de Gabriela Niculescu

Telegonia este o teorie demonstrată cu ajutorul geneticii, ce susţine că primul partener sexual din viaţa unei femei este tatăl genetic al copiilor săi. De aici reiese ideea că, indiferent de bărbatul cu care o femeie face copii, tatăl biologic de drept este primul partener din viaţa acesteia. Mai mult decât atât, fiecare partener sexual contribuie la dezvoltarea structurii ADN-ului copiilor săi.

Exemplu clar în lumea animalelor
Lăsând la o parte dramele în care femeile sunt părăsite de soţi pentru că odraslele nu seamănă cu ei, chiar dacă ele nu au întreţinut relaţii sexuale cu niciun alt bărbat, telegonia are dovezi certe expuse de biologul şi filosoful francez Felix Le Dantec. Exemplul cel mai concludent este atunci când s-a încercat împerecherea unei iepe pursânge cu un mascul de zebră. Bineînţeles că nu a rezultat nimic, pentru că genomurile (materialele genetice acumulate într-un set de cromozomi) celor două specii sunt incompatibile, dar mai târziu, când aceeaşi iapă a fost împerecheată cu un cal, spre surprinderea tuturor, mânjii au ieşit vărgaţi. Această întâmplare este punctul de pornire a teoriei telegoniei.

Fiu negru rezultat dintr-un cuplu de albi
Cromozomii au capacitatea de a memora informaţie nu doar pe cale materială, ci şi pe cale ondulatorie, prin undele emise de molecule şi de atomi. Cercetările au arătat că într-o iapă în care au ajuns spermatozoizii unei zebre au rămas o vreme acolo, apoi s-au ventilat. Rămaşi sub formă de corpusculi ondulatorii, de unde, de informaţii care rămân în memoria celulelor, aceştia ies la iveală mai târziu. În mod identic stau lucrurile şi în genetica umană. Un alt caz aparent straniu a fost explicat de geneticienii care au asistat la venirea pe lume a unui copil negru rezultat dintr-un cuplu de albi. Pentru că primul iubit al mamei fusese de culoare, informaţia genetică rămasă intactă a influenţat structura genetică a copilului, chiar dacă acesta a fost conceput cu un alb.

Păstrarea virginităţii până la căsătorie, principiu ereditar, nu doar moral
Telegonia pare să fie o realitate, chiar dacă ne place sau nu, iar corpul uman se supune unor legi stricte din punct de vedere genetic. Biologii moderni găsesc o posibilă explicaţie a fenomenului telegoniei prin „allele”, o secvenţă reprezentată de poziţia ocupată de un număr din codul ADN în cromozom. Aceste secvenţe de ADN alcătuiesc codul unei gene, iar un set de „allele” dau genotipul individual. Mai explicit şi mai pe scurt, primul bărbat din viaţa unei femei poate avea nişte secvenţe dominante care să se „lipească” de secvenţe din cromozomii femeii, producând un efect mai târziu. „Al lele”, cum se pronunţă conform dicţionarului Encarta, posibil de origine protolatină, seamănă al naibii de mult cu vorba românească străveche „al lelei”, când este vorba despre un copil cu tată incert. În concluzie, telegonia caută să demonstreze că păstrarea virginităţii până la căsătorie nu e doar un principiu moral, ci şi unul genetic.

Informaţiile rămân în corpul mamei
Informaţiile genetice dezordonate introduse în viitoarea mamă o dată cu sperma străină determină, mai devreme sau mai târziu, degradarea zestrei genetice a fătului, care se naşte cu o mulţime de afecţiuni. Aceasta este cauza pentru care în ziua de astăzi copiii nu mai sunt la fel de sănătoşi ca în trecut. Femeile întreţin foarte multe relaţii sexuale cu parteneri diferiţi până să nască, iar informaţiile genetice pozitive, dar şi negative rămân în interiorul mamei, influenţând dezvoltarea fătului şi implicit a copilului.

Biserica Ortodoxă rusă girează acest concept
În secolul al XIX-lea, această teorie era foarte populară printre puritanii americani, apoi a constituit o bază de plecare pentru experimentele odiosului doctor nazist Mengele şi a fost adoptată de organizaţia rasistă Ku Klux Klan. Nu tocmai lipsită de dovezi, telegonia a fost definită ca o „lege biologică arbitrară”, şi nu ca o ştiinţă. Un cercetător rus, Valeri Bochkarev, reia această controversată teorie, afirmând că o femeie care are contacte sexuale cu mai mulţi bărbaţi înainte de a naşte îşi „poluează linia cromozomială”, doar „virgina fiind pură din punct de vedere genetic”. În 2004, Biserica Ortodoxă din Rusia, încercând să stopeze desfrâul, a scos volumul „Virginitatea şi telegonia. Biserica Ortodoxă şi ştiinţa modernă a inversiunii genetice”. Studiul reia toate dovezile „indubitabile” prezentate de Le Dantec şi concluzionează mai drastic decât Bochkarev: „Un bărbat care deflorează o fată devine tatăl genetic al copiilor acesteia cu alt bărbat”. Celebrul proces de paternitate pentru fetiţa divei Anna Nicole Smith, decedată în februarie 2007, şi-ar fi schimbat datele. Nu posibilii taţi s-ar fi bătut pentru averea odraslei, ci „primii” bărbaţi din viaţa mamei.

• Informaţiile genetice dezordonate introduse în viitoarea mamă o dată cu sperma străină mai devreme sau mai târziu determină degradarea zestrei genetice a fătului, care se poate naşte cu afecţiuni

Explicaţia pentru odraslele care nu seamănă cu părinţii

Exemple care pot susţine teoria telegoniei întâlnim frecvent, de la lumea animală până la fiinţele umane. Telegonia poate explica de ce o pisică ce a avut prima oară partener un motan cu blana albă în totalitate, apoi doar parteneri de culoare închisă naşte trei sferturi dintre pui complet albi la fiecare naştere, chiar şi la zece ani diferenţă de la primul şi singurul motan alb întâlnit. Aceeaşi teorie poate reprezenta motivul pentru care o căţeluşă cu blana scurtă naşte pui cu blană lungă, în condiţiile în care singurul partener cu astfel de blană a fost primul, apoi toţi cei ce i-au urmat au avut blana scurtă. Astfel se poate explica de ce copilul unui cuplu de bruneţi cu ochi căprui se naşte şaten cu ochii verzi, în condiţiile în care niciunul dintre cei doi părinţi nu are în familie rude cu păr şaten sau cu ochi verzi, dar primul partener al femeii avea aceste caracteristici.