Main menu

header

20-07-1de Cătălina Tăgârţă

Dializa rămâne un subiect tabu pentru mulţi. Numai medicii, pacienţii şi familiile acestora realizează cu adevărat gravitatea situaţiei. Pacienţii cu dializă sunt condamnaţi la suferinţă şi la vizite la medic pentru tot restul vieţii. Transplantul, singurul care ar putea să le redea liniştea acestor pacienţi, reprezintă pentru mulţi doar un vis frumos, de aceea e foarte important să se prevină boala din timp, pentru a nu se ajunge la dializă. Doctor Daniela Tănăsescu (foto) - medic primar medicină internă, specialist nefrologie, asistent universitar, doctor în medicină, competenţă ecografie vasculară şi homeopatie -, reprezentanta Centrului Medical Mediclass şi a Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti, ne-a spus mai multe pe această temă.

Valorile crescute la uree şi creatinină, un semnal de alarmă
- Vă rog să ne vorbiţi despre afecţiunea care, netratată, poate duce în timp la dializă?
- Vă referiţi probabil la boala renală cronică. În faza incipientă a bolii de rinichi, pacienţii nu au simptomatologie, însă ei îşi pot pune un semn de întrebare în momentul în care câteva dintre analizele uzuale de sânge - pe care fiecare om trebuie să şi le facă măcar o dată pe an - au valori modificate. Spre exemplu, în urma valorilor crescute de uree şi creatinină se poate pune un diagnostic preliminar de boală renală, însă există şi pacienţi care pot avea doar ureea ridicată, iar unul dintre motive ar fi că nu se hidratează corect.

- Nu există chiar niciun fel de simptom?
- Dacă valorile amintite sunt puţin crescute nu există simptomatologie, însă dacă sunt foarte mari pot apărea greaţa, inapetenţa, intoleranţa digestivă, pacientul poate urina mai puţin, se instalează starea de oboseală, plus că cei care ajung în faza cronică dezvoltă anemie.

- Care sunt principalele cauze ale bolii cronice de rinichi? Ce se poate face pentru a nu se ajunge la această afecţiune?
- Sunt mai multe cauze, însă cele mai frecvente ar fi hipertensiunea netratată sau tratată necorespunzător şi diabetul zaharat, ambele putând duce la nefropatie diabetică, respectiv hipertensivă. De asemenea, glomerulonefritele sau pielonefritele repetate pot duce şi ele la boala cronică de rinichi. Aceasta mai poate apărea la pacientul cu afecţiune polichistică renală, însă poate merge fără simptomatologie până într-o fază avansată.

Bolnavul trebuie să se hidrateze foarte bine
- Ce este de făcut?
- Menţinerea tensiunii la valori normale, tratarea corespunzătoare a infecţiilor urinare, iar dacă s-a descoperit că pacientul are deja boală cronică de rinichi în fază incipientă trebuie respectate sfaturile medicului, pentru a împiedica progresia afecţiunii. Bolnavul trebuie să se hidrateze foarte bine, să evite medicamentele nefrotoxice, să-şi controleze hipertensiunea şi glicemia, să urmărim ca pacientul să aibă o diureză de 2.000-2.500 pe zi, iar alimentaţia să fie uşor hipoproteică, fără exces de potasiu.

- Ne daţi, vă rog, şi câteva exemple de produse bogate în potasiu?
- Sigur. Bananele, sucurile de fructe, dar şi fructele confiate precum smochine şi curmale.

Hemodializa, câte patru ore de trei ori pe săptămână
- Puteţi explica, pe înţelesul tuturor, ce înseamnă mai exact boala cronică de rinichi?
- Înseamnă că rinichiul nu mai funcţionează în totalitate şi că sângele trebuie epurat cumva. Acest lucru se face prin dializă, care este de două feluri: hemodializă şi dializă peritoneală. Pentru începerea dializei e necesară o pregătire prealabilă prin efectuarea chirurgicală a unei fistule la nivelul braţului - care face legătura cu aparatul de dializă.

- Cât durează toată procedura?
- O şedinţă de hemodializă durează circa patru ore şi se efectuează de trei ori pe săptămână.

- Este dureroasă? Ce simte pacientul în acest timp?
- Nu, în timpul şedinţei de hemodializă pacientul nu resimte dureri. Pacientul cu boală cronică de rinichi în stadiu final care se prezintă târziu la medic, înainte de începerea şedinţelor de hemodializă poate prezenta stare generală alterată, greaţă, vărsături, intoleranţă digestivă, iar din cauza scăderii diurezei pacientul poate să prezinte un sindrom de hiperhidratare, manifestat prin edeme gambiere şi dispnee. Mai mult, neprezentarea la medic poate duce chiar şi la comă uremică.

Cea peritoneală se face acasă, de mai multe ori pe zi
- Cât de des se face dializa?
- Hemodializa se face de trei ori pe săptămână, în unitatea medicală. În schimb, dializa peritoneală se face de mai multe ori pe zi, dar acasă. Aceasta din urmă se recomandă numai dacă pacientul îndeplineşte anumite elemente.

- Şi care ar fi condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a opta pentru dializa peritoneală?
- Dacă la hemodializă e necesar un aparat pentru filtrare, în acest caz se montează un aparat care funcţionează ca şi filtru. Această variantă e mai comodă pentru pacient, pentru că poate să şi-o aplice singur, acasă, dar condiţia e să fie mai tânăr, să aibă acuitate vizuală bună, apă curentă în casă şi un spaţiu în care să-şi poată efectua dializa în condiţii de igienă foarte bune. Însă medicii nu vor recomanda această variantă celor care au fost operaţi la nivelul abdomenului, celor care nu văd bine sau care nu au posibilitatea să-şi facă dializa într-un spaţiu corect. De ce? Pentru că există riscul de infecţie a peritoneului. Dezavantajul ar fi că în acest caz schimbul se face de mai multe ori pe zi, însă avantajul e că operaţiunea are loc în confortul propriei case, deci pacientul nu mai e dependent de o ambulanţă care să îl transporte de acasă către spital şi invers, de un aparat de hemodializă şi de prezenţa în spital.

- Pentru cât timp se face dializă?
- Pentru tot restul vieţii.

- La ce vârstă e nevoie de dializă?
- În general vorbim despre pacienţi vârstnici, dar există şi tineri. Dintre aceştia, cei mai predispuşi sunt cei cu rinichi polichistici, cu afecţiuni autoimune sau cei care au un singur rinichi.

Ar putea fi luat în calcul transplantul

- Nu există nicio variantă pentru a scăpa de această problemă? Practic, pacientul dializat e „legat” pentru totdeauna de această „epurare” a sângelui?
- Ar putea fi luat în calcul transplantul renal, însă şi aici e vorba despre liste de aşteptare, despre lipsă de donatori, despre compatibilitate...

- Medicamentele nu ajută în niciun fel?
- Nu. Nu există tratament pentru boala cronică de rinichi, însă putem acţiona asupra factorilor precipitanţi şi favorizanţi, pentru a împiedica progresia bolii şi a ajunge cât mai târziu la dializă. Apoi, se recomandă tratamentul igieno-dietetic, oamenii sunt sfătuiţi să ţină regim hipoproteic, să mănânce fără sare, să nu consume multe lichide între dialize şi nici alimente bogate în potasiu. Pentru detalii puteţi consulta site-ul www.mediclass.ro.

„Nu există tratament pentru boala cronică de rinichi, însă putem acţiona asupra factorilor precipitanţi şi favorizanţi, pentru a împiedica progresia bolii şi a ajunge cât mai târziu la dializă“