de Cătălina Tăgârţă
Infecţiile tractului genital reprezintă cea mai frecventă patologie întâlnită la pacientele care se prezintă la medicul ginecolog. În plus, mai mult de jumătate dintre femei fac cel puţin un tip de infecţie de-a lungul vieţii. De departe, cel mai des întâlnite sunt candidozele. Se estimează că 35% din totalul doamnelor din întreaga lume dezvoltă candida albicans la un moment dat. Profesor doctor Radu Vlădăreanu (foto), şef de clinică şi medic primar obstetrică-ginecologie la Spitalul Universitar de Urgenţă Elias, ne-a spus mai multe despre această problemă cu care se confruntă femeile.
Leucoreea, una dintre principalele simptome
- Domnule doctor, vă rog să ne spuneţi care sunt principalele simptome ce trădează existenţa unei infecţii în sfera genitală!
- Leucoreea (n.r. - scurgere vaginală cu miros caracteristic) reprezintă una dintre principalele simptome. Aceasta poate fi însoţită de disurie (n.r. - greutatea de a urina), dispareunie (n.r. - durere violentă în timpul contactului sexual), mâncărimi sau miros neplăcut, senzaţie de arsură vulvară. Şi secreţiile abundente însoţite de usturimea exacerbată de contactul sexual trebuie să dea de bănuit...
- Sunt situaţii în care această problemă poate fi confundată cu infecţia urinară?
- Nu prea. La aceasta din urmă, lucrurile sunt destul de clare, urinat puţin şi des, pe când la problemele vaginale simptomele sunt agravate de actul sexual. Dar de obicei merg mână în mână, deci amândouă apar în acelaşi timp, de aceea se recomandă să se facă şi urocultura, şi secreţia vaginală.
Virus HPV versus cancer de col uterin
- Există şi infecţii tăcute?
- Din păcate, da. De exemplu, infecţia cu virusul HPV nu are simptome, de aceea trebuie neapărat testat, mai ales în cazul în care rezultatul testului Papanicolau nu este bun sau dacă în familie sunt antecedente de neoplasm de col uterin sau cancer mamar.
- Înţeleg că infecţiile vaginale/genitale sunt foarte periculoase şi pot duce la boli mai grave dacă nu sunt tratate la timp.
- Depinde de infecţie. Unele sunt mai inofensive, în sensul că provoacă doar disconfort (spre exemplu, candidoza), însă altele pot duce la boala cea mai dramatică a femeii, respectiv cancerul de col uterin sau cel mamar (spre exemplu, virusul HPV) sau pot predispune la infertilitatea de cauză tubară (chlamydia, mycoplasma, ureaplasma şi altele), deci dacă nu sunt depistate la timp şi tratate corespunzător, trompele se pot înfunda. De aceea, pacienta trebuie să meargă periodic la medic pentru efectuarea testului Papanicolau şi a examenului de secreţie vaginală. Însă, evident că în funcţie de stările acuzate de pacientă sau de starea acesteia (spre exemplu, în cazul în care doreşte/nu reuşeşte să rămână însărcinată) se pot recomanda şi alte analize specifice, cum ar fi testarea virusului HPV, ureaplasma, mycoplasma şi altele...
„Chlamydia se transmite doar pe cale sexuală”
- Aş dori să tragem un semnal de alarmă cu privire la modul de transmitere a acestor infecţii!
- Aşa cum aţi spus, sunt unele care se transmit, iar altele care sunt favorizate de anumite împrejurări. Să le luăm pe rând. Chlamydia se transmite doar pe cale sexuală. La fel şi tulpinile virusurilor HPV. Însă candidoza, care este unul dintre cele mai frecvente motive pentru care femeia se prezintă la medicul ginecolog, poate apărea din diverse cauze. Orice modificare a condiţiilor microflorei vaginale, respectiv modificare de pH, temperatură, impregnare hormonală şi aşa mai departe, poate duce la colonizarea cu germeni condiţionat sau real patogeni şi la apariţia infecţiilor vulvo-vaginale. E o situaţie asociată foarte des cu cea de graviditate şi apare şi atunci când organismul este foarte stresat sau imunodeficient.
