi contraindicaţii poate fi vorba despre alergie la substanţa de contrast, însă aceasta e totuşi destul de rară şi se face un test de un minut, pentru a afla dacă pacienta e sau nu alergică. În timpul procedurii, pacienta e trează, ea primeşte dinainte o medicaţie ca să nu se sperie şi să nu o doară burta, iar după embolizare va simţi un pic de durere, însă e un simptom care se controlează cu medicamente administrate corect. Cazurile de infecţie - descrise prin febră sau secreţie urât mirositoare -, sunt de zece ori mai puţine decât în cazul intervenţiei chirurgicale, iar pacienta este tratată imediat cu medicaţia corespunzătoare.

- Cât costă o astfel de intervenţie?
- La stat este decontată, însă foarte puţine persoane ajung să beneficieze de un astfel de tratament, iar într-un spital privat costă 1.000 de euro. La noi, la Delta Hospital, de exemplu, se poate plăti în 12 rate, cu cardul.

„Scopul tratamentului e ca pacienta să ajungă acolo unde vrea“

- Care este cauza apariţiei fibroamelor? Pot fi prevenite în vreun fel?
- Prima cauză a fibroamelor e cea genetică. Apoi, e vorba despre factori favorizanţi, cum ar fi dezechilibrul hormonal, condiţiile de viaţă, stresul, alimentaţia incorectă. 50% dintre femei au fibroame uterine. Dintre acestea, doar 25% au nevoie de tratament. Scopul tratamentului e ca pacienta să ajungă acolo unde vrea. De exemplu, unele vor copii, altele au simptome precum sângerări abundente ale ciclului şi atunci se urmăreşte stoparea lor. Fibromul e descoperit de obicei când începe să fie simptomatic. Unul de doi-trei centimetri, localizat spre uter, dă sângerări, cicluri abundente. Dacă fibromul creşte din perete spre exteriorul uterului nu supără până ajunge la şase-şapte centimetri. Simptomele lui sunt: urinări frecvente nocturne, burtă mai mare, balonare sau chiar constipaţie.

Tumorile pot fi micşorate cu ajutorul medicamentelor

Fibroamele uterine afectează circa 20%-25% dintre femeile aflate la vârsta fertilă. În funcţie de localizare, ele se împart în: subseroase (situate pe suprafaţa uterului), intramurale (care se dezvoltă în peretele uterului) şi fibroame submucoase (care cresc spre interiorul uterului, în endometru). Tratamentul diferă în funcţie de dimensiunea tumorii, însă e bine de ştiut că de curând au apărut pe piaţă medicamente care pot micşora semnificativ volumul fibroamelor şi, implicit, să schimbe tratamentul.

Ideale pentru cele care vor să devină mame

În cazul fibroamelor asimptomatice pot fi suficiente consultul ginecologic periodic şi monitorizarea ecografică, iar pentru tratarea fibroamelor simptomatice se poate recurge la metode chirurgicale, metode minim invazive sau medicamentoase. „Pe lângă alte boli grave, fibromul e o afecţiune banală, dar care nu trebuie nicidecum banalizată, pentru că poate avea efecte grave asupra vieţii de zi cu zi. Femeia poate trăi fără uter - în cazul în care se impune o astfel de intervenţie - însă ţinerea tumorii sub control şi tratarea ei sunt foarte importante în procesul de procreere”, a spus doctorul Florin Stamatian, preşedintele Societăţii de Obstetrică şi Ginecologie din România. Dacă pacienta are 38-40 de ani şi a descoperit fibromul exact când voia să devină mamă, medicamentul - care se prescrie doar la recomandarea medicului - poate amâna intervenţia o perioadă, timp în care pacienta ar putea deveni mamă. După o intervenţie chirurgicală pe uter se recomandă de obicei anticoncepţionale timp de un an, ceea ce înseamnă mai puţine şanse pentru femeia respectivă de a procrea. „Medicamentele nou-descoperite au un mod de acţiune unic. Ele se administrează timp de trei luni şi au capacitatea de a controla sângerările excesive, corectează anemia cauzată de fibrom, reduc semnificativ durerea şi volumul tumorii înainte de intervenţie, ceea ce poate schimba, în final, chiar tipul intervenţiei, putând fi necesară una minim invazivă dacă tumoarea este mai mică”, a declarat şi profesor doctor Radu Vlădăreanu, de la Societatea Română de Ultrasonografie în Obstetrică şi Ginecologie.