„Candidoza provoacă un mare disconfort”
- Cât de periculoasă este candida albicans?
- Candidoza nu e pe atât de periculoasă pe cât este de greu de suportat. Aceasta provoacă un mare disconfort şi este întâlnită frecvent la femeile gravide. Pe de altă parte, vaginoza bacteriană este şi ea destul de frecventă. Nici aceasta din urmă nu este boală cu transmitere sexuală, mai degrabă se consideră o proliferare generată de un anumit grup de microbi, în special anaerobi, aceştia dezvoltându-se exacerbat în anumite condiţii de dezvoltare a pH-ului genital, inclusiv gardnerella vaginalis, streptococi... care, în final, determină acea secreţie cu miros neplăcut şi necesită tratament local. Aşa cum spuneam, secreţiile vaginale abundente sunt unele dintre cele mai frecvente posibile cauze pentru care o femeie, de-a lungul vieţii sale, merge la ginecolog. Deci nici sarcina, nici cancerul sau nici măcar durerea nu le trimit la medic atât de repede. Trichomoniaza vaginală reprezintă 5%-10% din infecţiile vaginale, este produsă de Trichomonas vaginalis şi se transmite aproape exclusiv pe cale sexuală. 50% dintre femeile care găzduiesc acest parazit sunt asimptomatice.
Herpesul genital este o boală cu transmitere preponderent sexuală, având ca agent patogen virusul herpetic de tip II. În acest caz trebuie acordată atenţie mărită mai ales înainte de naştere, întrucât transmiterea lui la copil poate duce la boli grave.
„De obicei e nevoie să se recolteze probe”
- Diagnosticul se pune doar în urma testărilor amintite anterior sau şi în urma consultului?
- Sunt unele cazuri în care medicul poate pune diagnostic în funcţie de acuzele pacientei şi de examenul clinic, însă de obicei e nevoie să se recolteze şi probe.
- Dar tratamentul în ce constă?
- Tratamentul este specific fiecărei afecţiuni în parte şi e prescris de medicul ginecolog.
- Există situaţii în care trebuie să ia tratament şi partenerul?
- Da. Poate fi vorba despre aplicaţii locale, despre creme... depinde de afecţiune şi indicaţiile medicului. Practic, orice infecţie trebuie tratată, mai ales dacă devine supărătoare.
- Ce este de făcut în scop profilactic?
- Prevenţia înseamnă parteneri stabili, înseamnă ca, la cele mai mici simptome, pacienta să meargă la medic, să nu aştepte ca boala să recidiveze şi mai înseamnă utilizarea prezervativului la primul contact sexual sau la cele ocazionale. Apoi, e indicat ca în momentul administrării antibioticelor să se folosească şi probiotice, adică substanţe care întreţin un pH vaginal favorabil. Dar, dacă e să vorbim despre factorii de risc, pe lângă partenerii sexuali multipli şi consumul de antibiotice, mai trebuie amintiţi şi alţii: factorul hormonal (de exemplu, folosirea anticoncepţionalelor), unele manevre medicale, inclusiv prezenţa steriletului, anumite boli (de exemplu, diabetul zaharat), obezitatea...
Până la 10 martie, Societatea Română de Ultrasonografie şi Ginecologie susţine campania de informare, educaţie şi comunicare medicală privind sănătatea femeii, intitulată „Zilele V - Protejează-ţi feminitatea!”. Cu această ocazie, zeci de clinici din ţară oferă un consult ginecologic gratuit pentru depistarea şi tratarea infecţiilor vaginale şi, acolo unde este cazul, chiar o ecografie. Campania vine în ajutorul femeilor care preferă să se trateze singure, acasă, fără să conştientizeze riscurile la care se supun. Pentru a beneficia de consult medical gratuit nu e nevoie de trimitere de la medicul de familie, ci doar de programare telefonică. Lista completă a clinicilor înscrise în program se găseşte pe site-ul: zilelev.com/program.